Te rugăm să aştepţi!
   Se Încarcă   
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Textul zilnic

"Căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa, şi ve-ţi fi cumva ascunşi în ziua mâniei lui Iehova."- Ţefania 2:3 ...

 

"Căutaţi dreptatea, căutaţi umilinţa, şi ve-ţi fi cumva ascunşi în ziua mâniei lui Iehova."- Ţefania 2:3 (Rotherham)

Unele persoane, cum a fost Ionatan în bătălia de la Ghilboa, pot muri de mâinile inamicului la Armaghedon şi să moară pentru că persistă în menţinerea integrităţii lor faţă de Dumnezeu. Dar ele nu vor pieri, ci vor primi viaţă prin înviere. "Mulţimea mare" ca şi clasă va supravieţui Armaghedonului, deşi unele persoane pot muri în mâinile duşmanului. Mânia sau furia Domnului, executată acolo de către Isus Cristos, nu va veni asupra acelor care sunt astfel ascunşi. Mânia lui Iehova a fost abătută de la rămăşiţa lui. Mânia lui va fi abătută departe de aceea "mulţime mare" care respectă poruncile lui. Prin urmare, este necesar pentru toţi să caute blândeţea şi neprihănirea înainte de Armaghedon şi să continue credincios şi în adevăr pentru Teocraţie ca să găsească un loc de siguranţă.- W 5/15/40.

Tema lunii Februarie

Alegi viața sau moartea?


 
    Dumnezeu a creat omul cu dorinţa de a trăi. De ce respiri? Pentru că alegi să trăieşti. Vei bea apă, pentru că alegi să trăieşti. Vei mânca, pentru că alegi să trăieşti. Din acelaşi motiv, deseară vei merge să dormi. Atunci când te vei trezi, te vei bucura de puteri proaspete pentru a trăi. Dimineaţă te vei duce la muncă. E posibil să nu îţi placă slujba, dar te vei duce la lucru oricum pentru a te menţine în viaţă. Să trăieşti înseamnă muncă din greu. Să fii mort este simplu. Când eşti mort, nu faci nimic şi nimic nu este mai uşor decât să nu faci nimic. (Ecl. 9:5, 10) Şi totuşi, până şi leneşii fac ceea ce este nevoie pentru a trăi. Orice persoană cu mintea sănătoasă alege să trăiască.
    Dar respirând, bând, mâncând, dormind şi muncind, ce fel de viaţă alegem? Gândeşte-te puţin. Uită-te la diferenţele rasiale, care îi fac pe unii să se simtă superiori şi să îi asuprească pe cei pe care îi consideră inferiori; la nedreptăţile, violenţele şi războaiele care apar doar pentru că pielea are o altă culoare. E la fel de nesăbuit ca şi cum toate florile albe ar avea prejudecăţi faţă de cele colorate, la fel de ridicol ca şi cum toate păsările şi animalele albe ar încerca să le nimicească pe toate cele roşii, galbene sau maro. Uită-te la politică, cea care împarte lumea în multe grupuri aflate în conflict, grupuri politice notorii pentru corupţie şi necinste. Uită-te la comerţul care oprimă sărmanii tuturor naţiunilor pentru ca, astfel, câţiva oameni să adune toată bogăţia şi să trimită tineretul la moarte pe câmpurile de luptă pentru a acumula mai mult. Uită-te la militarismul a cărui misiune este schilodirea şi uciderea în masă a omenirii. Şi nu trece cu vederea religiile, care şi ele împart omenirea în facţiuni, care nu doar că se ceartă şi persecută, ci şi aţâţă la război.
    Dar nu te opri să vezi aceste lucruri mari în lume. Uită-te la mahalalele care miros urât, în fiecare oraş mare, cu toată sărăcia, mizeria şi bolile lor dezgustătoare, cu locuitorii lor fără speranţă, înghesuiţi în cotloanele întunecate ale oraşelor. Oameni prost hrăniţi, sărăcăcios îmbrăcaţi. Nu te opri aici. Uită-te la criminalii frustraţi şi dependenţii de droguri, care jefuiesc societatea şi pe cei din spatele gratiilor, ţinuţi acolo de societate. Uită-te la cartierele cu felinar roşu, la femeile degradate care trăiesc aici, la bărbaţii depravaţi al căror loc de întâlnire este aici, la bolile înspăimântătoare care sălăşluiesc aici. Uită-te la spitalele cu paturile pline de corpuri chircite de durere şi la instituţiile de boli mintale, ticsite de cei care şi-au pierdut minţile. Analizează starea generală a lumii, imoralitatea, delincvenţa adulţilor, delincvenţa copiilor, problemele de familie, divorţurile, faptul că nu mai poţi avea încredere în alţii, lipsa de integritate în afaceri şi relaţii sociale. Observă norii de nedumerire, confuzie şi teamă care planează asupra umanităţii şi citeşte lipsa de speranţă şi disperarea pe milioane de feţe.
    Dar mai există un alt fel de viaţă pe care o poţi alege acum. Este o viaţă care nu păleşte ca floarea la sfârşitul primăverii şi nu se ofileşte ca iarba la sfârşitul verii. Nu este plină de durere şi dezamăgire, ori copleşită de delincvenţă şi crime, război şi foamete, molime şi moarte. Nu are zile puţine, ci nesfârşite. Zilele ei nu sunt pline de necazuri, ci de o bucurie de nedescris. Este viaţa pe care a avut-o în vedere Iehova Dumnezeu la început pentru om. Şi care este aceasta? Fericire în cer, întins pe un nor, cântând la harpă în timp ce pluteşti în spaţiu şi eternitate? Nu, nu este acea existenţă inutilă şi lipsită de sens, pe care oamenii leneşi au evocat-o ca fiind viaţa în ceruri. Pentru a vedea clar ce este această viaţă pe care o putem alege acum, să mergem la Cuvântul lui Dumnezeu şi să vedem care a fost scopul Său atunci când a creat omul.

