Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Un chip mare - Partea I
 
    Prin profetul Său, Iehova a permis să se facă o înregistrare cu privire la un chip mare, care a apărut într-un vis al lui Nebucadnețar, regele Babilonului; și nu doar atât, ci El a permis prin profetul Său să dea o explicație a visului despre acel chip. Această explicație acordă o importanță chipului și o înțelegerea cu privire la ceea ce simbolizează.
    Făurirea chipurilor este un lucru împotriva lui Dumnezeu. În legea dată izraeliților, Dumnezeu a interzis cu hotărâre facerea chipurilor sau a oricărei asemănări a vreunui lucru din cer sau de pe pământ. (Exod 20:4). În ce privește pe acei care se complac în făurirea chipurilor, este scris: „Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâini de meşter, şi care-l va pune într-un loc ascuns!” - Deuteronomul 27:15.
    Chipul este înfățișarea unui lucru, care există în realitate. Chipul este înfățișarea unui lucru care exista într-adevăr și este făcut să semene cu un lucru real, adevărat. Se poate spune potrivit, că un chip imită ceva mai mare. În timp ce Moise era sus pe munte, ca să preia tablele legii din mâinile lui Dumnezeu, izraeliții au făcut un chip turnat la care s-au închinat, aceasta însemnând o încălcare gravă a legii lui Dumnezeu. (Deuteronomul 9:12). Închinarea la aceste chipuri are ca scop întoarcerea oamenilor de la Dumnezeu și alăturarea de partea dușmanului lui Dumnezeu. Prin urmare, motivul real pentru care Dumnezeu a interzis facerea de chipuri a fost și este faptul că omul ar trebui să acorde întreg devotamentul Creatorului său și pentru ca acesta să nu fie condus pe căi greșite.
    Aceste reguli stabilite de Dumnezeu împreună cu faptul că El a făcut o însemnare în Cuvântul Său cu privire la chipul din visul lui Nebucadnețar și că El îl numește „mare și înfricoșător”, este o dovadă concludentă că acel chip nu ar putea simboliza scopul lui Dumnezeu, ci se refera la dușmanul lui Dumnezeu sau la un lucru în legătură cu dușmanul lui Dumnezeu. Se menționează în Cuvântul lui Dumnezeu: „Eu Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos”; această afirmație este făcută în legătură cu făurirea de chipuri, sau cu închinarea înaintea chipurilor. Aceasta nu înseamnă că vreo creatură ar putea face ceva rău lui Dumnezeu prin acțiunile sale, ci mai degrabă, creaturile întorcându-se de partea dușmanului lui Dumnezeu și privind la chipuri și nu la Iehova, își rănesc propriile interese și își aduc un mare prejudiciu lor înșiși. Facerea de chipuri și închinarea înaintea lor, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Atunci de ce a lăsat Dumnezeu să se facă o înregistrare despre chipul cel mare amintit mai înainte? Scopul exprimat al lui Dumnezeu față de dușmanii săi este în strânsă legătură cu această întrebare și cu înțelegerea corectă a profeției rostită de Daniel despre chipul amintit.
    Iehova va avea un triumf total asupra dușmanilor lui, încât nu se va mai găsi loc pentru ei niciodată. Biblia conține o mulțime de dovezi cu privire la dușmanii lui Iehova. Acest fapt dovedește în sine că scopul lui Iehova este de a lumina pe deplin pe acei care îl iubesc în legătură cu motivul existenței acestor dușmani, de unde au venit, de ce au devenit dușmanii lui, de ce le-a permis să existe atât de mult timp, ce asigurare a făcut El cu privire la nimicirea lor, și când vor fi nimiciți? Noi știm, că puterea Atotputernicului Dumnezeu este nemărginită și dacă ar vrea, ar putea distruge într-o clipă pe dușmanii săi. Faptul că El nu a făcut aceasta mai demult, dovedește că a avut un bun motiv sa nu facă aceasta înainte de un timp bine stabilit. Ca să înțelegem pe deplin că îi va distruge pe dușmanii săi la timpul său stabilit, este importat să luăm în considerare câteva dovezi Biblice asupra acestui punct. „Dar Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci! Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sunt risipiţi.” (Psalmi 92:8,9) „Ţi se va ridica mâna peste potrivnicii tăi, şi toţi vrăjmaşii tăi vor fi nimiciţi!” (Mica 5:9) „Mâna ta va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc” (Psalmi 21:9) „Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sunt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul. … Dar cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii, sămânţa celor răi este prăpădită.” (Psalmi 37:20,38).
