Te rugăm să aştepţi!
   Se Încarcă   
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Textul zilnic

Poporul Tău va fi plin de înflăcărare. – Ps. 110:3

 

Poporul Tău va fi plin de înflăcărare. – Ps. 110:3

Într-un fel sau altul, toţi cei consacraţi pe care Dumnezeu îi cheamă în serviciu ca martori ai Săi, au ceva aptitudini naturale. Ei trebuie ca aceste înclinaţii să le pună să lucreze în serviciul Său. Aceste aptitudini trebuie folosite ca temelia pe care se zideşte. Nu trebuie lăsate nefolosite şi neglijate, ci trebuie cultivate. Dacă noi le folosim în serviciul lui Dumnezeu, conform instrucţiunilor pe care El le dă prin organizaţia şi Cuvântul Său, atunci ele se vor dezvolta, spiritul lui Dumnezeu acţionând ca o forţă energizantă. Lucrul care trebuie făcut este să începi. Porneşte! Intră în serviciu, ai încredere că Dumnezeu va conduce calea pe care trebuie să o urmeze eforturile noastre. La momentul potrivit, vom primi darul aptitudinii dorite, fie că este vorba de darul profeţiei (vestirea profeţiilor scrise), de a acţiona ca învăţător, supraveghetor, vestitor din uşă în uşă sau orice altă aptitudine folositoare. W 9/15

Tema lunii August

Străjerule, cât mai este din noapte?


 
    Vine dimineaţa, oameni buni! Omul din turnul de veghere spune aceasta şi îşi ridică glasul pentru a striga veştile bune către lume! Nu sunteţi bucuroşi? Căci pe tot pământul, oamenii de rând suspină: „Doamne, de-ar veni dimineaţa!” – Deut. 28:66, 67.
Cu această noapte, cu această perspectivă sumbră şi această nedumerire de peste lume, oamenii nu pot fi în siguranţă, nici ei şi nici mica lor măsură de fericire şi pace. Deşi se află în întunericul adânc al nopţii, lumea încă nu stă pe loc; nu, ea bâjbâie în întuneric, de parcă s-ar afla pe un curs de apă într-o peşteră întunecoasă. Nimeni nu spune unde sau când se va termina; acesta este un sentiment de nelinişte. Nu credeţi Domnule Om de afaceri? Şi dumneavoastră, Domnule Politician? Ce ziceţi Domnule Adept al reformei sociale? Dar dumneavoastră, Domnule Muncitor?
    Este foarte deprimant să bâjbâi în întuneric, aşa că toată lumea crede că cineva ar trebui să facă ceva. De aceea, legiuitorii, bancherii, adepţii reformelor şi liderii clasei muncitoare, fie cu sfatul şi aprobarea religiei, fie fără, încearcă să facă ceva. Ei nu recunosc faptul că se află la capătul puterilor, deoarece încă mai încearcă, de parcă ar mai fi ceva de experimentat care nu s-a dovedit deja un eşec. Iată că ne aflăm la mai mult de zece ani după semnarea Tratatului de Pace şi totuşi cuvintele „profetului din Nazaret” sunt mai adevărate astăzi decât oricând: „Şi pe pământ va fi strâmtorare printre națiuni, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.” - Luca 21:25, 26.
    Nu există nici un profet undeva pe pământ care ne poate asigura într-adevăr că acest timp marcat de groază nu va ajunge mai rău sau că există o anume cale de ieşire înainte să ajungem la ce este mai rău? Bineînţeles că există cei care sunt priviţi ca profeţi ai afacerilor, alţii ca profeţi politici, toţi autorităţi demne de încredere, conform standardelor de afaceri şi politice. Cum să luăm noi declaraţiile şi prezicerile lor? Indiferent cine sunt aceşti profeţi, numai mintea omului este cea care vorbeşte prin ei. Ei sunt supuşi greşelii, la fel ca toţi ceilalţi oameni; şi Cuvântul lui Dumnezeu zice: „Mai bine este să cauţi un adăpost în DOMNUL, decât să te încrezi în om”. „Aşa vorbeşte DOMNUL: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la DOMNUL.” – Ps. 118:8; Ier. 17:5.
