Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Cît timp alegeţi să trăiţi?
 
    Isus Christos a zis „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”  Ioan 10:10  Viaţa este cel mai important lucru pentru om.  “Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.”  Ioan 17:3  Ce subiect emoţionant a abordat Fiul Preaînaltului spunând: Viaţa veşnică ! Iată ce doreşte orice persoană iubitoare de pace, de fericire şi visând să trăiască mereu în bună înţelegere cu aproapele său. Care este perspectiva ta pentru viitor ? Este ea o speranţă de a trăi puţini ani pe acest pământ şi de a găsi, în aceşti puţini ani, bucurie şi fericire ? Care este speranţa ta pentru o viaţă dincolo de moarte ? Ce perspective vedem în general pentru omenire ? Va fi distrus pământul şi tot ce are viaţă, în definitiv într-o catastrofă ? Ce ne trebuie nouă şi ce trebuie să facem pentru a o obţine?
 
    Noi suntem carne şi sânge adică fiinţe vii, iar Dumnezeu a dat Fiului său putere asupra “tuturor creaturilor”. Trebuie deci să-l ascultăm pe Isus, care a rostit aceste cuvinte, arătându-ne că avem nevoie de cunoştinţă, dar nu orice cunoştinţă. Nu putem compara cunoaşterea pe care o oferă această lume cu cea pe care o putem dobândi referitor la cele mai importante două Persoane din univers, care sunt singurul Dumnezeu adevărat şi Isus Christos, Trimisul său. A învăţa ceea ce se referă la ele şi a crede ceea ce am învăţat înseamnă a ne asigura viaţa veşnică în lumea nouă, la a cărei porţi am şi ajuns. Pentru noi, această cunoaştere vie este cel mai important lucru ce există.
   
    Se ridică câteva întrebări. De unde ştim că există viaţă veşnică ? Dacă da, de ce nu o posedă omenirea ? De ce nu poate aştepta omul ca ştiinţa să-l pregătească pentru viaţă veşnică ? Sau întorcându-ne spre Dumnezeu şi respectând legea mozaică putem spera de a primi viaţa veşnică ? Sau este reală doctrina nemuriri sufletului ? Putem cumpăra cu bogăţia noastră materială viaţa veşnică ? Numai cum o putem avea ? Sunt diferite religii şi multe şi diferite concepţii asupra acestor întrebări, şi anume, cu privire la ce va aduce viitorul omenirii.
   
De unde ştim că există viaţă veşnică ? Biblia este cartea care face vie cunoaşterea, este cuvântul lui Dumnezeu şi este vrednică de crezut.  “Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos, dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”1Petru 1:24,25 Iehova Dumnezeu este cel ce a inspirat această carte, El este păstrătorul ei, şi în acelaşi timp se îngrijeşte şi de împlinirea ei şi de interpretarea ei. Ce El promite, va şi împlini.  Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus, şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.” Isaia 46:11 Această carte remarcabilă, da, cea mai durabilă şi nepieritoare carte, are ceva de spus cu privire la singura speranţă a omenirii, anume viaţa veşnică într-o lume nouă durabilă. În calitate de Tată, Iehova este Dătătorul de viaţă. Ştiinţa acestui arhitect al universului este infinită. El are ştiinţa şi puterea de a crea şi de a recrea viaţa prin înviere, de a o înnoi şi de a o păstra pentru totdeauna. Este foarte adevărat că marea majoritate a omenirii ignoră  cuvântul lui Dumnezeu, dar El ne îndeamnă   Ascultaţi-Mă, oameni cu inima împietrită, vrăjmaşi ai neprihănirii!” Isaia 46:12
   