    Scopul lui Iehova cu privire la distrugerea dușmanilor săi a fost declarat chiar de la începutul drumului păcătos al omului. Sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui. - Geneza 3:15.
    Această declarație a fost rostită cu mai mult de 6000 de ani mai în urmă. Distrugerea finală a dușmanului nu a avut încă loc. Iehova a declarat următoarele lui Avraam: „și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei” (Geneza 22:17). În cazul de față Avraam a simbolizat pe Iehova, iar „sămânța” promisă reprezintă instrumentul pe care Iehova îl va folosi pentru distrugerea dușmanilor săi. Prin Iacob, Iehova a profețit următoarele cu privire la Iuda: „Iudo! … mâna ta va apuca de ceafă pe vrăjmașii tai”. (Geneza 49:8). „Leul din seminția lui Iuda” va fi cel care va duce la îndeplinire lucrarea profețită aici.
    Poporul ales al lui Dumnezeu în Canaan a fost condus de Iosua. Când Iosua a ținut în prinsoare pe împărații dușmani, a chemat pe soldații săi și le-a poruncit să pună picioarele pe grumajii regilor și apoi sa-i omoare. „Nu va temeți și nu va înspăimântați, ci întăriți-vă și îmbărbătați-vă, caci așa va face Domnul tuturor vrăjmașilor voștri împotriva cărora va veți lupta”. - Iosua 10:25.
    Profetul lui Dumnezeu a scris următoarele despre dușmanii lui Dumnezeu și despre dușmanii acelora, care iubesc pe Dumnezeu: „Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gândesc la Dumnezeu. - Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu! Răul se va întoarce asupra potrivnicilor mei; nimiceşte-i în credincioşia Ta!” (Psalmi 54:3-5). „Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.” (Psalmi 60:12) Rugăciunea celui neprihănit este: „Dumnezeu Se scoală, vrăjmaşii Lui se risipesc, şi potrivnicii Lui fug dinaintea Feţei Lui. Cum se risipeşte fumul, aşa-i risipeşti Tu; cum se topeşte ceara la foc, aşa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmaşilor Lui, creştetul capului celor ce trăiesc în păcat.” (Psalmi 68:1,2,21).
    Iehova a făcut pentru totdeauna pe fiul său iubit Isus Christos, funcționarul Său executiv principal. Prin El va duce la îndeplinire scopurile sale. El este unealta de la dreapta lui Iehova. Isus Christos este „sămânța”, care va zdrobi capul dușmanului. Lui Christos nu i-a fost îngăduit să înceapă lucrarea de distrugere, până când nu a sosit timpul stabilit de Dumnezeu pentru aceasta; dar când acest timp a sosit, Dumnezeu l-a trimis să ducă la îndeplinire misiunea și această lucrare este acum în curs. (Psalmi 110:1,2) Începutul domniei sale în 1914 marchează începutul marii lucrări a Regelui și aceasta trebuie să înainteze până când se va fi sfârși: „Domnul, de la dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mâniei Lui. El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.” (Psalmi 110:5,6) Dumnezeu încredințează această mare lucrare în mâna lui Cristos, care include și pe membrii credincioși ai trupului său. Cu privire la aceasta este scris:
    „Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului, şi dă dreptatea Ta fiului împăratului! Şi el va judeca pe poporul Tău cu dreptate, şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire. El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la Râu până la marginile pământului. Locuitorii pustiei îşi vor pleca genunchiul înaintea lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărâna.” (Psalmi 72:1,2,8,9) „Domnul împărăţeşte: să se înveselească pământul, şi să se bucure ostroavele cele multe! Înaintea Lui merge focul, şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui.” (Psalmi 97:1,3) „Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui! Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stângă numele în neamul următor!” - Psalmi 109:12,13.
