Cel ce divorțează de soția sa, cu excepția cazului de imoralitate, și se căsătorește cu alta, comite adulter. - Matei 19:9.

Nici aici, nici în predica Sa de pe munte, Isus nu L-a condamnat pe Dumnezeu pentru că le-a permis iudeilor să practice divorțul conform legii Sale date prin Moise. (Deuteronomul 24:1-4; Matei 5:31, 32) Isus nu spunea aici că creștinul care divorțează din cauza infidelității soției lui poate doar să scape de aceasta și să o priveze de drepturile ei, fără a fi însă liber să se căsătorească cu o altă creștină. Conform legii lui Dumnezeu pentru Israel, bărbatul care divorța de soția sa imorală nu era împiedicat să se căsătorească cu altă femeie israelită. Deci Isus nu a interpretat divorțul unui creștin în așa fel încât să-i interzică recăsătorirea. Cuvintele lui Isus înseamnă strict următoarele: dacă un creștin obține divorțul din alte motive decât imoralitatea partenerului său de căsătorie, comite adulter dacă se recăsătorește, deoarece legătura căsătoriei nu a fost anulată cu adevărat în ochii lui Dumnezeu prin divorțul legal. W 4/15