Te rugăm să aştepţi!
   Se Încarcă   
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Textul zilnic

Prin mărturisirea cu gura, se ajunge la mântuire. – Rom. 10:10

 

Prin mărturisirea cu gura, se ajunge la mântuire. – Rom. 10:10

Peste tot pământul, Atotputernicul Dumnezeu şi-a organizat poporul pentru serviciu. Aceia angajaţi deja în el, îi încurajează şi îi ajută pe ceilalţi, deoarece a mărturisi pe Dumnezeu şi pe Christos prin împărtăşire în serviciu, înseamnă viaţă pentru serv şi ascultătorii săi. Aceste mii şi mii de oameni consacraţi lui Dumnezeu, sunt ajutaţi să facă din serviciul lor creştin chemarea reală a vieţii lor. Astfel, celelalte afaceri şi activităţi pe care trebuie să le împlinească, devin operaţii secundare în viaţa lor. Dacă noi apreciem Împărăţia lui Dumnezeu, ca pe cel mai important lucru din Univers, atunci cum am putea considera faptul de a-I fi ambasadori şi proclamatori pe plan secundar, în comparaţie cu ocupaţiile noastre personale, egoiste, mai puţin importante, îndreptate spre câştig material? Noi nu putem face asta. Dacă ne consacrăm să ascultăm de Dumnezeu cu ascultare creştină, atunci nu putem să facem un pas lateral în această privinţă: noi suntem trimişi să împlinim lucrarea de mărturie a Domnului. W 8/15