    Aceste citate sunt doar câteva din dovezile Scripturale care arată scopul lui Dumnezeu de a nimici cu desăvârșire pe toți dușmanii săi și de a face aceasta prin fiul Său iubit Isus Cristos. Acum noi ne apropiem de marea bătălie a zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic și pare destul de clar că a venit pentru noi timpul stabilit al lui Dumnezeu pentru a avea o înțelegere mai bună a profețiilor și aceasta include și o înțelegere a profeției despre „chipul cel mare și înfricoșător” menționată în cartea lui Daniel.

    Chipul înfricoșător

    În anul al doilea al domniei lui Nebucadnețar, regele Babilonului, a avut un vis care l-a tulburat. El a uitat visul și îi era imposibil să și-l amintească și bineînțeles nici cititorii în stele și vrăjitorii lui nu puteau să-l interpreteze; ei s-au folosit de aceasta ca de o scuză pentru incapacitatea lor de a interpreta visul. Daniel în acel timp era prizonier în Babilon, unde au fost duși și izraeliții. Împreună cu câțiva din frații săi s-au rugat lui Dumnezeu și au cerut de la Dumnezeu să le descopere atât visul cât și interpretarea acestuia, apoi au cerut permisiunea de a-l dezvălui lui Nebucadnețar. Atunci Daniel a fost adus înaintea lui Nebucadnețar și i-a tălmăcit visul. Să remarcăm că Daniel nu a pretins sub nici o formă că din capacitatea sau știința lui proprie ar putea aminti visul sau ar putea să dea o interpretarea acestuia; dar când a fost adus la Nebucadnețar, el i-a spus împăratului că informațiile sale le-a primit de la Dumnezeul cerurilor. Daniel a spus împăratului: „Însă dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei, şi să afli ce-ţi doreşte inima să ştii.” - Daniel 2:30.
    Daniel era credincios față de Iehova și a fost iubit de către EL. Cel prea Înalt l-a folosit pe Daniel pentru a scrie profeția care se va împlini la timpul stabilit al lui Dumnezeu. Daniel a reprezentat acea clasă de oameni care va trăi pe pământ și care va fi cu totul devotată lui Dumnezeu la sfârșitul lumii atunci când Mihail se va ridica. Prin urmare, Daniel a preumbrit în special pe rămășița credincioasă, anume, pe aceia pe care Domnul Dumnezeu i-a uns pentru executarea lucrării sale. Înregistrarea și interpretarea visului dată de către profetul Daniel, sună după cum urmează:
     „Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarele, de fier; picioarele, parte de fier, şi parte de lut. Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul.”
    „Iată visul. Acum îi vom spune şi tâlcuirea înaintea împăratului. Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă. El ţi-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur! După tine, se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă, şi care va stăpâni peste tot pământul. Va fi o a patra împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.”
    „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic. Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică.” Daniel 2: 31-45.