    SCOPUL LUI IEHOVA PENTRU OM

    În Geneza 2:15 se spune: „DOMNUL Dumnezeu a luat omul şi l-a pus în grădina Edenului să o cultive şi să aibă grijă de ea.” (AT) Omul nu a fost creat să fie leneş, ci i s-a dat de lucru chiar şi în Edenul perfect. I-a fost dată o tovarăşă, apoi o misiune: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerurilor, peste animalele domestice şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ.” (Gen. 1:28, AT) Pe măsură ce familia omului creştea şi Edenul devenea prea mic, populaţia în continuă creştere urma să se răspândească în afara hotarelor grădinii, luând cu ei seminţele plantelor perfecte din Eden, plantând aceste seminţe în noi teritorii, cultivând aceste noi zone aşa cum a făcut familia în Eden. Astfel, pe măsură ce omenirea se înmulţea şi se răspândea pe pământ, urma să supună pământul transformându-l într-un paradis, până când condiţiile din Eden erau răspândite şi gradina lui Dumnezeu devenea globală. Stăpânirea omului peste animale urma să fie exercitată cu grijă iubitoare şi încredere reciprocă, nu prin jugul şi biciul unui dresor, nici prin armele tunătoare ale Nimrozilor moderni şi nici prin cuştile cu gratii de la grădina zoologică.
    Pentru a susţine viaţa, nu era necesar ca aceste creaturi vii, aflate sub stăpânirea omului, să se vâneze una pe alta pentru hrana zilnică, deoarece Geneza 1:29, 30 spune: „Iată că v-am dat toate plantele cu sămânţă de pe faţa întregului pământ şi orice pom care dă rod cu sămânţă. Acestea să vă servească drept hrană. Tuturor animalelor sălbatice ale pământului, tuturor creaturilor zburătoare ale cerurilor şi tuturor reptilelor de pe pământ şi în care este viaţă [suflet, Ro] le-am dat ca hrană toate plantele verzi.” (AT) Toate creaturile din Eden, înainte de răzvrătirea omului, erau vegetariene şi nu există niciun motiv să credem că scopul lui Iehova a fost vreodată ca ele să fie altfel.
    Aşadar, aceasta a fost viaţa pe care şi-o propusese Iehova pentru omul de pe pământ. Dacă ar fi fost ascultător, omul nu ar fi murit niciodată. Pământul nu era un teren experimental care să fie folosit ca o trambulină pentru om către viaţa cerească. Satan Diavolul a fost cel care, prin intermediul şarpelui, a oferit o speranţă de avansare şi înălţare, precum şi obţinerea dumnezeirii şi imunităţii faţă de moarte, lucruri care - spunea el - vor veni în urma neascultării de Dumnezeu. Înregistrarea ademenirilor sale viclene şi căderea lui Adam şi a Evei se găseşte la Geneza 3:1-6. Totuşi, rezultatele nu au fost cum a promis Satan. Celui mai responsabil, omului, Iehova i-a spus: „Deoarece ai urmat sugestiile soţiei tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci, blestemat va fi pământul din cauza ta, prin suferinţă îţi vei câştiga existenţa atâta timp cât vei trăi, spini şi mărăcini va produce pentru tine, aşa că vei fi nevoit să mănânci plantele câmpului. Îţi vei câştiga existenţa cu sudoarea frunţii, până când te vei întoarce în pământ, deoarece din pământ ai fost luat; pentru că eşti ţărână şi în ţărână te vei întoarce.” – Gen. 3:17-19, AT.
    În loc ca omul să nu mai moară, aşa cum promisese Satan, el a trebuit să se întoarcă la starea de dinainte de crearea lui. Să observăm că starea lui nu a fost sufletul nemuritor, ci ţărâna. Adam nu a avut un suflet nemuritor înainte de crearea sa, în timpul vieţii sau după moartea sa. Învăţăturile false religioase, care spun că omul are un suflet nemuritor, se bazează pe minciuna spusă Evei de Satan, făcând-o să creadă că nu va muri, şi contrazice Cuvântul lui Dumnezeu. (Ezec. 18:4) În loc să fie transformat într-un paradis global, pământul a fost blestemat, urma să producă spini şi mărăcini şi doar prin muncă istovitoare şi sudoare omul îşi putea câştiga existenţa din pământul blestemat. El trebuie să mestece acum plantele sălbatice, mai degrabă decât hrana perfectă din gradina lui Dumnezeu.

