Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Sărbătoarea Paştelui, origine şi însemnătate
 
    În prezent, sărbătoarea „Paştelor” este sărbătorită în toată lumea de evrei şi de religiile aşa zise creştine. Fiecare om celebrează paştele prin anumite datini, tradiţii şi obiceiuri specifice religiei din care faca parte. Parcă este deranjant faptul că şi data celebrării este în funcţie de religie. Din cauza multitudinii de tradiţii, obiceiuri şi religii oamenii au opinii relative în ceea ce priveşte Paştele. Totuşi toată lumea este de acord cu un lucru: sărbătoarea Paştelui este una din cele mai importante sărbători din calendarul anual! În această temă, Vestitorul îşi propune să vestească adevărul cu privire la Paşte, în ceea ce priveşte originea şi însemnătatea acestuia.

    Este cu totul falsă ideea că paştele a fost instaurat în timpul lui Isus Cristos. Isus ca toţi iudeii a sărbătorit paştele în fiecare an. Această sărbătoare era celebrată doar de evrei. Prima dată ea a fost celebrată în 1513 Î.Cr. La această dată a avut loc un eveniment deosebit atât pentru poporul Israel cât şi pentru întreaga lume. În acel timp evreii, urmaşii lui Avraam locuiau în Egipt şi nu aveau o ţară a lor. Mâna faraonului a început să-i apese din ce în ce mai mult până când au ajuns robii egiptenilor. Exod 3:9, Adevăratul Dumnezeu care a creat cerul şi pământul se descoperă lui Moise cu numele său adevărat şi prezice eliberarea israeliţilor. Ex 3:15,17.

    Moise apare înaintea faraonului şi îi cere eliberarea poporului israel, dar faraonul îşi împietreşte inima şi nu lasă pe popor să plece, ci din contră îi îngreunează robia. Atunci Iehova aduce treptat mari nenorociri asupra Egiptului; prima dată toate apele Egiptului sunt transformate în sânge, după aceea ţara este invatată de broaşte, de păduchi, de muşte câineşti, de ciumă, de grindină şi foc şi de lăcuste. Dar deşi faraon vede că întrega ţară este pustiită înafară de ţinutul Gosen care era locuit de evrei, el îşi împietreşte din nou inima şi nu lasă pe popor să plece. Atunci Iehova aduce întuneric în tot Egiptul, dar inima faraonului rămâne împietrită. Acum situaţia tinde spre punctul culminant deoarece Iehova anunţă ultima plagă: moartea întâilor născuţi! Toţii întâii născuţi ai Egiptului fie om sau animal trebuie să moară. Acum are loc pentru prima dată aşezarea Paştelor. „Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.(...)să-l păstraţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara.(...) sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.” Exod 12:2-5; 12,13

    Moartea a venit în tot Egiptul, dar sângele mielului i-a ocrotit pe evrei. „Paşte” înseamnă a trece peste iar îngerul lui Iehova a trecut peste acele case care au avut uşiorii uşii stropite cu sîngele mielului. Prin puterea lui Iehova Dumnezeu Israel iese din Egipt şi trece prin Marea Roşie spre ţara promisă, iar oastea lui faraon este înfrântă.

    Vestea că măreţul Egipt a fost învins de Dumnezeul evreilor a şocat întreaga lume. Toate popoarele au fost cuprinse de o mare frică. Şi după sute de ani de la exod popoarele s-au temut de Dumnezeul lui Israel. 1 Samuel 4:7,8. Iehova Dumnezeu a poruncit ca această întâmplare să fie amintită anual doar de evrei prin celebrarea Paştelor. „Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi, şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.” Ex 12:14

    Paştele trebuia celebrat la o dată exactă şi după nişte reguli exacte hotărâte de însuşi Creatorul, nu de oameni. Dacă nu ar fi respectat data şi regulile hotărâte, cu siguranţă că moartea ar fi venit şi peste evreii din Egipt.

    De atunci şi până la moartea lui Isus Cristos paştele au trebuit celebrate la data de 14 Nisan (prima lună a evreilor). Această dată poate să cadă în luna martie sau aprilie. De exemplu anul acesta 2008, 14 Nisan corespunde datei de 22 Martie.

    Isus, apostolii şi toţii credincioşii din vechime nu au practicat tradiţii şi obiceiuri precum: ouăle roşii, udatul fetelor, focurile de paşti, floriile... Ce spune Isus cu privire la datini? „Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni (...) El le-a mai zis: "Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. Marcu 7:7-9

    Exodul (ieşirea poporului Israel din Egipt) şi celebrarea lui (Paştele) marchează evenimente profetice. Sângele mielului jertfit care a reprezentat ocrotire pentru Israel, reprezintă sângele lui Isus Cristos care s-a vărsat pentru neamul omenesc. Cu ocazia Paştelui, Isus a murit. A murit exact la data de 14 Nisan tocmai ca să se poată identifica cu mielul care aduce ocrotire. El este adevăratul miel de Paşte: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” Ioan 1:29. Trecerea poporului prin Marea Roşie spre ţara promisă, reprezintă trecerea poporului arătat în Faptele Apostolilor 15:14 prin marea bătălie a Armaghedonului arătată în Apocalipsa spre lumea nouă a dreptăţii unde nu va mai fi boală, necazuri, suferinţă şi moarte. Aceasta este Împărăţia pentru care ne rugăm în rugăciunea „Tatăl nostru”: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”

    Iehova Dumnezeu a poruncit această sărbătoare în vederea venirii adevăratei jertfe care poate aduce salvarea neamului omenesc, la care au sperat toţi credincioşii din vechime începând cu Abel. Deci prin moarte, Isus a încheiat şi a împlinit această sărbătoare profetică. Înţelegând că această zi de 14 Nisan este o zi de cinstire a minunatelor fapte a lui Iehova Dumnezeu iar sărbătoarea paştelor avea să ajungă la o împlinire completă prin Mesiah, mielul lui Dumnezeu; Isus Christos întemeie o altă sărbătoare ce avea să fie sărbătorită de urmaşii săi. Această sărbătoare este Cina Memorabilă, ce avea să fie sărbătorită în aceiaş zi de 14 Nisan. Dar despre această sărbătoare şi însemnătatea simboalelor folosite în tema din luna următoare.