    Timp de mulți ani, oamenii iubitori de Dumnezeu au căutat o înțelegere a profețiilor și în special acelea scrise de Daniel și Ezechiel. După cum arată Scriptura, Dumnezeu nu și-a arătat niciodată nemulțumirea față de aceste străduințe; însă nu ar trebui să ne așteptăm că Dumnezeu va permite înțelegerea acestor profeții înainte de timpul său stabilit. Bărbații sfinți din vechime care au profețit scopul lui Dumnezeu cu privire la eliberarea omenirii, au căutat cu sârguință sa înțeleagă semnificația a ceea ce au scris. Chiar și îngerii au dorit să înțeleagă. Dumnezeu nu și-a arătat nemulțumirea dacă cineva s-a străduit sa înțeleagă profețiile, însă timpul stabilit de Dumnezeu pentru înțelegerea secretelor Sale nu sosise încă. Și nici nu ar fi deloc nepotrivit pentru oricine este devotat lui Dumnezeu să caute cu sârguință să găsească înțelegerea cuvântului lui Dumnezeu la orice timp. Această observație se face aici pentru a sublinia faptul că o profeție poate fi înțeleasă de către oameni numai la timpul stabilit de Dumnezeu.
    Cu mai mult de cincizeci de ani în urmă un grup de creștini cu inima sinceră, ce se numeau adventiști, au publicat o interpretare a profeției mai sus menționate a lui Daniel, care în esență arăta că acel chip înfricoșător pe care l-a văzut Daniel a simbolizat puterile mondiale care s-au succedat și anume: Babilonul, Medo-Persia, Grecia și Roma; capul de aur al chipului a simbolizat Babilonul, pieptul de argint a simbolizat sau a ilustrat imperiul Medo-Persiei, aramă (tradus greșit cu bronz) a ilustrat puterea mondială a Greciei, iar picioarele de fier au ilustrat puterea mondială a Romei păgână; iar picioarele parte de fier, parte de lut au ilustrat Roma Papală sau ceea ce se numește „Sfântul Imperiu Roman”. Publicațiile Turnului de Veghere neavând o explicație mai bună, practic, au adoptat interpretarea de mai sus. Există însă câteva motive bune pentru care interpretarea de mai sus a profeției nu este corectă, și anume din următoarele puncte de vedere:
    1) Adevărata semnificație a chipului înfricoșător nu poate fi înțeleasă de cei care au fost simbolizați prin Daniel numai după venirea Domnului la templul său. Interpretarea de mai sus fiind făcută cu mult timp înainte de venirea Domnului la templul său este foarte puțin probabil că ar fi corectă. Aceasta însă nu înseamnă că ar trebui să criticăm pe aceia care au interpretat astfel profeția. Fără îndoială ei au fost plăcuți înaintea lui Dumnezeu, deoarece au cercetat adevărul. Profeția lui Daniel spune: „Însă dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei”. Și citim mai departe că „Dumnezeul cerurilor descoperă secretele despre ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă” (Daniel 2:28,30) . Aceste „zile din urmă” se referă la „ziua Domnului”, și aceasta reprezintă timpul de la care Dumnezeu va pune pe Regele Său pe muntele Sfânt Sion. (Psalmi 2:6) Acest eveniment a avut loc în anul 1914 și cu siguranță profeția n-ar fi putut fi înțeleasă decât după acest timp. După ce Domnul a venit la templul său în 1918, unșii săi au început să aibă o mai bună înțelegere a profețiilor deoarece templul din cer s-a deschis. (Apocalipsa 11:19) Din moment ce Daniel spune că vedenia sau profeția descoperă ceea ce va fi în „zilele din urmă”, atunci aceasta trebuie să însemne că Dumnezeu a intenționat să ofere poporului Său, simbolizat de către Daniel, o înțelegere a chipului în „zilele din urmă” și nu înainte.
    2) Faptul că profeția arată că acel chip înfricoșător va fi sfărâmat în bucăți în același timp, rezultă că acest lucru s-ar putea întâmpla doar în cazul în care întreg chipul este în existență în același timp. Puterile mondiale Babilon, Medo-Persia, Grecia și Roma păgână au încetat să mai existe, și cu toate acestea chipul nu a fost încă sfărâmat în bucăți. „Sfântul Imperiu Roman” nu există în prezent ca o putere mondială.