    De ceea ce este nevoie să ascultăm astăzi este cuvântul inspiraţiei, glasul infailibilităţii divine, glasul Celui „care a vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voinţa.” (Isa. 46:10) Acesta este Iehova, Dumnezeul care ne vorbeşte în Cuvântul Său sfânt al profeţiei. Noi trebuie să dăm atenţie Cuvântului Său scris, aşa cum a declarat însuşi apostolul Petru, zicând: „Şi avem cuvântul profeţiei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nici o profeţie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o profeţie n-a fost adusă prin voința omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de [spiritul] sfânt.” - 2Pet. 1:19-21.
    De ce există astăzi atâta vorbărie din partea oamenilor de afaceri ai lumii? În realitate, aceasta se întâmplă deoarece Dumnezeu a redus lumea la tăcere înaintea Lui. Cum aşa? Deoarece nici unul din lume nu-I poate răspunde lui Dumnezeu şi nu se poate îndreptăţi în ce priveşte calea lui de acţiune de a-L ignora pe El şi sfatul perfect conţinut în Cuvântul Său sfânt. Provocarea pe care Dumnezeu a trimis-o acum aproape două mii de ani se aplică astăzi: „Să se strângă toate naţiunile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi profeţii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică [despre Cuvântul lui Dumnezeu]: Adevărat.” (Isa. 43:9) În realitate, tot ce pot răspunde oamenii de afaceri este, aşa cum este declarat în mod profetic în Ieremia 8:14, 15: „Pentru ce stăm jos? Strângeţi-vă şi haideţi în cetăţile întărite ca să pierim acolo! Căci DOMNUL Dumnezeul nostru ne-a redus la tăcere, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva DOMNULUI. Aşteptam pacea şi nu vine nimic mai bun; un timp de vindecare şi iată groaza!”
    Cuvântul ebraic pentru „tăcere” este duma. În vechime exista un oraş cu acest nume în Orientul Apropiat care se numea Seir, sau Muntele Seir. Acesta era locuit de duşmanii cauzei lui Dumnezeu. Altădată era numit „muntele lui Esau” (Obadia 8, 19, 21), deoarece era populat de urmaşii lui Esau, care şi-a vândut dreptul de întâi născut pe un blid de linte. De aceea, Seirul a ilustrat în mod profetic organizaţia lumii Diavolului; de fapt numele „Seir” este strâns legat de cuvântul ebraic sa-ir, care înseamnă capră, desfrânat şi diavol. În felul acesta profeţia lui Dumnezeu a folosit oraşul Duma din Muntele Seir pentru a ilustra organizaţia lumii de astăzi, care se laudă cu multă vorbărie, dar nu este capabilă să se îndreptăţească înaintea lui Dumnezeu şi care este condamnată să fie redusă la tăcere complet înaintea lui Dumnezeu.
    În profeţia din Isaia 21:11, 12, Domnul ilustrează întunericul nopţii care se lasă în mod chinuitor peste Duma, oraşul tăcerii. Cineva din Duma este foarte îngrijorat şi doreşte ca noaptea şi spaima ei să treacă. Profeţia zice: „Greutate [adică profeţie] asupra Dumei. Mi se strigă din Seir”. În împlinirea acestei profeţii din zilele noastre, oamenii care simt apăsarea organizaţiei lumii lui Satan şi care încep să devină conştienţi de apropiata prăbuşire a aşa-numitei „civilizaţii”, strigă. Ce zic ei? Profeţia spune: „Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, mai este mult din noapte?”