Tema lunii Iulie

LOCUL PĂMÂNTULUI ÎN SCOPUL LUI DUMNEZEU


 
    Pământul stârneşte uimirea şi admiraţia omului, chiar dacă omul este acum imperfect şi înţelegerea lui este foarte limitată. Fie că pământul este privit din punctul de vedere al formării diferitelor lui straturi, sau al vieţii lui vegetale şi animale; fie că nenumăratele lui varietăţi de lucruri sunt privite cu ajutorul microscopului; sau, fie că se analizează relaţia pământului cu celelalte planete şi stele cu ajutorul telescopului, omul respectuos rămâne copleşit şi uimit de înţelepciunea arătată în creaţia pământului. Când află că pământul a fost creat de Dumnezeul Cel Preaînalt şi a fost făcut pentru a fi locuinţa veşnică a omului în perfecţiune, mintea şi inima lui sunt nerăbdătoare să cunoască mai multe despre acesta şi despre marele lui Creator. Telescopul n-a fost descoperit până în prima parte a secolului al XVII-lea şi nu este un lucru de mirare că înainte de acel timp omul lumesc credea că pământul este centrul tuturor lucrurilor.
    Cunoştinţa despre marele Creator, aşa cum se descoperă El în crearea de către Sine a omului şi a îngrijirii Lui pentru om, a fost păstrată de foarte puţini oameni. Această cunoştinţă a fost numai un firicel de apă a adevărului care a picurat de-a lungul secolelor şi puţini au fost cei care au băut din el. De timpuriu în istoria sa, omul L-a scos pe Dumnezeu din cugetele lui. În consecinţă, viziunea omului a fost limitată cu privire la lucrurile pe care le vedea cu ochiul natural. Când au văzut soarele, luna şi stelele, unii oameni au dat atenţie creaţiei, dar nu Creatorului. Deoarece era evident pentru ei că toată viaţa de care se bucurau creaturile pământeşti venea de la soare, acel corp ceresc a devenit obiect de închinare pentru oameni. Cei care au păstrat în memorie o cunoştinţă despre Creator şi au avut credinţă în El, ştiau că Dumnezeu se afla dincolo de cerurile înstelate şi ei I s-au închinat Lui, ca şi Creator atât al cerului cât şi al pământului. Cu toate acestea, astfel de oameni au fost atât de puţini, în comparaţie cu marea masă a omenirii, încât au fost greu de remarcat. – Rom. 1:19-25.
    Dezvoltarea telescopului, împreună cu o cunoştinţă crescută despre lucruri, i-au făcut pe oameni să vadă că pământul nu este ceea ce omul credea odată că este. El a învăţat că în loc să fie fix şi centrul tuturor lucrurilor, pământul este o sferă şi una dintre planetele asociate cu soarele şi că soarele este centrul acestui sistem planetar cunoscut ca sistem solar. Sistemul ecleziastic al Romei, şi în special conducătorii lui, au crezut timp de o mie de ani şi mai mult că pământul este fix şi toate celelalte planete se rotesc în jurul lui. Ei mai afirmau că sunt singurii interpretatori ai Bibliei şi luau Biblia ca autoritate pentru acest cuget eronat. Probabil această învăţătură a clerului a avut foarte multă influenţă, mai multă decât orice altceva, ca să fixeze în mintea oamenilor acest cuget fals.
    Pe măsură ce cunoştinţa a crescut, oamenii au aflat că pământul este una dintre planetele care se mişcă în jurul soarelui. Realităţile aflate de oameni dovedesc false teoriile susţinute şi învăţate de clerul Romei. Aceasta i-a făcut să-şi piardă încrederea în învăţătorii religioşi. De asemenea, aceasta a produs suspiciune şi îndoială cu privire la Biblie, ca autoritate a adevărului. Rezultatul a fost că mulţi oameni au fost îndepărtaţi complet de Biblie. Dacă ar fi înţeles adevărul aşa cum este învăţat în Biblie şi n-ar fi fost influenţaţi de denaturarea acestor învăţători religioşi, ei nu ar fi întors spatele Bibliei şi nu L-ar fi părăsit pe Dumnezeu.
    Este afirmat de oamenii de ştiinţă că scriitorii Scripturilor Ebraice ale Bibliei au fost ignoranţi în ceea ce priveşte relaţia dintre pământ şi celelalte planete şi stele ale creaţiei. Totuşi, nu există nici o dovadă pentru a susţine o astfel de afirmaţie. Este foarte evident că scopul lui Dumnezeu n-a fost să relateze în Cuvântul Său, care constituie Biblia noastră, toate faptele în legătură cu pământul şi relaţia lui cu alte corpuri din spaţiu. Spiritul sau puterea nevăzută a lui Dumnezeu a acţionat asupra minţii bărbaţilor credincioşi din vechime care au scris Biblia şi este raţional că ei au înţeles unele lucruri despre creaţie care nu sunt înregistrate în Scripturi. Ceea ce au scris ei sub îndrumare divină a fost şi este adevărat, şi de aceasta noi putem fi absolut siguri. Aceşti oameni sfinţi din vechime au scris aşa cum au fost mişcaţi de spiritul sfânt. – 2Pet. 1:21; 2Sam. 23:2.
    Biblia este singura călăuză credibilă, fie în ce priveşte adevărata relaţie dintre om, pământ şi marele Creator, fie în ce priveşte scopul creării acestora. Luând Biblia ca şi călăuză a sa, omul care se lasă învăţat vede că pământul ocupă un loc de mare importanţă în scopul lui Dumnezeu şi că la timpul Său fixat fiecare creatură care trăieşte în cer şi pe pământ va fi adusă într-un minunat întreg armonios sau în unitate. Observaţi Efeseni 1:9, 10.
    Crearea pământului n-a avut loc la întâmplare, nici n-a venit în existenţă prin acţiunea unei forţe a naturii. Formarea lui a avut loc prin voinţa lui Dumnezeu şi a fost creat direct sub supravegherea Sa. (Isa. 42:5). „Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu.” (Evrei 3:4). Poate că în erele viitoare vom fi martori la descoperirea alto planete mari ce dau glorie Creatorului, mai presus de orice ni s-a descoperit acum, dar omul nu-şi poate închipui acum pe vreuna din ele să fie vreodată mai onorată decât acest pământ. Când omul ajunge să aprecieze acest fapt, el apreciază mai mult cum a fost favorizat de marele Creator.
    Ceea ce ridică pământul în importanţă mai presus de celelalte planete este faptul că pe pământ a fost scena marii drame de justificare a numelui lui Iehova Dumnezeu, prin Fiul Său Isus Cristos şi prin Împărăţia Sa.
    Singurul Fiu născut, întâiul născut dintre toate creaturile şi agentul activ al lui Iehova Dumnezeu la crearea tuturor celorlalte lucruri, a părăsit, prin voinţa lui Iehova, curţile cerului şi a venit pe pământ. În timp ce s-a aflat pe pământ, El s-a dovedit martorul credincios şi adevărat cu privire la Iehova Dumnezeu şi Împărăţia Sa. El a fost supus celor mai aspre încercări din mâna agenţilor religioşi ai Diavolului, şi totuşi şi-a menţinut neîntinată integritatea faţă de Dumnezeu. Deoarece a fost martorul credincios al lui Iehova pentru Împărăţie, Isus Cristos a suferit o moarte ruşinoasă, apoi a fost înviat din moarte şi a fost înălţat în locul cel mai înalt din cer, următorul după Iehova. Toate acestea au fost făcute spre justificarea numelui lui Iehova şi pentru ca, la timpul Său fixat, care este aproape, El să-şi stabilească voinţa printre creaturile Lui ce trăiesc pe pământ şi în cer, totul spre binele veşnic al oamenilor ascultători de pe pământ şi spre gloria lui Iehova.
    Deoarece Dumnezeu a folosit pământul şi pe oamenii credincioşi de pe el pentru scopul Lui veşnic, şi pentru că iubitul Său Fiu Isus, când a fost om pe pământ, şi-a dovedit loialitatea faţă de Dumnezeu înaintea oamenilor şi a îngerilor, concluzia trebuie să fie că pământul este cel mai favorizat, şi va rămâne cel mai favorizat, în creaţia planetară a lui Dumnezeu şi întotdeauna va fi drag inimii Creatorului. Propriul Său Cuvânt contrazice învăţăturile religioase despre distrugerea pământului cu foc literal şi zice: „Pământul rămâne veşnic.” – Ecl. 1:4.