Te rugăm să aştepţi!
   Se Încarcă   
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Textul zilnic

Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o ...

 

Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu (…) a arătat mare răbdare faţă de nişte vase ale mâniei, numai bune pentru nimicire? – Rom. 9:21,22, A.A.T.

Pavel justifică dreptul lui Dumnezeu de a-i distruge pe unii şi de a-i mântui cu milă pe alţii de pe pământ, prin dreptul Său de Creator. El a creat întreaga omenire din acelaşi bulgăre de pământ uman. Este o milă din partea Lui, că ni s-a permis să venim în existenţă. Nici un om care gustă din această milă nu se poate plânge împotriva Creatorului, din cauza condiţiei în care a fost născut sau din cauza ocaziilor refuzate sau oferite lui. Dumnezeu nu este dator cu nimic nici unei fiinţe. El poate dispune de orice creatură în modul în care doreşte, în armonie cu propria Sa dreptate. Aşa cum un olar sparge în bucăţi un vas care nu-i place, în acelaşi fel, Dumnezeu Creatorul poate sfărâma în bucăţi toate acele naţiuni şi organizaţii care nu-i plac, după ce le-a fost dat avertisment corect şi ocazie deplină. W 12/1

Tema lunii Noiembrie

Prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu



 
Să fii prieten al Marelui Iehova Dumnezeu este cel mai mare privilegiu acordat fie oamenilor, fie îngerilor. De asemenea, cea mai mare nenorocire care poate cădea asupra vreunei creaturi inteligente este ca Iehova să o socotească vrăjmaşă. Pentru a fi vrăjmaşul lui Dumnezeu, cineva trebuie să se împotrivească, fie voluntar fie involuntar, lucrării Sale sau poporului Său.

Există milioane de oameni pe pământ care nu doresc să fie vrăjmaşi ai lui Dumnezeu; totuşi, ei sunt astfel în mod involuntar, deoarece sunt asociaţi şi cooperează cu cei care se I împotrivesc şi încearcă să-I pună piedici lui Dumnezeu şi lucrării Lui. Marea masă a popoarelor păgâne de pe pământ este păcătoasă înaintea lui Dumnezeu, dar nu I se împotrivesc cu voia Lui sau lucrării Sale, pentru motivul că nu ştiu nimic despre Dumnezeu şi despre grandioasa lucrare pe care El o face pe pământ.

Biblia arată că există un singur lucru, mai mult decât toate celelalte, care îi desparte pe oameni de prietenia lui Dumnezeu şi îi face vrăjmaşii Lui, şi acel lucru este numit „lume”. Isus şi-a îndemnat într-una urmaşii să se separe de lume, să nu aibă relaţii de prietenie cu ea şi să iese din ea. El le-a spus că, deşi erau în lume, ei nu erau o parte a ei.

Creştinul care este prieten cu lumea, în orice măsură, este asemănat cu o femeie adulteră, pentru motivul că lucrul pe care Biblia îl numeşte „lume” este o mare instituţie organizată de Satan cu scopul de a se împotrivi lui Dumnezeu, lucrării Sale şi poporului Său. Numele de „adulter” îi descrie foarte potrivit pe cei care au făcut legământ să-L aibă pe Domnul ca şi Cap şi „Mire” al lor, iar apoi Îl părăsesc şi se unesc cu Satan ca şi capul şi „mirele” lor.

Domnul cere credincioşie faţă de legământ din partea tuturor celor care doresc prietenia şi iubirea Sa. De aceea, noi găsim multe avertismente în Biblie, ca de pildă: ‘Nu puteţi servi la doi stăpâni’ şi „Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor”.

Apostolul Iacov (4:4) zice: „Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că, cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu”. În capitolul 1:27, acelaşi apostol îi îndeamnă pe cei care doresc prietenia lui Dumnezeu să ‘se păzească nepătaţi de lume’. În 1Ioan 2:15, apostolul iubit adaugă: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el”. Prin urmare, înseamnă că problema de cea mai mare importanţă, pentru cel care Îl iubeşte pe Domnul şi doreşte să păstreze prietenia Lui, este să ştie exact ce se înţelege prin expresia adesea repetată „lume”, „această lume”, sau „această lume rea prezentă”.