    Foarte probabil, mulţi din ascultători găsesc în aceste cuvinte profetice exprimarea propriei lor minţi şi inimi. Dumneavoastră sunteţi sinceri; ochii nu vă sunt bulbucaţi de grăsimea pe care o aduce prosperitatea (Psalmii 73:7), aşa încât să vi se închidă şi să nu vedeţi adevărata situaţie a lumii de astăzi. Dumneavoastră ştiţi că, deşi se pretinde că aceasta este o zi de mare luminare, totuşi ştiinţa materialistă, politica îndoielnică şi finanţele avare, prin tot ce au spus până acum, nu v-au dat un răspuns edificator care să vă aducă o reală mângâiere, speranţă şi siguranţă. În ceea ce vă priveşte, s-ar putea tot atât de bine ca ei să tacă în locurile lor apărate. Dumneavoastră înţelegeţi că este un timp de noapte asupra lumii, o noapte tulburată de un plânset jalnic cauzat de boli, accidente, calamităţi şi moarte; o noapte de sărăcie larg răspândită, de şomaj al bărbaţilor şi femeilor care vor să muncească cinstit, de nedreptăţi şi asupriri practicate asupra mulţimilor sărace, de nelegiuire crescândă, un delir al căutării de plăceri, un eşec neîntrerupt al planurilor umane şi o luptă pentru viaţă ce devine tot mai dificilă şi mai apăsătoare. Dumneavoastră tânjiţi după venirea unei zile mai bune; exact aşa cum a fost prezis cu mult timp în urmă că vor zice oamenii: „Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea? Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.” – Iov 7:4.
    Cuvântul sacru al lui Dumnezeu este singura carte care explică noaptea care este peste pământ din anul 1914. Această carte a prezis cu exactitate împrejurările şi evenimentele care începeau la acea dată; aceasta a prezis chiar şi data 1914. De aceea, dacă ea este corectă în prezicerea acestei date şi a evenimentelor care o marchează, trebuie să fie corectă şi în stabilirea motivului pentru aceste evenimente. Care este acest motiv?
    Acum nouăsprezece secole a fost comisă cea mai oribilă crimă din istoria pământului. Aceasta a fost omorârea principalului Fiu al lui Dumnezeu, Isus. Această crimă a fost pusă la cale pentru a împiedica ceva care era în interesul tuturor oamenilor, vii sau morţi. Duşmanii lui Isus au recurs la crimă, gândind în felul acesta să împiedice întemeierea Împărăţiei lui Dumnezeu pe acest pământ, cu Isus ca Regele ei. În termeni clari, Biblia îi numeşte pe cei care au fost duşmanii lui Isus. Nu, nu vameşii, nu curvele, nici aşa-numiţii „păcătoşi” ai acelor zile, nici oamenii de rând, căci „oamenii de rând Îl ascultau [pe Isus] cu bucurie”. Duşmanii lui Isus au fost conducătorii religioşi ai acelui timp, preoţii cei mai de seamă, bătrânii, cărturarii, fariseii, avocaţii, membrii Curţii Supreme iudaice şi irodienii, care erau vânători de funcţii politice. Isus le-a spus clar: „Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unei națiuni care va aduce roadele cuvenite.” (Matei 21:43) Prin urmare, ei ştiau că dacă El devenea Rege, lor nu le mai erau date funcţii sau servicii politice şi, mai mult decât atât, ei pierdeau puterea populară, politică şi ecleziastică de care se bucurau atunci. De ce să-l dorească ei pe Isus ca rege? Sau de ce să-L lase să-i facă să piardă avantajele pe care le aveau? Interesele oamenilor de rând năpăstuiţi şi suferinzi n-au ajuns niciodată la inimile lor extrem de egoiste.
    Cu toate acestea, principalul duşman al lui Isus era nevăzut. Acesta era Diavolul; numele lui „Satan” înseamnă „duşman sau adversar”. Satan ştia că pentru Isus a avea succes însemna pierderea tuturor lucrurilor pentru Sine. Satan era „dumnezeul acestei lumi” sau, aşa cum l-a numit Isus, „prinţul acestei lumi”. Cu excepţia lui Isus şi a urmaşilor Săi credincioşi, toţi oamenii de pe pământ i se închinau lui într-un fel sau altul. Lui nu i-a fost ruşine să se laude înaintea lui Isus că el (Satan) poseda toate împărăţiile acestui pământ ca organizaţia lui pământească; el avea în cer legiuni de îngeri căzuţi, care alcătuiau organizaţia lui nevăzută cerească. Dacă Isus devenea rege, toate acestea erau pierdute pentru Satan. Pentru a împiedica un astfel de lucru, Satan a folosit pe conducătorii religioşi şi pe simpatizanţii lor care, din pricina egoismului, au fost bucuroşi să facă jocul Diavolului. A urmat răstignirea lui Isus pe stâlp.