    UN BLESTEM A FOST ÎNLĂTURAT, MAI RĂMÂNE UNUL

    Şaisprezece secole mai târziu, Iehova Dumnezeu a hotărât să distrugă prin potop toată omenirea, cu excepţia lui Noe şi a familiei lui. De ce? Datorită răutăţii extreme şi a tendinţei rebele de a face rău. După ce Noe şi familia sa au ieşit din arcă după potop, mandatul de a se înmulţi şi de a umple pământul a fost reiterat, dar acesta a fost îndeplinit doar într-un mod tipic. Stăpânirea asupra animalelor a fost menţinută prin frică şi groază, nu prin grijă iubitoare şi încredere reciprocă. Nu a mai existat nici condiţia din Eden ca toate creaturile să se hrănească exclusiv cu vegetale, deoarece acum carnea de animal era adăugată în dieta omenirii. Totuşi, Iehova Dumnezeu a spus după potop: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului, deşi înclinaţia minţii omului poate fi rea din tinereţea lui.” – Gen. 8:21; 9:1-7, AT.
    Cum putem ştii că blestemul pământului a fost înlăturat după potop? Pentru că, secole mai târziu, s-a spus: „Atunci Lot s-a uitat şi a văzut că întregul bazin al Iordanului era bine irigat (acest lucru se întâmpla înainte ca DOMNUL să distrugă Sodoma şi Gomora) ca grădina DOMNULUI.” (Geneza 13:10, AT) Desigur că nu putea exista un blestem asupra pământului din bazinul Iordanului, dacă acesta a putut fi comparat cu grădina Edenului. În ceea ce priveşte ţara promisă izraeliţilor, Numerele 13:23 ne spun despre ceea ce au descoperit iscoadele: „Ajungând în valea Eşcol, au tăiat o mlădiţă cu un ciorchine de strugure şi a fost nevoie de doi dintre ei să îl care pe o prăjină, împreună cu câteva rodii şi smochine.” (AT) Când iscoadele au povestit despre condiţiile pe care le-au găsit acolo, au putut să spună cu adevărat: „Cu siguranţă curge lapte şi miere.” (Num. 13:27, AT) Asta nu sună ca o ţară care fusese blestemată, care ar fi produs doar spini, mărăcini şi plante sălbatice pentru hrana omului.
    Din nou ni se descrie această ţară promisă, la Deuteronomul 8:7-9; 11:10-15 (AT): „Căci Iehova, Dumnezeul tău, te duce într-o ţară bună, o ţară cu văi în care curg torente, cu izvoare şi ape adânci care ţâşnesc din câmpii şi din regiuni muntoase, o ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochine şi cu rodii, o ţară cu măsline pline de ulei şi cu miere, o ţară în care nu vei mânca pâinea în sărăcie şi în care nu-ţi va lipsi nimic, o ţară ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei extrage aramă.” „Căci ţara pe care te duci s-o iei în stăpânire nu este ca ţara Egiptului din care aţi ieşit, unde îţi semănai sămânţa şi trebuia s-o uzi cu piciorul, ca pe o grădină de legume, ci ţara pe care vă duceţi s-o luaţi în stăpânire este o ţară cu munţi şi câmpii care bea apă din ploaia cerurilor, o ţară de care are grijă Iehova, Dumnezeul tău. Ochii lui Iehova, Dumnezeul tău, sunt tot timpul asupra ei, de la începutul anului până la sfârşitul anului. Dacă veţi asculta de poruncile mele, pe care vi le dau astăzi - ca să-l iubiţi pe Iehova, Dumnezeul vostru, şi să-i slujiţi cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru -, atunci voi da ţării voastre ploaie la timpul ei, ploaie de toamnă şi ploaie de primăvară, şi îţi vei strânge cerealele, vinul nou şi uleiul. Îţi voi acoperi câmpul cu iarbă pentru animalele tale domestice, iar tu vei mânca şi te vei sătura.”