    3) Nu ar putea fi literalmente adevărat că Nebucadnețar pe când era regele Babilonului să fi domnit și asupra „fiarelor câmpului și pasărilor cerului”, după cum afirmă profeția. Nu există nicio dovadă că el ar fi avut mai multă putere asupra fiarelor și pasărilor decât cea pe care orice om imperfect o avea.
    4) Nu există nicio dovadă că Medo-Persia, ca putere mondială, ar fi posedat ceva deosebit care ar putea fi simbolizat prin metalul prețios argint sau că imperiul Greciei ar fi fost caracterizat într-un mod inferior astfel încât ar putea fi simbolizat prin metalul mai puțin valoros arama (cuprul).
    5) De asemenea nu este adevărat că Roma ar fi fost cea dintâi putere mondială care s-ar fi folosit de puterea de fier a armatei pentru a „zdrobi popoarele de pe pământ”. Egiptul a existat cu mult timp înaintea Romei și Egiptul a fost cea dintâi putere militară. Puterea mondială a Asiriei a existat înainte de Babilon sau Roma, iar Asiria s-a mândrit că armatele ei au cucerit toate națiunile și niciuna nu a fost în stare să stea împotriva atacurilor ei. Doar Iehova prin îngerul Său i-a eliberat pe izraeliți din mâna de fier a armatei Asiriei. (Isaia 36:17-20) Grecia, prin puterea ei militară, a cucerit și a condus lumea și se vorbește despre marele său general că „a plâns pentru că nu mai erau popoare de cucerit”. Cu mult înainte de acest timp regii Canaanului au avut echipament militar și nouă sute de care de luptă din fier. (Judecători 4:3) Și alte națiuni s-au luptat cu instrumente militare din fier cu mult timp înainte ca Roma să fi existat. (1 Regi 22:11) Mai sunt și alte motive în afară de acestea care arată de ce „chipul înfricoșător” nu se referă la puterile mondiale și acestea vor fi examinate în cele ce urmează.
    Chipul pe care Nebucadnețar l-a visat a fost înfricoșător. Ce ar putea ilustra? În scopul de a oferi posibilitatea cercetătorului Bibliei să urmărească argumentarea prezentată în continuare, este arătat pe scurt că acel chip înfricoșător simbolizează organizația văzută și nevăzută a lui Satan. Înainte de a prezenta dovada în sprijinul celor expuse, mai întâi vom aduce dovezi Scripturale cu privire la cea mai mare organizație.

    Organizația lui Iehova

    Iehova are o organizație universală care este adesea amintită în Scripturi prin simbolul unui „munte”. „Cum i-a adus spre hotarul lui cel sfânt, spre muntele acesta, pe care dreapta lui l-a câștigat”. (Psalmii 78: 54). „Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt. Frumoasă înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.” (Psalmii 48: 1, 2). (Vezi și Isaia 2: 2; 11: 9; 56: 7; Ioel 3: 17; Zaharia 8: 3).
    Ezechiel a fost pus să înregistreze vedenia sa despre organizația lui Dumnezeu. (Ezechiel 1: 3-28). În acea vedenie el descrie patru făpturi vii care aveau chip de om și fiecare dintre ele avea patru fețe și patru aripi. „Aripile lor erau prinse una de alta. Şi când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte. Cât despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu, la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile. Fiecare mergea drept înainte, şi anume încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau; iar în mersul lor nu se întorceau în nici o parte. În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere.” - Ezechiel 1: 9-13.
    În vedenie mai apărea și o roată pe pământ lângă fiecare dintre cele patru făpturi care aveau patru fețe. „Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor, şi nu se întorceau deloc în mersul lor. Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile pe lângă ele; şi când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau şi roţile. Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul; şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era în roţi.” - Ezechiel 1: 17, 19, 20.