    Satan nu a luat în calcul puterea lui Dumnezeu de a-L învia pe Isus din morţi; se pare că el nu a apreciat că nu era voinţa lui Dumnezeu ca Isus să domnească peste omenire ca rege din „carne şi sânge”, ci că Isus urma să fie un Rege nevăzut, domnind din cer, în acelaşi mod în care Satan a domnit din cer peste oamenii de pe pământ. Aşadar, Dumnezeu a permis ca Isus să fie persecutat şi pus în moarte, deoarece dacă El urma să furnizeze o jertfă pentru păcat, pentru păcatul omenirii, trebuia să moară în mod nevinovat în interesul ei; în felul acesta, El oferea o jertfă echivalentă cu viaţa umană perfectă la care Adam pierduse dreptul, cedând Diavolului. De aceea, Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi nu ca om, ci ca o creatură nevăzută, spirituală sau cerească, care nu mai putea să moară, ci acum era nemuritor, divin.
    După patruzeci de zile de la învierea Sa, Isus S-a înălţat la cer pentru a apărea chiar în prezenţa lui Dumnezeu cu jertfa Sa pentru păcat. În acel timp Isus era pe deplin îndreptăţit la domnie peste rasa umană în virtutea ungerii Lui cu spiritul lui Dumnezeu şi a credinţei Sale faţă de Dumnezeu chiar până la moarte pe stâlp. Dar nu atunci era voința lui Dumnezeu şi nici timpul ca Isus să înceapă exercitarea activă a autorităţii Lui ca Domnitor de drept al pământului. Dumnezeu hotărâse pentru aceasta un timp ulterior. De aceea, este scris că, atunci când Isus s-a înălţat la Dumnezeu, „DOMNUL a zis Domnului meu: Stai la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Ps. 110:1, 2) Şi atunci, „DOMNUL va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale [zicând]: Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi”.
    În mod logic, timpul ca duşmanii lui Isus să fie făcuţi aşternutul picioarelor Sale este la sfârşitul lumii, ceea ce nu înseamnă nimic altceva decât sfârşitul domniei neîntrerupte a lui Satan peste oamenii de pe acest pământ prin organizaţia lui nelegiuită. Din vremea Egiptului din vechime până în timpul puternicelor sisteme din zilele noastre, marile puteri ale naţiunilor (sau neiudei) sunt toate o parte a organizaţiei lui Satan, chiar dacă unele din ele s-au camuflat sub numele de „naţiune creştină”. Prin urmare, sfârşitul lumii mai înseamnă şi sfârşitul a ceea ce Isus numea „timpurile națiunilor”, adică sfârşitul erei în decursul căreia guvernele umane ale naţiunilor au domnit peste oameni prin permisiunea lui Dumnezeu, şi nu prin drept divin. Prin măsurători de timp, care sunt dovedite matematic, Biblia a fixat anul 1914 ca data când înceta permisiunea lui Dumnezeu sau când „se împlineau timpurile națiunilor”. La această dată foarte importantă din istoria omenirii Isus trebuia să înceapă să domnească pe pământ în mijlocul vrăjmaşilor Săi.
    Prin puternice dovezi conţinute în Biblie şi sprijinite de faptele prezente astăzi pe pământ, Cuvântul sacru al lui Dumnezeu arată că în 1914 a fost declarat război organizaţiei lui Satan, începând mai întâi în cer; că cel puţin în timpul când Primul Război Mondial se sfârşise, Satan şi nelegiuita lui organizaţie îngerească fuseseră izgoniţi din cer şi aruncaţi în vecinătatea pământului nostru, care este aşternutul picioarelor lui Dumnezeu. În timp ce acest „război din cer” era în curs, partea pământească a organizaţiei lumii lui Satan, anume puterile sau naţiunile păgâne, au fost implicate într-un război mondial şi au fost chinuite de foamete, ciumă, cutremure de pământ şi numeroase necazuri. Izbucnirea acestor calamităţi pe pământ în anul 1914 a dovedit corectă profeţia lui Isus despre sfârşitul lumii; despre aceste evenimente îngrozitoare Isus a zis: „Toate acestea sunt începutul durerilor.” (Mat. 24:2-8) Referitor la aruncarea lui Satan din cer în acelaşi timp, cartea Apocalipsa 12:12 zice: „De aceea, bucuraţi-vă ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme”.
