Fiecare este încercat fiind atras și ispitit de propria dorință. Apoi dorința, când a devenit roditoare, dă naștere păcatului. - Iacov 1:14, 15.

Când Dumnezeu le-a interzis lui Adam și Evei să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului, aceasta nu a fost o ispitire a lor cu răul, deoarece pomul nu avea nimic rău în sine. Iehova i-a avertizat să nu mănânce din el, fiindcă ar fi fost un act de neascultare, și i-a informat despre consecințele rele. Prin urmare, ei nu puteau fi ispitiți să mănânce din el din cauza neștiinței. Când Eva a ascultat vorbele înșelătoare ale șarpelui, ea a fost ispitită. Avertismentul lui Dumnezeu împotriva mâncatului nu i-a făcut nicio poftă sau dorință pentru pom, dar descrierea falsă a șarpelui cu privire la rezultatele mâncatului din el, contrar interdicției și avertismentului lui Dumnezeu, i-a stârnit o dorință greșită. Acesta a fost motivul care a determinat ispita pentru ea, așa cum spune Iacov mai sus. Pentru că nu a respins această dorință ca fiind greșită și împotriva lui Dumnezeu, ci a întreținut-o, ispita a atras-o în păcat și a înșelat-o. W 8/15