Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Studiul Bibliei

 
Autenticitatea Bibliei
 
    Iehova continuă să furnizeze poporului său de legământ dovada că Biblia este autenticul Său Cuvânt de adevăr, şi nu cuvântul omului. Din timpurile antice, cărţile canonice au fost primite de către iudei drept cărţi inspirate şi documente absolut demne de încredere. Adevărul naraţiunii scrise a fost confirmat de unanima mărturie a acestei naţiuni, cu toate că o mare parte din această naraţiune denunţă continua nesupunere şi infidelitate a evreilor, şi aplecarea lor către idolatrie sau religie demonică, din cauza căreia au căzut în mâinile duşmanilor. Scriitorii mărturisesc, cu sinceritate şi umilinţă, slăbiciunile acestora; nu scutesc pe nici o creatură. Ei au fost fidelii martori ai lui Iehova; au suferit şi chiar au murit pentru adevărul lui. Nepotrivirile aparente ar putea să-l încurce pe cititorul superficial, dar ele vor dispărea printr-o examinare foarte atentă. Israeliţii contemporani scriitorilor, atât ai celor Ebraice, cât şi ai celor Greceşti, au acceptat întotdeauna o asemenea carte ca pe o relatare adevărată a evenimentelor.

    Istoria profană confirmă povestirea biblică în ceea ce priveşte numele şi biografiile personajelor istorice şi confirmă de asemenea numele şi coordonatele locurilor istorice. De exemplu, există o abundenţă de mărturii profane care confirmă naraţiunea Evangheliilor, iar unele mărturii provin de la istorici anticreştini. Printre aceşti istorici şi scriitori ai primului şi celui de-al doilea secol se numără Flavius, Tacit, Suetoniu, Pliniu Cel Tânăr, Lucian, Celsus şi Numenius. Toţi aceştia atestă faptul că în timpul domniei împăratului Tiberiu Cezar a trăit un om numit Isus Christos; că el a fost o persoană extraordinară ce făcea mari minuni; că a fost omorât din ordinul lui Pilat din Pont; că la moartea sa au avut loc o întunecare şi un cutremur de pământ extraordinare; că învăţăturile lui s-au difuzat rapid şi că au atras mulţi discipoli, în ciuda persecuţiilor.

    În mod repetat, descoperirile arheologice au arătat adevărul memorialului biblic şi au închis gurile defăimătoare ale “vechilor critici” şi ale ateilor. Antice dovezi seculare, prin intermediul inscripţiilor monumentale, al monedelor, al ruinelor oraşelor, şi numeroase alte antichităţi descoperite se unesc toate pentru a confirma Biblia. Este remarcabil că au fost găsite plante, animale, păsări, peşti şi insecte conforme cu cele menţionate în Biblie în regiunile indicate. De fapt chiar şi ordinea creaţiei, aşa cum este ea povestită în primul capitol al Genezei, este confirmat de geologie. Anumite specii de plante şi de animale au fost găsite în unele straturi sau mase de rocă, iar pentru formarea acestor straturi geologii au stabilit o anumită perioadă de timp. Ordinea timpului calculat de către oamenii de ştiinţă pentru crearea anumitor forme de viaţă corespunde exact ordinii stabilite în povestirea creaţiei din Geneză. Bineînţeles, savanţii, care rivalizează unii cu alţii pentru a dobândi faimă, au stabilit date fantastice pentru descoperirile lor; dar ceea ce este esenţial e că dovezile creaţiei găsite în rocile pământului concordă cu povestirea scrisă în Geneză. Şi de ce nu ar trebui să fie aşa? Creatorul uneia este Autorul celeilalte. Cu toate că dovezile sunt adevărate, ele sunt interpretate greşit de către oamenii de ştiinţă şi de către ecleziastici.

    Toate faptele precedente constituie dovezi bune şi convingătoare ale autenticităţii Bibliei. Dar există încă o dovadă, mult mai superioară: miile de confirmări exacte ale profeţiilor biblice care confirmă fără drept de tăgadă Scripturile ca povestire inspirată scrisă cu anticipaţie. . Oamenii nu pot prezice evenimentele, nici măcar cu o zi înainte: “Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi”. (Prov. 27:1) Iehova a binecuvântat pe om, anunţând “de la început ce are să se întâmple.” El i-a inspirat pe oameni să scrie aceste profeţii în Cuvântul Său, oameni care nu ştiau faptele despre care scriau. (Fapte 15:18; Isa. 46:10; 2 Petru 1:20,21; 2 Tim. 3:16,17; Dan. 12:4,8,10; 1 Petru 1:10-12) Toţi oamenii sunt supuşi greşelii; în ciuda posibilei lor onestităţi, cuvintele lor nu sunt întotdeauna autentice. Versetele citate mai sus, însă, demonstrează că acei oameni nu au fost autorii Bibliei, ci că au fost doar adoptaţi ca secretari ai Autorului, Iehova Dumnezeu. Iar El este infailibil!

    Dacă, potrivit cu profeţia biblică, faptele fizice s-au întâmplat, adeverind-o, ele constituie cea mai convingătoare dovadă a autenticităţii Bibliei; aceasta satisface pe persoana cu o minte rezonabilă şi întăreşte încrederea. (Ioan 14:29) Nenumărate profeţii biblice s-au îndeplinit astăzi într-un mod evident. Dar spaţiul nu ne permite aici să le prezentăm în amănunt. Totuşi, argumentul va fi prescurtat pentru a încăpea în spaţiul limitat. Anumite profeţii înregistrate în Scripturile Ebraice şi scrise cu multe secole înainte de venirea lui Isus vor fi citate pentru a demonstra cum au fost împlinite prin Isus, furnizând astfel dovada că el a fost Mesia, Christosul. Cuvintele sale profetice vor fi apoi citate, iar evenimentele moderne, verificate timp de nouăsprezece secole, vor fi indicate ca împliniri. Ele vor stabili că Isus este Mesia şi că cuvântul său este adevărat şi demn de încredere. Astfel, toţi vor trebui să fie pregătiţi să-l recunoască ca martor fidel şi vor trebui să accepte mărturia sa asupra autenticităţii Bibliei.