Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Iehova Dumnezeu, izvorul vieții veșnice
 
Omenirea înaintează tot mai mult pe calea decăderii umane atât din punct de vedere fizic cât şi moral, continuând astfel să se depărteze de Sursa Vieții. Între timp, înţelepţii omenirii caută Sursa Vieţii, precum şi remedii pentru condiţia umană, însă refuză vehement adevărurile Bibliei. Statisticile actuale induc oamenii în eroare oferindu-le iluzii cu privire la perspectiva unei vieți deosebite bazate exclusiv pe capacitatea omului de a găsi Izvorul Vieții iar pentru îndeplinirea acestui scop sunt irosite importante surse materiale.
    Noi însă în această chestiune avem aceeaşi convingere asemenea psalmistului ce a scris: „Căci la tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina” Psalm 36:9. Acest adevăr primordial este refuzat de către toți cei care se dovedesc a fi urmaşi ai religiei, chiar și de către atei, dar noi, prin studiul Cuvântului divin vedem tot mai clar şi desluşit înţelepciunea, dreptatea, puterea şi iubirea manifestată în interesul omenirii de către Iehova Dumnezeu, izvorul vieţii veşnice. 
    Iehova este Creatorul, căci el este singurul Necreat, iar numele lui înseamnă „El face să fie”, desigur cu un scop anume. El este Izvorul principal al întregii vieţi în universul fără margini. Existenţa fiecărei creaturi vii din ceruri şi de pe pământ depinde de acest unic Dătător de viaţă.
    Ce este Dumnezeu? Singurul Fiu născut, care a fost primul care sa bucurat de viaţă împreună cu marele Tată Iehova, vorbeşte cu autoritate în răspunsul Său: „Dumnezeu este spirit, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în spirit şi în adevăr.” (Ioan 4:24) Este de remarcat că Fiul lui Dumnezeu nu a spus că Dumnezeu este „în trei persoane”, şi anume „Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Sfântul Duh”, expresie repetată de religioşi, fără înţelegere şi fără nici un suport biblic. Referitor la Iehova, singurul Fiu născut a spus: „Şi Tatăl care m-a trimis a depus El însuşi mărturie despre mine. Voi nu i-aţi auzit niciodată glasul, nici nu i-aţi văzut înfăţişarea.” (Ioan 5:37) Chiar faptul că Iehova Dumnezeu este un Spirit arată că El nu poate fi văzut de ochii omului. De asemenea, îi este imposibil şi interzis cu desăvârşire omului să facă vreo imagine care să Îl reprezinte pe Dumnezeu şi prin intermediul căreia să I se închine. A crea o astfel de imagine este înjositor şi denigrator pentru nevăzutul Dumnezeu Preaînalt, chiar şi cu motivul de a-L venera astfel, deoarece El nu poate fi comparat  cu nimic. O astfel de imagine se dovedeşte a fi o cursă a idolatriei, aşa cum arată istoria religiei omeneşti. „Şi au schimbat gloria Dumnezeului nepieritor în ceva ce seamănă mai degrabă cu chipul omului pieritor, al păsărilor, animalelor cu patru picioare şi al târâtoarelor … care au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună şi au venerat creaţia mai mult decât pe Creator, care este binecuvântat pentru totdeauna.” - Rom. 1:22, 23, 25; Deut. 7:16, 25.
    Iehova Dumnezeu are în El însuşi rezerve inepuizabile de putere creativă şi de a îndeplini lucruri. Puterea Sa este irezistibilă şi, atunci când este exercitată sau aplicată, nu dă greş niciodată să îndeplinească scopul Celui Atotputernic. Această putere este nevăzută, dar poate fi folosită pentru a face lucruri care pot fi văzute de om. De asemenea, efectul folosirii de către Dumnezeu a acestei puteri poate fi observat şi studiat de către om. Deoarece nu poate vedea puterea sau pe Cel care o foloseşte, omul imperfect tinde în general să nu îi atribuie meritul lui Dumnezeu pentru efectele văzute ale puterii divine folosite. Marele Izvor al puterii este sfânt, cu alte cuvinte este curat, pur, de neschimbat în dreptatea Lui, şi nu poate face altceva decât lucruri bune. Iehova Dumnezeu nu are nici o legătură cu organizaţia de pe pământ coruptă a omenirii, şi nici cu faptele înjositoare şi nelegiuite făcute de oamenii religioşi ai acestei organizaţii văzute, pământeşti. Fără excepţie, puterea lui Iehova este folosită pentru o cauză sfântă şi lucrează pentru dreptate. Ea este o putere sfântă şi niciodată altceva.