    Ei bine, dacă blestemul asupra pământului a fost înlăturat, de ce nu a fost supus pământul? Deuteronomul 11:16, 17, 26-28 arată de ce: „Aveţi grijă să nu vă fie ademenită inima şi să vă abateţi, închinându-vă altor dumnezei şi plecându-vă înaintea lor, iar Iehova să se aprindă de mânie împotriva voastră şi să închidă cerurile ca să nu mai fie ploaie, pământul să nu-şi mai dea roadele şi voi să pieriţi repede din ţara cea bună pe care v-o dă Iehova. Iată că pun astăzi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul: binecuvântarea, dacă ascultaţi de poruncile lui Iehova, Dumnezeul vostru, pe care vi le dau astăzi, şi blestemul, dacă nu ascultaţi de poruncile lui Iehova, Dumnezeul vostru, dacă vă abateţi de la calea pe care v-o poruncesc astăzi şi umblaţi după alţi dumnezei pe care nu i-aţi cunoscut.” (AT) Deuteronomul 30:19, 20 consemnează o alegere similară între viaţă şi moarte: „Iau astăzi cerurile şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să rămâi în viaţă, tu şi urmaşii tăi, iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul tău, ascultând de glasul lui şi alipindu-te de el; căci de el depinde viaţa ta şi lungimea zilelor tale.” (AT) De asemenea, Leviticul 26:14-43 şi alte scripturi, avertizează asupra blestemelor pentru neascultare.
    Prin urmare, ceea ce împiedica acum omenirea să supună pământul, în armonie cu scopul iniţial al lui Iehova, erau blestemele pentru neascultare. Aceste blesteme îi loveau acum pe oameni, mai degrabă decât orice alt blestem asupra pământului pronunţat în momentul când omul a fost alungat din Eden. Chiar şi aşa, omul ar fi putut să facă mult pentru a înfrumuseţa pământul, dacă nu ar fi abuzat în mod neascultător de casa lui pământească. El a făcut multe parcuri frumoase şi a protejat ca parcuri naţionale unele frumuseţi naturale extraordinare, care demonstrează măreţia Creatorului. În aceste locuri pacea a fost restabilită într-o oarecare măsură între oameni şi animale. Dar omul nu s-a străduit destul, nu atât cât putea să înfrumuseţeze pământul şi să restabilească pacea cu regnul animal. În schimb, a exploatat resursele naturale ale pământului şi a măcelărit animalele pentru câştig comercial sau ca sport. În lăcomia sa, a distrus pădurile din munţi, a extras metalele din pământ şi le-a pus în nave şi avioane, care mai apoi sunt scufundate în mare sau sunt distruse în aer.
    În loc să supună pământul, omul îl distruge, iar în Apocalipsa 11:18 (NW) se spune că Iehova Dumnezeu va „distruge pe cei ce distrug pământul”. Având în vedere neascultarea continuă a omului, vina sa în ochii Domnului creşte din ce în ce mai mult, şi în curând blestemele pentru nesupunere vor culmina cu bătălia lui Iehova de la Armaghedon. În ceea ce priveşte acest blestem cumplit care va lovi pământul, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Ţara a fost pângărită de locuitorii ei, căci au încălcat legile, au schimbat regulile, au rupt legământul de durată indefinită. De aceea, blestemul a înghiţit ţara, iar locuitorii ei sunt consideraţi vinovaţi. De aceea, locuitorii ţării au scăzut la număr şi n-au mai rămas decât foarte puţini muritori. … Groaza, groapa şi capcana sunt peste tine, locuitor al ţării! Cine va fugi de zgomotul lucrului care insuflă groază va cădea în groapă şi cine va ieşi din groapă va fi prins în capcană. Căci vor fi deschise zăgazurile din înălţime şi temeliile ţării se vor zgudui. Ţara s-a fărâmiţat, ţara s-a zdruncinat, ţara s-a zguduit. Ţara se clatină ca un om beat şi se leagănă încoace şi-ncolo ca o colibă de pază. Fărădelegea ei o apasă greu şi ea va cădea şi nu se va mai ridica.” – Isa. 24:5, 6, 17-20, AT.