Printre creştini există două moduri de a interpreta expresia „lume”. Unii cred că aceste cuvinte se referă la pământ, şi când citează textele care vorbesc despre „sfârşitul lumii” ei se gândesc din instinct la nimicirea pământului. Acest cuget evident este greşit, căci dacă acest cuvânt „lume” ar însemna „pământ”, atunci „prietenia lumii” ar însemna „prietenia pământului” şi „înţelepciunea acestei lumi” ar însemna „înţelepciunea pământului”, toate fiind nonsensuri. În afară de asta, Biblia ne spune că „pământul rămâne în veci.” – Ecl. 1:4.

Alţi creştini interpretează cuvântul „lume” ca referindu-se la oamenii răi, imorali şi stricaţi de pe pământ. Acesta este mai ales punctul de vedere al clerului, al evangheliştilor şi misionarilor, şi când ei citează cuvintele lui Isus, care îi îndeamnă pe oameni să ‘iasă din lume’ şi cuvintele apostolilor care le poruncesc să „nu iubească lumea” şi ‘să se păzească nepătaţi de lume’‚ ei cred că acestea înseamnă pur şi simplu să se ţină deoparte sau să se separe de clasa stricată de oameni care îi cuprinde pe criminali, hoţi, mincinoşi, adulteri şi alţii.

Că acest punct de vedere este incorect este mult dovedit de faptul că Isus însuşi a fost prieten al vameşilor, al păcătoşilor şi al curvelor. Fireşte că aceasta a fost chiar acuzaţia pe care au adus-o împotriva lui Isus fariseii de o înaltă ţinută morală (Mat. 11:19; Luca 7:39). Ei l-au numit „băutor de vin” pentru că a băut puţin vin, când a ales să facă asta. Ei l-au numit prieten al vameşilor, al păcătoşilor şi al curvelor, deoarece marea Sa inimă generoasă şi-a arătat compătimire faţă de elementele proscrise ale societăţii şi le-a predicat despre o Împărăţie viitoare, mesaj care le-a umplut inima de speranţă şi bucurie. Isus şi-a dat seama că sistemul ipocrit, care era supravegheat de acei farisei, îi făcuse pe aceştia proscrişi.

Fariseii, care erau liderii religioşi ai acelor zile, se lăudau cu moralitatea, superioritatea şi rezerva lor faţă de „oamenii de rând”. Ei au refuzat să intre în sala de judecată romană ca să nu fie pângăriţi (Ioan 18:28). Cu un sarcasm usturător, Isus i-a mustrat pentru pretenţia lor de superioritate, că erau mai morali decât alţii, zicând: „Vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.” – Mat. 21:31.

Astfel, este evident că acest cuvânt „lume” nu se referă la cei proscrişi din societate şi că atunci când Isus a zis ‘Ieşiţi din lume’, El nu a vrut să spună ca cineva să se separe de aceştia, nici să-i ostracizeze, aşa cum este azi obiceiul creştinilor.

Şi alte texte arată clar că acest cuvânt „lume” nu se referă la clasele stricate tocmai amintite. De exemplu, Biblia menţionează „împărăţiile acestei lumi” şi ‘păcatul care nu este iertat nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare’; ea mai menţionează „temelia lumii”. Cu siguranţă nici unul din aceste texte nu se referă la cei înclinaţi spre crime. Prin urmare, cuvântul „lume” trebuie să cuprindă o semnificaţie mult mai adâncă decât cea care îi este dată în mod obişnuit şi orice persoană sinceră care Îl iubeşte pe Domnul şi doreşte să fie prietenul Lui va fi interesată să ştie exact ce înseamnă această expresie.

Atunci, ce se înţelege prin „lume”? Şi cum „iubirea” şi „prietenia” lumii îl fac pe cineva vrăjmaşul lui Dumnezeu?

