Te rugăm să aştepţi!
   Se Încarcă   
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Tema lunii Martie

UNDE POATE TRĂI OMUL PENTRU TOTDEAUNA

 
 
    Multe religii învaţă că după moarte sufletul tău nemuritor va trăi fie într-un cer al fericirii absolute, fie într-un iad al chinurilor. Există o lume în care omul poate trăi pentru totdeauna, dar aceasta nu este una populată de suflete nemuritoare umane. Nu există un astfel de lucru ca suflet uman nemuritor. Sufletul uman este viaţa umană, iar atunci când persoana moare acesta devine un suflet mort, nu unul nemuritor. Biblia foloseşte această expresie la Numerii 6:6: „Să nu se apropie de niciun suflet mort.” Toate sufletele sau creaturile umane imperfecte păcătuiesc, iar pedeapsa pentru aceasta este moartea: „Plata păcatului este moartea.” „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” - Romani 6:23; Ezechiel 18:4, AS.
    Pentru ca morţii să aibă şansa de a trăi pentru totdeauna, aceştia trebuie să fie eliberaţi din moarte, iar acest lucru se va împlini prin înviere: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi.” „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul Său şi vor ieşi afară, cei care au făcut lucruri bune, la o înviere a vieţii, iar cei care au practicat lucruri josnice, la o înviere a judecăţii.” - Faptele 24:15; Ioan 5:28, 29.
    Unii vor fi înviaţi din morţi ca creaturi spirituale, să trăiască şi să domnească cu Cristos în ceruri, unii vor fi ridicaţi ca fiinţe umane din carne şi sânge, să aibă şansa de a trăi pe pământ, iar unii nu vor fi înviaţi deloc deoarece ei înşişi s-au dovedit în mod incorigibil păcătoşi: „Ei vor cădea într-un somn veşnic, din care nu se vor mai trezi, zice Regele, al cărui nume este Iehova al oştirilor.” „Aceştia vor merge în nimicire veşnică.” - Ieremia 51:57, AS; Matei 25:46.
    Câţiva religioşi din creştinătate vor susţine ideea că unii merg în cer, dar nu mulţi vor fi de acord că unii vor trăi pentru totdeauna pe pământ ca şi creaturi umane. Ce dovadă biblică există pentru această credinţă? Dovada se găseşte chiar în semnificaţia cuvântului „lume”. Prima lume a fost distrusă de potopul din vremea lui Noe: „Erau ceruri în timpuri străvechi şi un pământ care stătea ca o masă compactă afară din apă şi în mijlocul apei, prin cuvântul lui Dumnezeu, şi că, prin acestea, lumea de atunci a fost distrusă când a fost inundată de apă.” - 2Petru 3:5, 6.
    Lumea distrusă de apă în timpul lui Noe era alcătuită dintr-un cer şi un pământ, dar nu cerul înstelat literal şi nici globul pământesc literal, pentru că acele lucruri au supravieţuit potopului. Ceea ce a pierit au fost cerurile nevăzute rele organizate într-un sistem sub conducerea lui Satan, şi oamenii păcătoşi organizaţi pe pământ. Cerurile rele au fost distruse, iar oamenii păcătoşi au fost nimiciţi. Lumea de creaturi nevăzute şi văzute rele a fost cea care s-a sfârşit în acele timpuri străvechi. Faptul că un sens simbolic al „pământului” este reprezentat de popoarele de pe pământ reiese clar din 1 Regi 10:24, nota marginală: „Şi tot pământul căuta faţa lui Solomon, ca să audă înţelepciunea sa.”
    „Dar, prin acelaşi cuvânt” - continuă 2 Petru 3:7 - „cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua judecăţii şi ziua de distrugere a oamenilor lipsiţi de evlavie.” Mulţi religioşi folosesc acest text pentru a spune că pământul va fi ars în cele din urmă, atunci când cei buni merg în cer, dar dacă cerurile şi pământul distruse în Potop nu au fost literale, nici cerurile şi pământul din lumea aceasta, care urmează să fie distruse de foc, nu sunt literale. A spune că pământul literal urmează să fie ars contrazice declaraţia Bibliei de la Psalmul 104:5: „Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui şi el nu se va clătina pe timp indefinit, da, niciodată.” Şi pentru aceşti religioşi a spune că sfârşitul de foc al acestei lumi a cerurilor şi a pământului este literal, înseamnă a spune că cerurile la care ei aşteaptă să se înalţe vor fi, de asemenea, arse. De fapt, cerurile şi pământul simbolic care s-au dovedit rele vor fi cele distruse, cerurile nevăzute ale lui Satan şi ale demonilor săi şi sistemul văzut al oamenilor nelegiuiţi care locuiesc pe pământ.
    Apoi este dată promisiunea: „Dar, potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, iar în ele va locui dreptatea.” (2 Petru 3:13) Cerurile noi, simbolice, sunt reprezentate de Cristos şi de creştinii de pe pământ ridicaţi ca şi creaturi spirituale să domnească împreună cu El; iar pământul nou este reprezentat de oamenii păstraţi sau înviaţi să trăiască pe pământ în dreptate, ca şi creaturi umane din carne şi sânge. Dacă trebuie să existe o lume nouă, vor exista şi creaturi pământeşti pe pământ, pentru că lumea include atât o parte cerească, cât şi o parte pământească. 1Corinteni 4:9 arată aceasta: „Am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni.” Lumea pentru care apostolii au devenit un spectacol era alcătuită dintr-o parte văzută şi una nevăzută, din oameni şi din îngeri.