    Dacă Dumnezeu are în plan asigurarea vieţii veşnice pentru om, totuşi de ce ea nu există acum ? Există un duşman ce nu doreşte ca aceasta să fie realizată ? Da, există, şi trebuie să fiţi avertizaţi în privinţa lui. Omul a fost creat pentru a trăi veşnic pe pământ în perfecţiune. Genesa2:7-10 În loc de a-l sorti de la început pe Adam unei existenţe pline de mizerii şi de suferinţe inevitabile, ca aceea pe care o trăieşte omenirea astăzi, Dumnezeu i-a dat binecuvântarea Sa părintească, pe care Biblia o redă în aceşti termeni: “Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”  Geneza 1:28. Prevăzând tot ceea ce era necesar vieţii veşnice a omului în paradisul Edenului şi avertizându-l de gravele urmări ale nesupunerii, Iehova şi-a arătat dorinţa Sa de a vedea omenirea trăind. Atunci cine a incitat, în Eden, cuplul perfect să se răzvrătească împotriva Prietenului ceresc care i-a dat viaţă, atrăgând astfel pedeapsa cu moartea? Un duşman al vieţii apăruse în paradis.
    Acesta nu a fost un şarpe, umila creatură care a împins-o pe Eva să mănânce fructul oprit din arborele cunoştinţei binelui şi răului, ci un heruvim care, servindu-se de şarpe, l-a făcut pe acesta să rostească cuvinte seducătoare. Prezentându-se ca un înger de lumină, el a promis lui Adam şi Evei înţelepciunea şi nemurirea dumnezeilor. În realitate el îi ducea la moarte, făcându-i să-şi atragă condamnarea divină. Iată ce spun Scripturile: “Atunci şarpele a zis femeii: «Hotărât că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.»” Geneza 3:4,5 Cartea Genezei nu îl identifică pe acest criminal, dar Isus îl face cunoscut. Adresându-se adversarilor Săi religioşi care îi doreau moartea, El spune: “Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” Ioan 8:44 “Diavol” înseamnă exact “calomniator, fals acuzator”; această definiţie se potriveşte cu numele de mincinos şi de inventator de minciuni pe care i l-a dat Isus. Diavolul l-a făcut mincinos pe Dumnezeu. Fiind perfecţi, Adam şi Eva ar fi trebuit să se supună  cu credinţă lui Iehova, Stăpânul universului, şi să se opună celui care îi împingea la răzvrătire. Este scris: “Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi.” Iacov 4:7 Introducând păcatul, Satan a răspândit moartea în univers. Duşmanul vieţii îşi făcuse apariţia. Primele sale victime au fost oamenii. Mulţi azi cad în aceiaşi greşeală acceptând tradiţiile religioase ale acestei lumi şi sperând la viaţă veşnică printr-o nemurire a sufletului. Cu ştiinţă sau fără ştiinţă, ei acceptă minciuna proferată în Eden de Satan Diavolul, tatăl minciunii.

    Secole la rând omenirea a căutat secretul vieţii veşnice, dar fără rezultat, lucru ce a dus la pierderea speranţei multora în acest ideal. Merită să mai avem încredere în om cu înţelepciunea sa pentru pregătirea vieţii veşnice ? Omenirea are nevoie de viaţă veşnică perfectă. Fiecare ştie că de aproximativ şase mii de ani toate generaţiile mor în mod succesiv. Omul nu poate cere ştiinţei să-l pregătească să trăiască veşnic. Observaţi sfârşitul inevitabil al celor care, mulţumită ei, au atins o vârstă net superioară mediei! Ştiinţa modernă nu conduce la viaţa veşnică. Ea duce mai degrabă la moarte. Ce altceva să credem despre progresul războiului bacteriologic, despre inventarea bombelor atomice şi despre alte maşini distrugătoare! Ştiinţa, când apără puritatea scopurilor sale, se contrazice, deoarece ea favorizează proiectele acestei lumi. Ea nu este, deci, izvorul în care trebuie căutat pentru a dobândi viaţa veşnică. Avertismentul de mai jos, dat unui credincios slujitor al Domnului din secolul unu, nu şi-a pierdut nimic din valoare: “Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei pe nedrept numită astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă.”  1 Timotei 6:20,21. Adevărul exprimat de Fiul său Isus Christos, a cărui înţelepciune era desăvârşită, rămâne: cunoaşterea Tatălui ceresc, “singurul Dumnezeu adevărat”, va aduce viaţa veşnică oamenilor muritori.  

    Să ne punem deci speranţa în Dumnezeu şi să respectăm legea mozaică ? Nimeni să nu-şi imagineze că poate obţine dreptul la viaţă veşnică în fericire respectând decalogul, pe care Iehova l-a încheiat cu Israel prin intermediul lui Moise. Căci “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” Eclesiastul 7:20 Dumnezeu a prevăzut aceasta, tocmai de aceea a promis că va trimite Sămânţa eliberării. Speranţa întregii omeniri, evrei şi păgâni, se bazează pe această Sămânţă şi pe Împărăţia lui Iehova. Genesa 22:18  ”A lui Iehova este mântuirea! Binecuvântarea ta să fie peste poporul Tău!” Psalmul 3:9 Prin aceste cuvinte regele psalmist al Israelului ne arată că salvarea veşnică nu va veni niciodată din partea omului.  
   