    SCOPUL LUI IEHOVA PENTRU PĂMÂNT, ÎNDEPLINIT

    Şi apoi? După această cădere cataclismică a lumii lui Satan, în executarea sentinţelor arzătoare ale lui Iehova, din care nici partea ei cerească şi nici cea pământească nu se vor mai ridica vreodată, cei care sunt de partea lui Iehova, care vor supravieţui, se vor bucura de cerurile noi şi de pământul nou promise în Cuvântul lui Iehova. În această nouă ordine teocratică a lucrurilor, pe acest pământ propriu-zis, care va rămâne, nu vor mai exista blesteme pentru nesupunere, pentru că cei nesupuşi vor fi fost măturaţi de furia necruţătoare a Armaghedonului. (Ecl. 1:4; 2Pet. 3:13; Apoc. 21:1; 22:3) Atunci pământul, nemaisuferind de pe urma unui blestem asupra solului sau vreun blestem pentru nesupunerea locuitorilor săi, va fi supus în acord cu scopul divin care a fost anunţat iniţial în Eden. Acum, zilele de luni se numesc uneori „albastre”, deoarece înseamnă începutul unei săptămâni de lucru, adeseori neplăcute. Dar în lumea nouă, zilele albastre de luni vor fi uitate, pentru că lucrarea de transformare a acestui glob pământesc într-un paradis va aduce plăcere şi satisfacţie de nedescris. Atunci oamenii se vor bucura de lucrul mâinilor lui. În loc de spini şi mărăcini, pământul va răspunde cu abundenţă îngrijirii omului. (Ps. 67:6; Isa. 55:13) Chiar şi zonele de deşert vor înflori ca un trandafir în urma cultivării de către om şi binecuvântării lui Iehova. - Isa. 35:1.
    Animalele vor fi controlate şi pacea se va restabili între ele şi oameni. Ne place să avem câini şi pisici ca animale de companie. În parcuri suntem încântaţi când o veveriţă sau un porumbel ne mănâncă din palmă, iar când mergem la grădina zoologică, este posibil să ne dorim să mângâiem coama leului sau blana tigrului. Dar ne înfrânăm în mod înţelept această pornire naturală, pentru că ştim că dacă ne-am plimba mâna prin blana lui, el poate să-şi înfigă colţii în mâna noastră. Animalele sălbatice nu au mai multă încredere în noi decât avem noi în ele. Totuşi, în lumea nouă, omul va stăpâni nu prin frică şi teroare, sau prin vânători sau îngrijitori de grădină zoologică, sau dresori de circ, ci prin încredere reciprocă perfectă, astfel că şi un copilaş va putea conduce cele mai sălbatice fiare. Atunci chiar şi leul va deveni ierbivor. – Isa. 11:6-9; Osea 2:18.
    De asemenea, va fi îndeplinit mandatul de a umple pământul cu o rasă umană dreaptă. Ce plăcere va fi în paradisul de pe pământ, cu toate animalele lângă noi şi cu copiii care vor fi crescuţi „în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova”! (Efes. 6:4, NW) Nu va mai exista delincvenţa adulţilor sau cea juvenilă, nu vor mai exista probleme familiale, nu vor mai exista familii destrămate de divorţ sau de moarte. În lumea nouă se va îndeplini scopul lui Dumnezeu, cel pe care l-a avut în Eden, voinţa Sa de a avea pământul populat. (Isa. 45:18) Cuvintele Sale despre umplerea pământului, despre supunerea acestuia, stăpânirea omului asupra celorlalte creaturi de pe pământ - niciunul dintre aceste cuvinte nu se vor întoarce la El goale şi neîmplinite, ca şi cum ar fi fost rostite în van. „Hotărârea mea”, spune Iehova, „va rămâne în picioare şi voi face tot ce-mi place» … Eu am spus şi Eu voi face să se împlinească. Eu am hotărât şi Eu voi şi împlini.” Şi tot El spune: „Tot aşa va fi şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea. Nu se va întoarce la Mine fără rezultat, ci va face negreşit ce-Mi place şi va reuşi în lucrul pentru care l-am trimis.” – Isa. 46:10, 11; 55:11, AT.
    Aceasta este viaţa originală în condiţii perfecte, menită să se desfăşoare în veacurile fără de sfârşit, pe care omul are acum şansa de a o alege. De fapt, oamenii de pe pământ aleg acum fie această viaţă, fie moartea eternă.