    Acum, voi toţi cei din Seir, care strigaţi: „Străjerule, când va trece noaptea?” (Rotherham) „Străjerule, cât mai este din noapte?”, înţelegeţi de ce naţiunile pământului se află din august 1914 într-o noapte cu un astfel de întuneric?
    Diavolul s-a mâniat de înfrângerea sa copleşitoare din cer şi de umilirea lui pe pământ; ca urmare, de la încheierea Războiului Mondial este ‘vai de pământ şi mare’. Iar oamenii au simţit aceasta din plin, chiar dacă nu o înţeleg.
    Dar cum răspunde străjerul la întrebarea pusă? Înainte de a examina răspunsul profetic, am putea întreba mai întâi: Cine este acest străjer? El este omul aflat în postul de pază pe turnul de veghere. Profeţia îl foloseşte nu pentru a preumbri un om anume, sau un individ, ci pentru a simboliza o clasă de bărbaţi şi femei credincioşi lui Dumnezeu din zilele noastre, care au o vedere mai bună a lucrurilor decât oamenii lumii. Această vedere mai bună le vine nu din pricina unei educaţii lumeşti superioare, ci pentru că ei sunt devotaţi complet lui Dumnezeu şi au spiritul Său, spirit de luminare ce examinează şi dezvăluie „lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. (1Cor. 2:10) Ei se află în turnul de veghere, în sensul că iau Biblia ca şi călăuza lor şi au o vedere a lucrurilor mai înaltă, avansată şi viitoare, pe care o dă Biblia. Ei nu sunt adormiţi de plăceri sau de grija lucrurilor egoiste lumeşti, sau de ceea ce au de spus profeţii politici, de afaceri sau cei din denominaţiuni despre condiţiile care vor reveni la „normalitate”; ci ei rămân treji şi veghează pentru a vedea împlinirile Cuvântului lui Dumnezeu despre profeţia care dovedeşte că a început domnia noului Rege nevăzut al pământului, Fiul uns al lui Dumnezeu, Isus.
    Această clasă a străjerului nu este alta decât corpul de urmaşi adevăraţi ai lui Isus de pe întreg pământul care sunt angajaţi în predicarea „acestei evanghelii a Împărăţiei … ca mărturie pentru toate naţiunile”, şi pentru al căror avertisment Isus spunea cu mult timp în urmă: „Ce vă zic vouă, zic tuturor [urmaşilor Mei]: Vegheaţi!” (Mar. 13:37) Când aceşti martori ai lui Dumnezeu sunt ocărâţi şi blamaţi de cei mândri şi înţelepţi lumeşte, ei răspund prin limbajul lui Habacuc 2:1: „M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn [de veghere] ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună DOMNUL şi ce-mi va răspunde la plângerea mea”. Pentru această clasă de creştini adevăraţi TURNUL DE VEGHERE îşi pune la dispoziţie facilităţile.
    Atunci, ce răspunde „străjerul” despre noapte? El nu răspunde prin cuvinte de înţelepciune umană sau de origine umană, ci prin cuvintele pe care i le pune în gură Cartea lui Dumnezeu, Sfintele Scripturi; căci toate celelalte cuvinte sunt nesăbuite, nu sunt demne de încredere şi de fapt sunt influenţate de Diavol. Profeţia lui Isaia ne spune: „Străjerul răspunde: Vine dimineaţa şi este tot noapte”. Mulţi ar vedea puţină mângâiere într-un astfel de anunţ, că dimineaţa vine, dar este tot noapte. Ei ar răspunde: Ce, mai este de suferit? Da! Adevărata clasă a străjerului este tot atât de sinceră ca şi Biblia lui Dumnezeu, şi tot la fel de deschisă. Deşi dimineaţa bucuriei şi a binecuvântării va veni cu siguranţă, această noapte trebuia să vină aşa cum a fost profeţit. Ea trebuia să vină, altminteri glorioasele zori ale zilei nu pot veni. Aceasta este o noapte mai ales peste organizaţia lui Satan, dar oamenii care se află în robia acestei organizaţii vor simţi și ei, într-o mare măsură, adâncimea acestei nopţi.