    Deasupra capetelor făpturilor vii era o întindere mare care semăna cu un cristal strălucitor. Sub întindere erau aripile făpturilor vii care aveau fiecare patru aripi, câte două de fiecare parte a corpului. Când erau în mișcare, sunetul aripilor era ca vuietul unor ape multe. „Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor; iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos.” - Ezechiel 1: 24, 25.
    Deasupra întinderii sau a cerului era ceva care semăna cu un tron ca o piatră de safir și pe acel tron ședea ceva care avea chip de om. Părea că înăuntru și în jurul său era un foc și strălucea în culoarea chihlimbarului. După descrierea celui ce ședea pe tron, profetul adaugă următoarele: „Ca înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ, şi am auzit glasul Unuia care vorbea."(Ezechiel 1: 28). Se poate observa prin urmare că descrierea profetică reprezintă în mod potrivit un car de război mare, simbolizând prin urmare o organizație asemenea unui car de război, care se întinde sus deasupra pământului, până la cer, și această organizație este condusă de către Iehova Cel Prea Înalt.
    În cadrul acestei mari organizații, preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu ocupă funcția de funcționar executiv principal, Iehova numindu-l domnitorul lumii. Împreună cu el, organizația lui perfectă formează „cetatea sfântă” care este o parte a organizației universale. În această organizație se găsesc heruvimi, serafimi, oștile îngerești și membrii trupului lui Christos, care au autoritate și putere primită de la Dumnezeu. (Isaia 6: 2, 3; Apocalipsa 4: 6; 1 Petru 3: 22; Evrei 12: 22. ) Rolul acestei mențiuni în legătură cu marea organizație a lui Iehova este pentru ca studentul în Biblie să aibă în minte faptul că dumnezeul imitator a încercat să-și creeze propria organizație asemenea lui Dumnezeu.

    Organizația lui Lucifer

    Dumnezeu a creat pe om pe pământ după chipul și asemănarea Sa. L-a așezat în gradina Edenului ca să o lucreze și să o păzească. (Geneza 1: 28; 2: 15) Astfel, Dumnezeu l-a făcut pe omul perfect o parte din organizația Sa și i-a poruncit să rămână în armonie cu Iehova ca și Creatorul său și cu legile stabilite de acesta. Fiul Său preaiubit, Logosul, a fost începutul creației lui Dumnezeu și astfel, toate lucrurile au fost create prin el, în calitate de ajutor al lui Iehova. (Ioan 1: 1-3) Desigur că în organizația lui Dumnezeu există diferite categorii, ceea ce reiese și din următoarele cuvinte: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El.” Coloseni 1: 16-19.
    Aceasta dovedește fără nicio îndoială faptul că în organizația lui Dumnezeu există scaune de domnii, dregătorii, domnii, îngeri și servi. Unul dintre titlurile acordate Executorului Principal al lui Iehova este „Luceafărul strălucitor de dimineață” care înseamnă și prinț. În organizația universală a lui Dumnezeu mai era încă o stea. Înregistrarea spune că atunci când Dumnezeu a pus temeliile pământului ca locuință pentru om, „stelele dimineţii cântau împreună şi toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie." (Iov 38: 7) Este un lucru sigur faptul că cealaltă stea sau prinț era Lucifer.
    Lucifer a primit o funcție importantă în organizația lui Dumnezeu. „Erai un heruvim uns, ocrotitor; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.” (Ezechiel 28: 14). Cuvântul „uns” înseamnă faptul că el a fost numit într-o anumită funcție. Cuvântul „ocrotitor” folosit în acest context înseamnă cineva care oferă protecție, apărare și ocrotire în calitate de supraveghetor. Lucifer era în Eden, gradina lui Dumnezeu, unde a fost așezat Adam, și deoarece Lucifer era un funcționar în organizația lui Dumnezeu, este clar că omul se afla sub supravegherea specială a lui Lucifer; din acest motiv, omul era o parte a organizației lui Lucifer și se afla în organizația universală a lui Iehova. Din moment ce profeția lui Ezechiel arată că organizația lui Dumnezeu este ca o roată în altă roată, este corect să spunem că partea lui Lucifer din organizație era una dintre roți în roata mai mare. Acest lucru se referă desigur numai la acel timp când el era în armonie cu Iehova.