Pentru a obţine o înţelegere potrivită a cuvântului „lume” este folositor să ne amintim că Biblia atrage atenţia la trei lumi, toate chiar aici, pe pământ. Aceste trei lumi acoperă trei perioade diferite de timp. Prima lume acoperă perioada de timp de când Adam a păcătuit până la potopul din zilele lui Noe, aproximativ 1.654 ani. Petru menţionează această lume şi nimicirea ei în 2Petru 3:6, după cum urmează: „Şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă”. În versetul 5 el ne spune că lumea dinaintea potopului era formată din „ceruri” şi „pământ”, ceea ce înseamnă că erau două părţi ale acelei lumi, anume o parte cerească sau invizibilă şi una pământească sau vizibilă. Oricine poate observa fără greutate că pământul n-a pierit; de aceea, cuvântul „lume” nu poate însemna pământul.

Toate dicţionarele definesc cuvântul „lume” ca însemnând „aranjament”. În felul acesta observăm că înainte de potop exista un aranjament, sau şi mai bine o „organizaţie”, având două părţi, anume: o parte invizibilă, numită „ceruri” şi o parte vizibilă, numită „pământ”. Biblia mai arată că Dumnezeu a distrus această organizaţie alcătuită din două părţi, deoarece ea a fost nelegiuită şi coruptă şi s-a împotrivit lucrării lui Iehova Dumnezeu, răspândind pretutindeni pe pământ nedreptatea şi păcatul.

Marele iniţiator al acestei organizaţii a fost Satan, şi unicul său scop era să se împotrivească lui Dumnezeu şi dreptăţii. El a avut un succes atât de mare, încât despre stările de pe pământ din acel timp al potopului citim, după cum urmează: „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii”. Aceasta înseamnă pur şi simplu că Satan i-a făcut pe unii îngeri din cer, numiţi aici „fiii lui Dumnezeu”, să-şi părăsească locuinţa cerească şi să se materializeze, luându-şi trupuri umane şi apoi să-şi aleagă pentru ei pe cele mai frumoase fiice ale oamenilor pentru a fi nevestele lor. Această căsătorie între îngeri şi oameni a fost păcat înaintea lui Dumnezeu. Progeniturile acestei uniri dintre îngeri şi oameni au fost uriaşii care erau nelegiuiţi şi cruzi, i-au tiranizat pe oameni şi au condus întreaga rasă în păcat şi depravare, şi din această pricină Dumnezeu a nimicit acea lume şi i-a legat pe acei îngeri răi până în ziua de judecată.

Apostolul menţionează această nimicire şi legare în 2Petru 2:4,5, după cum urmează: „Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi”. Da, lumea dinaintea potopului nu a fost pământul, ci „o lume de nelegiuiţi”. Cu alte cuvinte, aceea era organizaţia nelegiuită şi coruptă a lui Satan, alcătuită atât din îngeri, cât şi din oameni, pentru scopul declarat de a aduce pe pământ o stare nedreaptă, contrară aranjamentului divin. Fără îndoială lui Satan i-au luat mai multe secole să perfecţioneze această organizaţie, iar Dumnezeu a intervenit şi a nimicit-o în timpul când Satan credea că o perfecţionase.

În Geneza 6:5-9, Iehova ne dă o scurtă, dar foarte explicită descriere, a stărilor care existau înainte de potop. Aceasta zice: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui”. Aceasta înseamnă că Noe şi familia lui erau singurii de pe pământ care nu se uniseră prin căsătorie cu neamul îngeresc. Noe era perfect în genealogia lui, adică era din rasa pură adamică. Prin urmare, Dumnezeu a nimicit organizaţia lui Satan şi pe toţi care erau afiliaţi la ea, şi l-a salvat pe Noe şi familia lui, şi prin aceştia a dat un nou început rasei umane după potop. În felul acesta suntem asiguraţi că toţi oamenii de pe pământ sunt descendenţi ai lui Adam prin Noe. Rasa hibridă, produsă de îngeri, a fost nimicită pentru veşnicie în potop.

