Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Şcoala Teocratică

 
Ce este adevărul?
 
    Astăzi, nouăsprezece veacuri după pronunţarea cuvinte­lor „Adevărul vă va face liberi”, lumea nu este liberă. Cine poate să susţină în mod sincer că este liberă? Singur faptul că, politicienii „creştinătăţii”, au dat lumii o declaraţie garantând aşa-numitele „Patru Libertăţi” este o mărturisire pe faţă că popoarele şi naţiunile nu sunt libere. Totuşi, „creştinătatea”, care, în conformitate cu mărturisirea ei a numelui „creştin” ar trebui să fie liberă, susţine a fi continuat în cuvântul lui Isus şi a fi, într-adevăr, ucenicul Lui. Faptele dezmint susţinerea ei. În schimbul cunoaşterii adevărului, „creştinătatea” este un labirint de religii catolice, protestante, evreieşti şi păgâne, şi un haos de sisteme politice, democrate şi totalitare. Toate dibuie prin întuneric pentru vreun aranjament inter-religios şi internaţional, prin care să poată convieţui şi să meargă mai departe împreună.

    Această stare gravă a „creştinătăţii” stă ca o osândă că ai săi conducători politici şi religioşi, în decursul celor şaisprezece veacuri ale existenţei ei, nu au continuat până acum în cuvântul lui Isus, şi nu au fost într-adevăr ucenicii Săi. Astăzi, în „creştinătate” sunt împlinite cuvintele profetului din vechime: „Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bazează pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc nelegiuirea... Şi astfel izbăvirea s-a întors îndărăt şi mântuirea a stat deoparte; căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte şi neprihănirea nu poate să se apropie. Adevărul s-a făcut nevăzut şi cel ce se depărtează de rău este jefuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nici o neprihănire”. (Citat din Isaia 59: 4,14,15).

    Cea mai imperioasă trebuinţă, a tuturor oamenilor care doresc viaţă şi libertate într-o lume liberă, este adevărul. A continua în cuvântul unui om, care vorbeşte din propria sa înţelepciune, înseamnă a deveni un ucenic al unui asemenea om, devenind astfel rob. Cu toate acestea însă, în cazul cuvântului lui Isus nu se întâmplă aşa. Continuând în Cuvântul Său suntem făcuţi liberi ca ucenici ai Săi, cunoscând adevărul, deoarece cuvântul Său nu este al unuia de origine pur umană sau stăpânit de o simplă înţelepciune umană. El învaţă pe as­cultătorii Săi să fie cinstiţi, să cerceteze şi să recunoască adevărata Sa identitate şi pe cea a Tatălui Său. Pentru ce? Deoarece, zicea El, „aceasta este viaţa veşnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.” Acest adevăr este repetat de către unul din ucenicii Săi, care a scris: „Acesta este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.” (Citat din Ioan 17 : 3 şi din 1Ioan 5 : 20).

    Isus rămase lângă cuvântul pe care-l propovăduia, deoarece acesta era adevărul. El a fost în cele din urmă arestat de către religionişti, ţinut sub pază, maltratat şi batjocorit, acuzat în mod fals şi apoi muri pironit pe lemn. Dar El muri ca om liber. El muri deoarece nu alese să se folosească de puterile care Îi stăteau la dispoziţie, pentru a se apăra. El se supuse morţii, deoarece El ştia că mai mult folos va rezulta din moartea Sa, decât să lupte pentru viaţă mai departe în carne. El muri deoarece interesele adevărului cu privire la Sine însuşi şi la Tatăl Său ar fi mult mai pe deplin servite suferind nevinovat până la moarte, decât continuând să existe ca om. După cum adevărul nu poate fi călcat în picioare pentru vecie, tot aşa nici acest Vestitor al adevărului nu putea să rămână pentru totdeauna în legăturile morţii; pentru că Tatăl Său, la timpul hotărât, Îl eliberă din legăturile morţii, şi-L introduse într-o libertate care se întinde în întregul Univers şi în care „niciodată nu va vedea moartea”.

    Ce este cuvântul sau învăţătura Sa, în care trebuie să con­tinuăm pentru ca să fim ucenicii Săi, să cunoaştem adevărul şi să fim liberi? Noi nu putem să ne întoarcem spre vreuna din multele religii, care se contrazic între ele, pentru a găsi cuvântul Său, deoarece El spunea practicanţilor religiei că ei erau vinovaţi pentru „desfiinţarea cuvântului lui Dumnezeu prin datina lor”. După aceea, religioniştii Îl omorâră, deoarece cuvântul Său nu găsea loc în ei. Isus nu învăţa ca religioniştii, care se refereau la autorităţi umane şi tradiţii ale oamenilor religioşi. De aceea, „noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci El învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.” (Vezi Marcu 7:1-13 şi Ioan 8:43,45,47 şi Matei 7:28,29).

    Isus descoperi izvorul cuvântului Său al adevărului. El zise: „învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”; în particular, El zise ucenicilor Săi: „Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. Apoi, unindu-Se cu ucenicii Săi în rugăciune, El zise către Tatăl Său: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: cuvântul Tău este adevăr.” (Citatele sunt din Ioan 7:16,17; 14:24; 17:17).

    Cuvântul scris al Tatălui Său, acela este adevărul; de aceea l-a citat El deseori ca autoritate şi îndrumător al Său, în decursul vieţii Sale pământeşti. Dacă noi continuăm în cuvântul Său şi dorim să fim ucenicii Săi, trebuie de asemenea să ne întoarcem spre cuvântul Tatălui Său al adevărului. Atunci, noi vom ajunge să cunoaştem adevărul şi să fim făcuţi liberi cu o libertate dată de Dumnezeu, pe care nici o putere omenească sau diavolească nu o poate jefui. Pentru a găsi viaţă veşnică, noi trebuie să cunoaştem într-adevăr pe „singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care [El] L-a trimis”. Această cunoştinţă, noi ne-o putem însuşi în mod corect numai din cuvântul scris al lui Dumnezeu. Acel cuvânt învaţă pe căutătorii de adevăr şi pe iubitorii de libertate: „Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura, priceperea”. „N-am aşternut Eu oare în scris pentru tine sfaturi şi cugetări, ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite?” (Citat din Proverbe 23:23; 22:20,21).

    Tu trebuie să cumperi adevărul cu costul timpului tău şi să te străduieşti să cercetezi cuvântul scris al Lui Dumnezeu, făcând aceasta fără părtinire şi prejudecată religioasă. Altfel vei fi asemenea conducătorilor religioşi, care „tot timpul învaţă şi niciodată nu ajung la cunoştinţa adevărului”. Instrucţiunea divină, dată prin unul dintre ucenicii credincioşi ai lui Isus, care a continuat în cuvântul Său şi a venit la cunoştinţa adevărului, este: „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept cuvântul adevărului.”