Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Îndreptăţire în Lumea Nouă
 
    “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” Ioan 1:29 Lumea pentru care Fiul lui Dumnezeu şi-a dat viaţa este Lumea Nouă, de aceea El ridică doar păcatele acelora care câştigă viaţă în Lumea Nouă şi acestora le acordă neprihănirea care dă viaţă.

    Că această lume dreaptă este cea propusă o arată şi apostolul Pavel în Romani 4:13 - “În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă”. Avraam este un tip al lui Iehova Dumnezeu, sămânţa lui Avraam, Fiul lui Dumnezeu, Isus Christos, iar lumea care I-a fost promisă ca moştenire este lumea nouă a dreptăţii. Îndreptăţirea care dă viaţă acelora care vor primi viaţă în lumea nouă, nu este acordată în mod automat. Ea vine prin exercitarea credinţei în îngrijirea lui Dumnezeu prin sămânţa Sa, Christos Isus Romani 5:18 “…Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţă”. Apostolul, se adresează urmaşilor lui Adam, evrei sau păgâni, care acceptă condiţiile lui Dumnezeu, arătând credinţă şi ascultare. Că aceştia vor fi mulţi, apostolul o declară sub inspiratie în versetul următor: “Căci după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” Romani 5:19; Evrei 5:8, 9 ” măcar că era Fiu a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice”. Aceasta dezaprobă “îndreptăţirea universală” aplicată arbitrar, fără a se lua în considerare atitudinea şi dorinţa păcătosului.

    Avraam, strămoşul lui Moise a avut credinţă. Dumnezeu nu a introdus legământul legii prin Moise, pentruca să îndreptăţească o astfel de credinţă, ci pentru a ocroti credinţa israeliţilor împotriva năvălirii religiei. Legea cu definiţiile ei despre ce este păcatul a demonstrat cu atât mai mult efectele rele ale păcatului lui Adam, care a infectat pe toţi urmaşii săi. A micşorat această înmulţire a păcatului prin definiţiile legii despre variatele forme ale păcatului, harul, favoarea şi mila lui Dumnezeu ? Apostolul răspunde: NU, zicând: “Ba încă şi Legea a venit pentruca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentruca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dînd neprihănirea, ca să dea viaţă veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 5:20, 21). Înţepătura de moarte, sau ceea ce duce la moarte este păcat şi de mult timp păcatul a domnit înţepând de moarte pe toţi urmaşii lui Adam. - I Corinteni 15:56  “Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.” La timpul potrivit Dumnezeu a intervenit şi a arătat harul sau favoarea Sa prin Isus Christos. Dreptatea lui Dumnezeu prin Christos şterge şi îndepărtează păcatul moştenit de la Adam. Astfel de dreptate este spre viaţă veşnică.

    Rămăşiţa este îndreptăţită prin credinţă, prin harul lui Dumnezeu şi prin sângele lui Christos. Ei sunt jertfiţi cu Christos pentru ca ei să poată domni împreună cu El în “cerurile noi” şi sunt îndreptăţiţi prin creditare sau atribuirea dreptăţii umane a lui Isus. De aceea îndreptăţirea lor nu necesită o perfecţiune în carne.

    Dar, “oamenii de bine”, alte oi ale Domnului ? Sunt ei îndreptăţiţi acum ? NU, deoarece ele nu sunt chemate la jertfirea naturii omeneşti pentru ca să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (I Corinteni 15:50). De aceea, nu există nici o necesitate prezentă pentru ca Dumnezeu să le atribuie sau să le crediteze dreptate prin Christos Isus. Speranţa lor este să devină fii şi fiice omeneşti perfecte a lui Dumnezeu în carne, pe pământ şi să trăiască veşnic sub cerurile noi. Îndreptăţirea pe care alte oi încearcă să o obţină este o îndreptăţire absolută în carne, prin atingerea perfecţiunii umane în decursul domniei lui Christos, de o mie de ani. Ei trebuie să primească cu mulţumire de la Dumnezeu foloasele jertfei Fiului Său şi apoi să asculte de Rege, Mântuitorul şi jertfa lui de răscumpărare pentru a dovedi că ei primesc ceea ce a făcut El pentru ei. Acum, alte oi sunt pe calea spre îndreptăţire, care vine la atingerea perfecţiunii umane în lumea nouă. Îndreptăţirea pentru alte oi nu se acordă înainte de Armaghedon, deoarece prin faptele lor proprii ei nu pot niciodată să se ridice la perfecţiune umană. Dar în Împărăţia lui Dumnezeu, cei credincioşi şi ascultători vor putea realiza aceasta.