Cu aceste fapte în minte, putem să pricepem ce se înţelege prin cuvântul „lume”. Aceasta înseamnă o organizaţie formată atât din îngeri, cât şi din oameni, sub controlul şi conducerea lui Satan. Partea invizibilă, alcătuită din Satan şi îngeri, se numeşte „ceruri”; şi partea vizibilă, alcătuită din oameni organizaţi împreună în instituţii politice, financiare şi religioase, se numeşte „pământ”. Această organizaţie cerească şi pământească a lui Satan a fost organizată pentru un singur scop, de a pune în circulaţie şi a populariza învăţături false şi defăimătoare despre Dumnezeu şi Cuvântul Său al adevărului, de a răspândi pe pământ nedreptatea, corupţia, viciul, fărădelegea, asuprirea, cruzimea, mita, ticăloşia şi ipocrizia, şi de a persecuta poporul lui Dumnezeu care se află pe pământ.

După ce Dumnezeu a nimicit prima organizaţie a lui Satan în potop, Satan a început imediat să formeze o altă organizaţie de îngeri şi oameni pentru acelaşi scop, anume să dezvolte păcatul şi nedreptatea pe pământ şi să-L calomnieze şi să-L defaime pe Dumnezeu. Lui i-a luat multe secole să perfecţioneze această organizaţie şi, conform Bibliei, el o perfecţionase aproximativ în anul 1914, şi atunci Dumnezeu a început să nimicească această a doua organizaţie a lui Satan numită în Biblie „această lume rea prezentă”. Această a doua „lume” diavolească acoperă perioada de timp de la potop până la cea de-a doua venire a Domnului, până când Iehova şi-a luat puterea, şi-a început domnia şi a început alungarea lui Satan din cer. Isus şi apostolii au trăit aproximativ la mijlocul acestei perioade, între începutul şi sfârşitul ei.

Să observăm acum câteva din textele care se referă la această a doua lume satanică. Isus a zis: „Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine” (Ioan 14:30). Din nou, El a zis: „Stăpânitorul lumii acesteia este judecat” (Ioan 16:11). Pavel zicea: „A căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia” (2Cor. 4:4). Ioan a zice: ‘Toată lumea zace în cel rău’ (1Ioan 5:19). Din nou, Ioan zice: „Lumea trece” (1Ioan 2:17). În Galateni 1:4, Pavel o numeşte „această lume rea prezentă”. În felul acesta, într-un glas, Pavel, Petru şi Isus ne spun că Satan este domnitorul, dumnezeul, conducătorul şi cel care controlează această a doua lume rea.

Această a doua organizaţie a lui Satan are atât o parte vizibilă, cât şi una invizibilă. Partea invizibilă constă din ‘Satan şi îngerii lui’, menţionaţi de Isus în Matei 25:41 şi de Ioan în Apocalipsa 12:7-9. Acestor îngeri răi de sub conducerea lui Satan, deşi nu le este permis să se materializeze, totuşi le este permis să-i domine pe bărbaţi şi pe femei care îşi au voinţa sub controlul lor. În zilele Sale, Isus a găsit pe pământ mulţi oameni posedaţi de diavoli sau demoni. La aceştia se face referire ca ‘spirite mincinoase’, ‘spirite rele’, „spirite înşelătoare” şi „diavoli”. Sub conducerea şi controlul lui Satan, aceste spirite rele şi mincinoase sunt manevrate în zilele noastre sub numele de spiritism, hipnoză şi alte culte înrudite, cu scopul de a-i amăgi pe oameni despre moarte şi înviere, ambele atât de menţionate în Biblie. Ele caută să se prezinte ca spiritele celor morţi, şi astfel să perpetueze minciuna rostită de Satan în Eden, când i-a zis Evei: ‘Hotărât că nu veţi muri’. Scopul lor este să-i facă pe oameni să creadă că moartea nu este moarte, ci de fapt o poartă de intrare spre o viaţă mai bună şi superioară. Dacă ei vor avea succes în a-i face pe oameni să creadă aceasta, atunci vor avea succes în a-L dovedi pe Dumnezeu mincinos şi Biblia neadevărată, deoarece Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Vei muri negreşit” şi Biblia zice: „Cei morţi nu ştiu nimic” (Ecl. 9:5). Aceasta este exact ceea ce doreşte Satan să facă, şi pentru acest scop el i-a organizat pe îngerii răi, anume, ca prin ei, el să amăgească omenirea, denaturând pe Dumnezeu şi Biblia. Aceşti îngeri constituie „cerurile” acestei a doua lumi rele.

