Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Studiul Bibliei

 
 
    Scriitorul acestei epistole este identificat prin aceste cuvinte: “Iuda, rob al lui Isus şi fratele lui Iacov”. Iuda nu se numeşte apostol (au existat doi apostoli numiţi astfel). Acest lucru, deşi nu exclude posibilitatea ca el să fi fost credinciosul apostol Iuda, primeşte o semnificaţie ulterioară dacă ne gândim că scriitorul vorbeşte în epistola sa despre apostoli la persoana a treia, folosind pronumele “ei” în loc de “noi”. (vers. 17, 18) Scriitorul pare deci să se excludă dintre apostoli. El este “fratele lui Iacov”, iar acest Iacov se pare că este scriitorul epistolei, care era un frate al lui Isus. Aceasta ar însemna că şi Iuda era un frate al lui Isus; şi de fapt numele său apare în enumerarea fraţilor lui Isus. (Mat. 13:55; Mar. 6:3; a se vedea şi Ioan 7:5 şi Fapte 1:14) Pentru a-şi demonstra aprecierea pentru înrudirea cu împăratul Isus Hristos, Iuda se defineşte ca fiind rob al lui Hristos mai degrabă decât frate al lui Isus.

    Timpul în care a fost scrisă epistola nu poate fi stabilit cu certitudine. Totuşi, asemănarea sa cu al doilea capitol al celei de-a doua epistole a lui Petru arată că în perioada în care au fost scrise cele două epistole existau condiţii asemănătoare. în baza acestui lucru, mulţi cred că epistola lui Iuda a fost scrisă în aceeaşi epocă cu a doua epistolă a lui Petru, adică spre 64 d.H. în susţinerea acestei păreri vine probabilitatea că ea a fost scrisă înainte de distrugerea Ierusalimului, în 70 d.H., deoarece Iuda nu face nici o referire la căderea acestei cetăţi. Desigur, apostolul Ioan a scris după căderea Ierusalimului şi totuşi nu a făcut referire la aceasta, dar situaţia lui Iuda e diferită. El îşi susţine argumentele principale menţionând judecăţile divine specifice ce vor veni peste păcătoşi. (vers. 5 - 7) Pare probabil că, dacă Ierusalimul ar fi fost deja distrus, el s-ar fi referit la această calamitate, atât de proaspătă în mintea cititorilor săi, în special datorită faptului că Isus o prezisese. De aceea, epistola lui Iuda a fost scrisă probabil cu puţin înainte de anul 70 d.H.

    Epistola lui Iuda nu a fost adresată unei adunări sau biserici sau unui grup de persoane anume, ci este o scrisoare generală care a circulat printre toţi creştinii. Epistola îi pune în gardă împotriva falşilor învăţători care se infiltrează neobservaţi şi schimbă închinarea în desfrânare şi îi reneagă pe Dumnezeu şi pe Hristos. Iuda aminteşte apoi cititorilor săi cum Dumnezeu i-a pedepsit pe răufăcători în trecutul îndepărtat. Din respect pentru Dumnezeu, Supremul arhanghel Mihai nu a îndrăznit să rostească împotriva Diavolului “o judecată de ocară”, când se certa cu el pentru trupul lui Moise; dar aceste dobitoace fără minte batjocoresc autoritatea şi puterea teocratică. Sunt ca ucigaşul Cain, ca avidul Balaam, ca nişte nori fără apă, ca nişte pomi fără fructe care trebuie să fie smulşi, ca nişte valuri înfuriate ale mării care îşi spumegă ruşinile lor, ca nişte stele rătăcitoare cărora le este păstrată negura întunericului. Prezenţa lor contami¬nează adunările creştine. Cu multe secole înainte de potopul din zilele lui Noe, credinciosul Enoh i-a prenunţat pe aceşti nelegiuiţi şi timpul în care Hristos şi armatele Sale îi vor judeca. Credincioşii slujitori ai lui Dumnezeu şi Hristos trebuie să-i evite pe aceşti blasfemiatori care merg pe calea propriilor pofte, fălindu-se şi lăudându-i pe oameni pentru a avea avnataje; slujitorii credincioşi trebuie să-şi amintească cuvintele lui Isus şi avertismentul apostolilor despre venirea acestor nelegiuiţi. întăriţi-vă în credinţă. Păstraţi-vă în iubirea faţă de Dumnezeu. Arătaţi milostivire, dar urâţi haina contaminată a cărnii. Ale Celui care vă poate scăpa de cădere şi vă poate păstra curaţi, ale lui Iehova Dumnezeu, ale Lui sunt slava, mărirea, puterea şi autoritatea, pentru veşnicie. - Vers. 1 - 25