    Satan încă nu a fost legat; el a fost numai alungat din cer şi aruncat pe acest pământ. El are încă mult de luptat. Biblia spune că acum el este cuprins de o „mânie mare” şi, în armonie cu acest fapt, organizaţia lui manifestă o activitate extremă, astfel încât să-şi menţină puterea peste afacerile omenirii. Dar noaptea pe care străjerul lui Dumnezeu o declară că vine va nimici complet acea organizaţie scârboasă şi se va sfârşi cu legarea strânsă a Diavolului. Iehova Dumnezeu, marele Eliberator, este Cel care aduce această noapte neagră precum cărbunele peste duşmanii Săi şi ai omenirii. (Naum 1:8; Isa. 45:7) Dumneavoastră credeţi că acum este întuneric şi aşa este; dar Isus a numit Războiul Mondial, care a început în 1914, şi lucrurile însoţitoare - foamete, ciumă, cutremure de pământ şi nenorociri - numai „începutul durerilor”. Referitor la apropiata noapte, El zicea: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare cum n-a fost niciodată de la începutul lumii, … şi nici nu va mai fi.” – Mat. 24:21, 22.
    În aceeaşi profeţie despre sfârşitul lumii, Isus a arătat că zilele acestui mare necaz vor fi scurtate printr-o perioadă de întrerupere între Războiul Mondial şi necazul final asupra răutăţii organizate. De această perioadă de pace va profita grupa străjerilor lui Dumnezeu pentru a asculta porunca Sa de a predica despre întemeierea guvernului lui Dumnezeu peste om. În alte cuvinte, Isus a profeţit că, după încheierea Războiului Mondial, „această evanghelie a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor națiunilor. Atunci va veni sfârşitul”. De mulţi ani cei care servesc ca străjeri, sau martori pentru Dumnezeu, vestesc această evanghelie a Împărăţiei şi este evident că sfârşitul organizaţiei lumii lui Satan nu este acum prea departe. Din acest motiv, străjerii lui Dumnezeu avertizează oamenii de pretutindeni să fugă de sabia lui Dumnezeu a nimicirii care este gata să lovească organizaţia Diavolului şi să se pună de partea Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu zice: „Căutaţi pe DOMNUL şi veţi trăi. … Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi şi ca astfel, DOMNUL Dumnezeul oştirilor să fie cu voi, cum spuneţi voi”. „Căutaţi pe Cel care ... preface întunericul în zori.” - Amos 5:6, 14, 8.
    Ce încurajator este să ştii că Iehova cel iubitor va îndepărta giulgiul de moarte al nopţii şi că pentru oameni se vor ivi zorile unei vieţi noi, curate şi sfinte, cu organizaţia întunecată a lui Satan în ruine pustiite, cu însuşi Satan legat, şi cu Isus Cristos, ca Domnitor de drept al pământului, cu autoritate completă peste toate interesele şi afacerile omenirii! Profetul zice: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” şi „Dar pentru voi, care vă temeţi de numele Meu, va răsări soarele dreptăţii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui.” (Ps. 30:5; Mal. 4:2) Odată cu venirea dimineţii, rănile pe care organizaţia lui Satan le-a cauzat rasei umane vor fi vindecate; inimile lor zdrobite vor fi mângâiate, chiar dacă aceasta va necesita ca Dumnezeu să meargă până acolo încât să aducă înapoi din morminte pe morţii lor iubiţi. Mai mult decât orice, ruptura apărută în pacea şi armonia dintre Dumnezeu şi om va fi refăcută de acel mare Soare al dreptăţii, marele Mijlocitor, Isus Cristos. Şi întregul pământ va fi inundat de lumina zilei veşnice, căci în profeţii este scris că „pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI ca fundul mării de apele care-l acoperă.” – Hab. 2:14; Isa. 11:9; Ier. 31:34.
    Din acest motiv, străjerii lui Dumnezeu din turnul de veghere sunt bucuroşi să spună acest mesaj peste tot, fără bani şi fără plată. Şi pentru toţi cei care doresc o informaţie suplimentară despre această temă glorioasă a Împărăţiei lui Dumnezeu, ei spun prin cuvintele profeţiei: „Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi [iarăşi]”.