    Nici argintul, nici alte bogăţii nu aduc viaţa veşnică cuiva. Iată ce a spus Isus, care nu se interesa deloc de bunurile pământeşti: “... greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” Matei 19:23,24. Pe planul material, bogaţii nu au nici un avantaj faţă de săraci când este vorba de dobândirea vieţii. Este scris: “Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.” Psalmi 49:7-11. Săracii nu au nici un motiv de a-i invidia pe cei bogaţi. Matei 16:26; Proverbe 11:4

    Atunci ce trebuie noi să facem ? Ca şi de la Isus, se cere din partea credinciosului să se dedice fără rezerve lui Dumnezeu pentru a îndeplini voia Lui. El trebuie să facă aceasta având o credinţă desăvârşită în Isus Christos, prin sacrificiul căruia păcatele sale pot fi şterse şi iertate. Credinciosul simbolizează actul prin care se dedică lui Iehova scufundându-se în apă. Angajamentul pe care şi-l ia astfel, fiind irevocabil, îl leagă pentru totdeauna de Cel Prea Înalt. Pentru a păstra adevărata credinţă în această lume duşmană lui Dumnezeu, trebuie să luptăm pentru ea. Dumnezeu vrea ca el să fie predicator în această lume, pentru a-şi asigura salvarea sa, meritând viaţa veşnică. Este scris: “Dacă tu mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.”  Romani 10:9,10.

    Iehova nu este un Dumnezeu imobil şi inconştient. Din contră El este iubirea desăvârşită. Nu putem obţine viaţa veşnică fără această însuşire divină. Trebuie să o avem pentru a fi demni de darul vieţii pe care Dumnezeu ni-l acordă prin Isus Christos, căci credinţa noastră în Iehova şi în Fiul Său prea iubit trebuie să se traducă prin dragoste. Condiţia supremă cerută pentru a dobândi binecuvântările şi fericirea eterne este expusă în următoarea epistolă a vieţii Salvatorului: “Un învăţător al legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: «Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?» Isus i-a zis: «Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?» El a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» «Bine ai răspuns, i-a zis Isus, fă aşa şi vei avea viaţa veşnică.»” Luca 10:25-28.

    Orice creatură inteligentă trebuie să-şi decidă destinul. În timpul actualei perioade de sfârşit în care naţiunile sunt în judecată şi în care se face despărţirea oilor de capre. Deci punem noi următoarea întrebare: Cât timp alegeţi să trăiţi? Puteţi alege să trăiţi mereu într-o lume nouă bazată pe dreptate, şi asta mulţumită darului vieţii veşnice pe care Dumnezeu o acordă prin Domnul Nostru Isus Christos. Înainte de a se vorbi de acest dar, nu puteaţi, bineînţeles, să-l acceptaţi. Dar ştiţi acum despre ce este vorba, în ce condiţii vă este oferită viaţa şi cum puteţi să o păstraţi. Acţionând în consecinţă, veţi arăta că Dumnezeu nu şi-a manifestat în zadar bunătatea faţă de voi şi veţi avea ocazia de a dovedi cine este suveranul universului.

    Nu vă neliniştiţi de viaţa voastră prezentă, nu faceţi din ea principala voastră grijă. Nu vă lăsaţi antrenaţi în urmărirea vanităţilor efemere ale veacului; ele sunt incapabile să vă procure viaţa veşnică. Nu vă mândriţi cu averea voastră, nu slăviţi numărul bunurilor voastre, căci ele nu vă pot garanta viaţa, nici măcar pentru o noapte. Luaţi în inimă această parabolă a lui Isus: “Ţărâna unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: «Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile. Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!» Dar Dumnezeu i-a zis: «Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?» Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”  Luca 12:16-21.

    Doar devotamentul vostru faţă de Dumnezeu se va arăta sănătos şi profitabil în toate privinţele în această lume şi dispoziţia voastră de a-l sluji vă va da speranţa fermă că veţi moşteni lumea ce va veni. Cât de adevărate sunt aceste cuvinte: “Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ, în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” Iată de ce datoria următoare este impusă responsabililor poporului lui Dumnezeu: “Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.”

    Să nu uităm îndemnul iubitor ce răsună peste veacuri: „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov”`. Deuteronom 20:19,20