    Nu doar folosirea Bibliei indică în mod atât de clar faptul că cuvântul grecesc kosmos folosit pentru „lume”, include o parte cerească şi una pământească, ci înşişi grecii au înţeles cuvântul ca având acest înţeles, aşa cum se arată prin scrierea lui Aristotel „În lume” (Perì Kósmou), în care el defineşte cuvântul kosmos în acest fel: „Un sistem compus din cer şi pământ, şi din creaturile pe care acesta le conţine; astfel, ordinea şi minunatul aranjament al lumii se numeşte kosmos.”
    Dacă urmează să existe o lume astfel definită şi dacă ea urmează să fie o lume fără sfârşit, atunci aceasta va include o parte pământească a creaturilor umane trăind pentru totdeauna. Este o parte a promisiunii lui Iehova şi o putem aştepta cu încredere, potrivit promisiunii Sale. Definiţia adevărată şi utilizarea cuvântului „lume” în Biblie dovedeşte că vor exista creaturi umane din carne şi sânge care vor trăi pentru totdeauna pe pământ.
    Scopul exprimat al lui Iehova aduce o dovadă în plus, pentru că scopul Lui nu dă greş niciodată: „Eu am spus şi Eu voi face să se împlinească; Eu am hotărât şi Eu voi şi împlini.” „Tot aşa va fi şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea. Nu se va întoarce la Mine fără rezultat, ci va face negreşit ce-mi place şi va reuşi în lucrul pentru care l-am trimis.” Scopul Lui în crearea pământului a fost ca acesta să fie locuit, nu pentru a fi pustiit sau pentru a-l reduce la cenuşă: „Iată ce a spus Iehova, care a creat cerurile, Dumnezeul care a întocmit pământul, Cel care l-a stabilit şi care nu l-a creat în zadar, care l-a întocmit să fie locuit: Eu sunt Iehova şi nu este altul.” El a creat pe om ca să „îl cultive şi să îl îngrijească”, să îl „supună şi să stăpânească peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ.” - Isaia 46:11, 55:11, 45:18, AS; Geneza 2:15; 1:28.
    Dacă oamenii credincioşi care au trăit înainte de timpul lui Cristos urmează să obţină o înviere şi viaţă, aceasta trebuie să fie o existenţă pământească. Ioan Botezătorul a fost ultimul din această linie de oameni credincioşi, iar Isus a spus, în mod explicit, că nu va fi în cer şi că numai din timpul Lui a fost deschisă calea cerească: „Printre cei născuţi din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor este ţinta pe care oamenii se străduiesc s-o atingă.” Nici un credincios nu a mers în cer înainte ca Isus să meargă la cer: „Niciun om n-a urcat la cer în afară de Cel care a coborât din cer, Fiul omului.” Aprobatul David nu s-a dus la cer: „Fraţilor, vă pot spune deschis despre capul familiei, David, că a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. De fapt, David n-a urcat la ceruri.” Dacă aceşti oameni vor primi recompensa vieţii, ea trebuie să fie pe pământ. - Matei 11:11, 12; Ioan 3:13; Faptele 2:29, 34.
    „Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit ca să meargă spre locul pe care trebuia să-l primească drept moştenire, şi a ieşit, deşi nu ştia unde se duce. Prin credinţă, el a trăit ca străin în ţara promisiunii ca într-o ţară străină şi a locuit în corturi cu Isaac şi cu Iacov, moştenitori cu el ai aceleiaşi promisiuni.” O ţară a fost promisă acestor oameni şi altora ca ei, dar ei nu au primit-o: „Şi totuşi, toţi aceştia, deşi au primit mărturie prin credinţa lor, n-au primit împlinirea promisiunii.” Cu toate acestea, ei vor primi împlinirea promisiunii, deoarece Iehova îşi ţine promisiunile. El îi va învia din morţi la viaţă pe pământ ca şi creaturi umane din carne şi îi va instala în ţară şi ei nu vor fi niciodată dezrădăcinaţi. Acest lucru trebuie să se întâmple, altfel cuvântul lui Iehova ar rămâne neîmplinit. - Evrei 11:8, 9, 13, 39.
    Creaturile umane care câştigă viaţa în cer ca şi creaturi spirituale cu Cristos sunt limitate ca număr, dar un număr nedescoperit poate trăi pe pământ pentru totdeauna. Pentru a vă număra între aceştia, căutaţi smerenia şi dreptatea: „Căutaţi-l pe Iehova, voi, toţi cei smeriţi de pe pământ, care îndepliniţi hotărârile Sale; căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia; poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei lui Iehova.” „Cei smeriţi vor stăpâni pământul şi îşi vor găsi desfătarea în belşug de pace. Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el.” - Ţefania 2:3, AS; Psalmii 37:11, 29; Apocalipsa 14:1, 3.