    Situaţia prezentă a altor oi este ilustrată prin situaţia “străinului” care a omorât un om fără voie, în ţara lui Israel. Numeri 35 “Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: când ve-ţi trece Iordanul şi ve-ţi intra în ţara Canaanului, să vă alegeţi nişte cetăţi care să vă cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie. Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentruca ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat. Din cetăţile pe care le veţi da, şase să fie cetăţi de scăpare……dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăşmăşie, sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să-l fi pândit, sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care-I poate pricinui moartea, şi moare, fără să-l urască şi fără să caute să-I facă rău: Iată legile după care va judeca adunarea între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui. Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui, şi-l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo până la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfânt. Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise, şi dacă răzbunătorul sângelui îl întâlneşte afară din hotarul cetăţii şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor. Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui. Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştrii în toate locurile în care veţi locui. ”

    Alte oi, nu sunt membrii ai turmei mici a lui Christos, de aceea nu sunt israeliţi spirituali. Ele devin “străini” înăuntrul porţilor organizaţiei israelului spiritual. Toată lumea astăzi este vinovată de sânge, şi pentru a scăpa de vina lumii şi pedeapsa acesteia în Armaghedon, clasa străinului, trebuie să fugă la cetatea de scăpare antitipică, la organizaţia teocratică a lui Dumnezeu sub Marele Preot Christos Isus. Acolo, aceşti străini trebuie să stea pentru totdeauna prin păzirea cu credincioşie a integrităţii lor înaintea lui Dumnezeu. Aceasta însă, nu le aduce îndreptăţire înainte de bătălia Armaghedonului. Străinul din cetăţile de scăpare avea privilegiul de a se angaja în activităţile cetăţii: el putea să se asocieze cu leviţii şi să primească instrucţiuni de la ei. Marele preot a lui Israel care aducea jertfa la templul din Ierusalim lucra ca un scut ispăşitor pentru străinul vinovat de sânge. Tot la fel, clasa “altor oi” în cetatea de scăpare teocratică poate să ia parte la activităţile organizaţiei văzute şi poate să se asocieze cu rămăşiţa leviţilor antitipici. La fel ca străinul fugar, ei au pe Marele Preot Christos Isus ca o acoperire pentru ei de execuţia dreptei mânii a lui Iehova împotriva lumii în Armaghedon. Ei îşi spală hainele în sângele Mielului şi astfel îşi albesc hainele identificării lor, arătând că ei nu au nici o simpatie cu păcatul şi deşertăciunea şi că ei se încred în sângele lui Christos pentru ştergerea păcatelor. Apocalipsa 7:14 Că aceste alte oi nu sunt îndreptăţite prin credinţă acum, este arătat prin jertfele anuale ale zilei de ispăşire a naţiunii lui israel. În acea zi, marele preot a prezentat mai întâi sângele viţelului de jertfă în sfânta sfintelor, înaintea scaunului milei lui Iehova. Sângele viţelului a fost adus pentru păcatele seminţiei lui Levi şi a arătat că Isus Christos aduce prima dată ispăşire pentru păcatele leviţilor antitipici, biserica lui Dumnezeu. După aceea marele preot a prezentat sângele ţapului Domnului. Această jertfă era pentru celelalte seminţii a lui israel, seminţii care aveau o moştenire în ţara făgăduinţei. Aceasta arată că după ce Isus Christos aduce ispăşire pentru biserica lui Dumnezeu, aduce apoi şi pentru restul omenirei ascultătoare în decursul domniei de 1000 de ani Leveticul 16.

    În ce priveşte morţii din morminte, Isus zice: ”Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentrucă vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Ceice au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar ceice au făcut răul vor învia pentru judecată.” Ioan 5:28, 29. Îndreptăţirea lor nu este posibilă atât timp cât ei se găsesc în morminte. Aceşti oameni care au făcut răul sunt aduşi la înviere pentru judecată, ei sunt aduşi la viaţă să poată profita de foloasele jertfei de răscumpărare a Regelui lor, şi să obţină îndreptăţirea prin primirea vieţii prin El ca Părinte Etern. Moartea moştenită de la Adam urmează să fie ştearsă în decursul domniei milenare a Părintelui Etern.

    Bărbaţii şi femeile credincioase, înainte de Christos este arătat că pentru a putea primi o înviere mai bună au îndurat mari probe ale credinţei Evrei 11:35. Despre ei, scripturile arată că vor fi înviaţi la perfecţiune umană aproape de începutul domniei de 1000 de ani, pentru a forma pământul nou, organizaţia dreaptă vizibilă pământească spre a reprezenta împărăţia cerurilor Evrei 11:39, 40. Aducerea lor înainte în perfecţiune umană nu este o îndreptăţire automată, deoarece ei nu vor primi această înviere înainte de răsplătirea clasei bisericii şi comparativ cu restul omenirii pentru a primi o înviere mai bună ei au suportat probe mari. Când ei vor fi deşteptaţi din somnul morţii la viaţă pe pământ în Împărăţie, ei vor avea încă credinţa şi integritatea în care au murit, şi văzând realizarea lucrurilor spre care ei au privit odinioară de departe, în conformitate cu profeţiile şi promisiunile lui Dumnezeu, vor da ascultare regelui domnitor Isus Christos, şi vor primi viaţă din mâinile Sale. Aceasta îi va califica astfel încât Regele îi va face prinţi peste tot pământul Psalmii 45:16.

    La sfârşitul domniei de 1000 de ani toţi oamenii care vor fi pe pământ vor fi perfecţi. Dar, vor fi ei toţi îndreptăţiţi ? Aceasta depinde de Dumnezeu care îndreptăţeşte. Ei urmează să fie supuşi unei probe finale, înainte de nimicirea lui Satan. Doar cei care îşi păstrează integritatea înaintea lui Dumnezeu şi a Regelui Său vor fi aceia pe care Iehova îi îndreptăţeşte la viaţă ca fii Săi umani. Atunci dreptul la viaţă veşnică pe pământul Paradis va fi partea lor, pe o bază permanentă şi îndreptăţirea lor va fi completă.