    Înainte ca omul să fi călcat vreodată pe pământ şi să fi văzut lucrările miraculoase ale Creatorului, puterea lui Dumnezeu a fost pusă în mişcare ca o forţă activă pentru a face pământul locuibil pentru om şi animale. Masa originală a pământului a încetat să mai strălucească precum o stea atunci când elementele care se puteau evapora au fost împinse către cer de căldura extraordinară a masei topite a pământului, şi au format mari inele concentrice care mai apoi s-au întins şi au învelit pământul cu bolţi. Dumnezeu vorbeşte despre formarea pământului ca fiind la timpul „Când i-am făcut haina din nori, şi scutece din întuneric”. (Iov 38:9) Deşi oameni înţelepţi, în închipuirile lor, ar putea spune despre condiţiile de atunci că erau haotice, forţa activă a Creatorului pământului lucra conform planului Său şi toate erau supuse controlului Său şi conducerii Sale organizate.
    Forţa activă de viaţă, de care se bucură toate creaturile, vine de la Izvorul vieţii. (Apoc. 11:11) Dacă Iehova Dumnezeu ar retrage-o, deoarece oamenii se întorc împotriva Lui, omenirea ar muri. Aceasta vroia să spună tânărul profet Elihu când i-a zis lui Iov: „Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână.” - Iov 34:14, 15.
    Sfânta Scriptură ne îndeamnă pe noi oamenii să nu ne punem încrederea în oamenii care în existenţa lor efemeră se împotrivesc şi defaimă adevărul biblic. „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor. Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor” Psalm 146.3,4. Atunci, dacă este fără rost şi dezamăgitor ca omenirea să se încreadă în oameni decăzuţi, care pentru un timp limitat posedă spirit sau energie vitală, cu cât mai prostesc este să se teamă, să se închine şi să se roage la imagini, icoane şi simboluri religioase! De ce? „Idolii naţiunilor sunt argint şi aur, lucrarea mâinilor omului. Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd, au urechi, dar nu aud. Nu este spirit în gura lor. Ca ei vor ajunge cei ce îi fac, toţi cei ce se încred în ei.” - Ps. 135:15-18; Hab. 2:18, 19; Ier. 51:17.
    Toate cercetările făcute de către ştiinţa modernă în spațiul cosmic sau pe pământ în toate domeniile, dovedesc că întregul univers se supune unor legi precise, unele cunoscute parţial iar altele mai deloc, dar aceste legi au fost date de un legiuitor, un mare savant a cărui ştiinţă este fără margini. „căci El a poruncit şi au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi, şi nu le va călca.” Psalm 148:5,6 Acest mare savant al universului este Iehova Dumnezeu, Creatorul. Adevărul exprimat de înţeleptul Său Fiu, Isus Cristos, rămâne neschimbat şi astăzi: viaţa veşnică pentru noi, oamenii muritori, este să-L cunoaştem înainte de toate pe Tatăl ceresc, „singurul Dumnezeu adevărat”. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” IOAN 17:3. Ca Tată, Iehova este Dătătorul vieţii. Acest mare Arhitect al universului este etern în cunoaşterea ştiinţifică. El are planul şi puterea de a crea şi de a recrea viaţa prin înviere, de a o înnoi şi de a o păstra pentru totdeauna. Oferta Lui de viaţă veşnică pentru omenire este singura în care să sperăm. Această ofertă este făcută prin intermediul Celui pe care El L-a trimis din cer pe acest pământ, Isus Cristos. Şi despre El noi trebuie să cultivăm cunoştinţă.