Dar Satan are şi o parte vizibilă a celei de-a doua lumi, numită „pământ”. Pământul sau partea vizibilă este alcătuită din organizaţii de oameni, care sub controlul lui Satan încearcă să umple pământul cu nedreptate, corupţie, amăgire, fraudă, ipocrizie, asuprire şi tiranie, şi caută să-L defaime pe Dumnezeu, învăţând minciuni despre El. Dar, atenţie! Satan lucrează nu atât de mult prin indivizi, cât prin organizaţii de-ale oamenilor. Chiar cuvântul „lume” înseamnă „organizaţie” sau „aranjament”. Noi am ajuns la acest cuget şi din cuvintele folosite de Satan când l-a ispitit pe Isus. Vezi Matei 4:8,9, care zice: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii”.  Aceasta se referă cu siguranţă la împărăţiile politice, şi nu la indivizi. Apoi Satan a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”.

Vedem astfel că toate organizaţiile politice ale oamenilor sunt de la Satan. Prin acestea se aţâţă la război; prin acestea pământul este plin de mită, corupţie şi asuprire. Marile organizaţii financiare sunt cele care forţează sărăcia şi groaznice nenorociri cu chirii şi taxe mari, precum şi cu un ridicat cost al vieţii pentru oameni. Marile organizaţii religioase sunt cele care le vâră pe gât oamenilor doctrine precum: „chinul veşnic”, „treimea” şi ‘dreptul divin al regilor şi al clerului’. În felul acesta Dumnezeu este denaturat şi calomniat.

Dumnezeu a hotărât că această mare organizaţie numită „lume” va ajunge la un sfârşit, şi de multe ori Scripturile vorbesc despre „sfârşitul lumii”, care nu se referă la sfârşitul pământului, ci la sfârşitul organizaţiei rele, nedrepte şi asupritoare a lui Satan.

Deoarece Satan a organizat „lumea” pentru a se împotrivi lui Dumnezeu şi el este duşmanul mărturisit al lui Dumnezeu, înseamnă că toţi cei care îl susţin pe Satan sau organizaţia lui, în orice măsură, sau chiar au simpatie faţă de aceştia, sunt duşmanii lui Dumnezeu, deoarece sunt aliniaţi de partea marelui duşman care se I împotriveşte, Îl denaturează şi Îl calomniază pe Dumnezeu.

Cei care doresc să fie de partea Domnului trebuie ‘să iese din lume’. Viitoarea lor viaţă veşnică depinde de poziţia pe care o iau pentru Domnul, pentru adevărul şi dreptatea Sa, căci este scris: „Nu puteţi servi lui Dumnezeu şi lui Mamona”; ‘Nu puteţi mânca la masa Domnului şi la masa dracilor’.

Apostolul zice: „Înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu.” (1Cor. 3:19). Aceasta înseamnă că cele mai înţelepte planuri şi proiecte ale oamenilor sunt nebunie, deoarece nu-L iau în considerare pe Dumnezeu. Aceasta înseamnă că nici un plan sau proiect al omului nu poate aduce, în nici un mod, binecuvântări rasei umane. Adresându-se celor care doresc să placă lui Dumnezeu, apostolul îndeamnă să „ne păzim nepătaţi de lume”. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că dacă unul care este creştin ia parte la corupţia, asuprirea şi nedreptatea lumii (organizaţia Diavolului), el se pătează şi nu mai este potrivit să fie folosit de Domnul. El ia poziţie împotriva lui Dumnezeu şi pentru Diavol.

Acum noi suntem pregătiţi să înţelegem ce a vrut apostolul să spună când a zis: „Prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu”; şi când a zis: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El”.

Noi suntem siguri că toţi oamenii buni se vor bucura atunci când va fi nimicită guvernarea rea a lui Satan, când se vor sfârşi păcatul şi nedreptatea, sărăcia şi asuprirea, mita şi corupţia, precum şi toate defăimările împotriva lui Dumnezeu şi toate denaturările adevărului Său. Mulţumim lui Dumnezeu că a venit „sfârşitul lumii”. Cristos şi-a luat deja puterea şi l-a alungat pe Satan din cer. Lucrarea se va încheia curând şi Satan va fi legat pentru o mie de ani ca să nu mai înşele naţiunile până se vor sfârşi cei o mie de ani (Apoc. 20:2,3). Oamenii vor fi în curând complet eliberaţi de puterea lui Satan şi a guvernării sale rele, care este alcătuită din îngeri şi oameni răi.

Deoarece cea de-a doua „lume” a lui Satan va fi nimicită, Scripturile ne spun despre o altă „lume viitoare”, că aceasta va fi o lume dreaptă şi Cristos va fi Domnitorul şi Conducătorul oamenilor, în timp ce Satan va fi legat. Această „lume viitoare” este alcătuită din „ceruri” şi un „pământ”. Aceasta înseamnă că ea va fi reprezentată de Cristos şi de îngerii sfinţi din cer, care vor fi nevăzuţi oamenilor, precum şi de bărbaţi sfinţi pe pământ, care vor fi văzuţi de omenire. Reprezentanţii văzuţi vor fi acei bărbaţi sfinţi menţionaţi în cartea Evrei, capitolul 11, care vor fi „făcuţi prinţi pe întreg pământul” (Ps. 45:16). Între ei vor fi Abel, Enoh, Moise, Avraam, Isaac, toţi profeţii şi alţii.

După ce relatează într-un limbaj plin de viaţă nimicirea „cerurilor şi pământului” rele, pe care le-a organizat Satan, apostolul exclamă pe un ton triumfător: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea” – 2Pet. 3:13.

Orice om bun se va bucura de cunoştinţa despre Împărăţia lui Dumnezeu. Pe măsură ce cineva citeşte despre corupţia din lumea politică şi financiară şi chiar din cea religioasă, în coloanele din presa zilnică, el devine deznădăjduit şi tânjeşte după o împărăţie dreaptă şi după binecuvântările ei. Eşecurile repetate ale guvernării rele şi corupte a lui Satan, în încercările ei de a stabili pacea, neprihănirea şi dreptatea pe pământ, pentru a se sfârşi cu urmărirea de profituri, asuprirea, războaiele şi fărădelegea, este dovada indiscutabilă că noi nu aşteptăm nici o mângâiere de la aceasta şi că singura speranţă este Împărăţia lui Dumnezeu, „lumea viitoare în care va locui dreptatea”. Toţi oamenii sinceri recunosc eşecul încercărilor omului, dar majoritatea nu ştiu pe ce cale să apuce, nici ce să facă. Asemenea omului gata să se înece, ei se agaţă de un fir de pai care le este întins de propusa Ligă a Naţiunilor, curţi de justiţie internaţionale, conferinţele de dezarmare, şi alte „închipuiri deşerte” ale oamenilor.

Oamenii încă n-au învăţat că singura lor speranţă de binecuvântări este în „lumea viitoare”. Această lume viitoare este Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care Isus ne-a învăţat să ne rugăm, zicând: ‘Când vă rugaţi să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în cer, sfinţească-se Numele Tău. Să vină Împărăţia Ta, să se facă voia Ta, după cum în cer aşa şi pe pământ’.

Această Împărăţie se va instala acum pe pământ. „Lumea viitoare” este acum aici. Eliberarea oamenilor de puterea organizaţiei lui Satan, numită „această lume rea prezentă”, va fi în curând un fapt împlinit. Domnul preia controlul afacerilor pământului exact atunci când nevoia este mai mare şi când perspectivele sunt foarte sumbre. Milioane de cărţi, broşuri şi pliante, ce vestesc faptul că o lume nouă este aproape, sunt puse în mâinile oamenilor şi acelaşi mesaj este transmis la multe staţii radio.

Mai ales acum este adevărat că un creştin, care este conştient de aceste fapte, nu trebuie să iubească lumea sau să aibă prietenie cu ea, căci făcând aşa, el ia poziţie împotriva Domnului şi în favoarea perpetuării guvernării lui Satan, care este condamnată la nimicire veşnică.

În ziua aceea se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri şi întăritură. Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios. Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; Da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul IEHOVA este Stânca veacurilor! – Isaia 26:1-4.