    Atunci când a creat omul, Dumnezeu l-a înzestrat spre deosebire de animalele inferioare cu patru calităţi: dreptate, înţelepciune, putere şi iubire. Deasemenea l-a creat cu facultatea închinării pe care omul să o acorde cu voinţă liberă. Omul fiind o fiinţă raţională, capabilă să discearnă adevărul, în stare să observe realitatea, prin voinţă liber exprimată îşi exercita închinarea, adică ascultarea. Astfel prin cuvântul Său Dumnezeu s-a adresat raţiunii omului spre informare şi îndrumare. Chiar dacă noi suntem urmaşi imperfecţi ai primei perechi umane devenite imperfecte prin neascultare, trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu prin aceleaşi capacităţi cu care am fost înzestraţi. De aceea a-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat şi pe Fiul Său Isus Christos reprezintă a fi la începutul căii spre viaţă veşnică.
    Înțelegând aceste lucruri și reflectând mai atent la starea decăzută în care a ajuns rasa umană, noi ne întrebăm: „Dacă omul moare, cum putem vorbi de viață veșnică?”. Toți credincioșii din vechime au avut credință și speranță într-o înviere viitoare pe care Iehova Dumnezeu o va realiza la timpul Său. Apostolul Pavel vorbind despre speranța servilor lui Dumnezeu din trecut, spunea: „Am în Dumnezeu speranța aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.”. Dar vorbind despre înviere, mulți oameni din zilele noastre nu pot concepe  sub nicio formă acest lucru, cu toate că majoritatea oamenilor cu sute și chiar mii de ani în urmă au vorbit în operele lor literare despre acest subiect aducând în atenție personajele lor care după moarte ajungeau să fie readuse la viață în mod miraculos. Binînțeles lucrul miraculos prin care acești erau aduși la viață nu era subliniat ca fiind prin puterea lui Dumnezeu. Dar dacă cerecetăm cuvântul lui Dumnezeu noi vom înțelege că nimeni nu poate oferi viață după moarte decât cel care este Izvorul vieții, adică Iehova, Atotputernicul Dumnezeu. Oamenii de ștință de astăzi, în ciuda tehnologiei avansate pe care o au la dispoziție nu au reușit să dea viață nici măcar unei celule. Ei se laudă cu realizările lor în domeniul medicinei, dar nimeni nu a reușit să readucă la viață o creatură moartă. Singurul care poate realiza acest lucru, acest miracol al învierii, este Iehova Dumnezeu.
    Omul de astăzi este muritor din cauza stării păcatului și neascultării față de creatorul lui. De aceea iubirea lui Dumnezeu față de rasa umana s-a manifestat chiar prin faptul că i-a permis să trăiască. Și mai mult de atât, i-a dat speranța unei învieri și a unei vieți într-o lume perfectă, dacă va asculta.
    Învierea oamenilor trebuia să se realizeze printr-un aranjament special. Ceva preliminar trebuia să asigure o bază pentru aceasta. Din acest motiv, prima înviere pe care Dumnezeu a prezis-o nu a fost a unui om care murea pentru păcatele sale, ci a fost a unui fiu de-ai lui Dumnezeu, care murea ca un martir pentru credincioșia sa absolută față de Iehova Dumnezeu. Viața umană pe care el o jertfea astfel pentru totdeauna constituia baza pentru Dumnezeu de a-i învia pe oamenii păcătoși, care se vor folosi de beneficiile vieții jertfite a fiului lui Dumnezeu. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
    Așadar viața pierdută de primul om, Adam, trebuia răscumpărată sau recâștigată prin intermediul unei vieți de asemenea perfecte. De aceea, pentru ca învierea oamenilor să aibă loc, trebuia jertfită o viață perfectă, aceea a fiului lui Iehova Dumnezeu, Isus Cristos.
    De la 1914, anul întronării fiului lui Dumnezeu, o „mare mulțime” de persoane cu bunăvoință îi ascultă glasul, mesajul său dătător de viață și pentru că au răspuns acestui mesaj, picioarele lor au fost îndreptate spre calea vieții din lumea nouă. Faptul că ei continuă să dea atenție acestui mesaj și să-l spună altora, le garantează că nici ei nu vor ajunge la condamnare sau la judecata potrivnică, acum sau în bătălia Armaghedonului. De aceea, ei vor fi trecuți în viață prin sfârșitul lumii în lumea nouă, cu posibilități de viață veșnică pentru cei vii și cu înviere pentru cei morți.