    Când era în Eden, Lucifer avea o înfățișare glorioasă și frumoasă. „Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu beril, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.”(Ezechiel 28: 13) Prin urmare, El era un purtător de lumină, înzestrat cu putere și autoritate.
    Copacul simbolizează o făptură vie și dacă Iehova Dumnezeu îl sădește, atunci este un copac sau o făptură a dreptății atât timp cât este în armonie cu Iehova. (Isaia 61: 3; Psalm 1: 1-3; Proverbe 11: 30; Numeri 24: 6; Judecători 9: 8; Psalmii 104: 16) Din limbajul folosit reiese în mod clar că profetul lui Dumnezeu s-a referit la Lucifer atunci când a scris aceste cuvinte: „Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui; căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoşii nu erau de asemuit cu crengile lui, şi platanii nu erau ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe. Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.”(Ezechiel 31: 7-9) Aceasta arată că în organizația lui Lucifer erau și alte creaturi spirituale peste care el deținea o poziție superioară. Fiind un funcționar superior în organizația lui Dumnezeu, Lucifer avea anumite responsabilități, iar omul se afla sub directa supraveghere a lui. Fiind superior celorlalți din organizația sa, ar putea fi numit în mod potrivit ca și capul acestei organizații.
    Dumnezeu a creat animalele câmpului și pasările cerului, le-a adus înaintea lui Adam pentru ca acesta să le dea nume și ele erau supuse lui Adam. (Geneza 1: 28; 2: 19, 20) Deoarece Lucifer era suzeranul lui Adam, înseamnă că toate aceste animale de pe câmp și păsări ale cerului se aflau sub directa supraveghere a lui Lucifer. Profetul mai descrie organizația lui Lucifer astfel: „De aceea, tulpina lui se înălţa deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulţiseră şi ramurile i se întindeau, de mulţimea apelor, care-l făcuseră să dea lăstari. Toate păsările cerului îşi făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui şi tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui.” (Ezechiel 31: 5, 6) Comparați acest mod de exprimare cu Daniel 2: 38.

    Metale

    Chipul descris de către Daniel în profeție conținea trei metale prețioase, și anume aur, argint și aramă care este tradus greșit „bronz”. Mai conține și un metal neprețios „fierul”. Însemnătatea acestor materiale este importantă pentru că altfel Domnul nu le-ar fi amintit în legătură cu acest chip. Aurul este menționat prima dată în Biblie ca regăsindu-se în țara Havila care era irigată de unul dintre râurile care izvorau din Eden. (Geneza 2: 11, 12) Sfânta Sfintelor atât din tabernacol cât și din templu era acoperită cu aur curat. Heruvimii din Sfânta Sfintelor erau făcuți din aur. (Exodul 25: 17-19; 1 Regi 6: 22-28) Tabernacolul și templul au ilustrat organizația lui Dumnezeu. Aurul este un simbol pentru lucruri de natură divină. Sfinții Sionului pot fi asemănați cu aurul curat. (Plângeri 4: 2) Argintul este un metal prețios și a fost folosit în legătură cu serviciul la tabernacol și la templu. (Exodul 26: 19) Farfuriile, lighenele și alte instrumente pe care le foloseau în acel serviciu erau din argint. (Numeri 7: 13; 1 Cronici 28: 17) Argintul este următorul ca și valoare după aur dar prețuiește mai puțin decât acesta. În chipul uriaș acesta este amintit al doilea.
    Arama este un alt metal prețios, având o valoare mai mică decât argintul. După cum se știe, bronzul este o combinație de metale. Cuvântul „bronz” care apare în Versiunea Autorizată, este o traducere greșită și ar trebui să fie „aramă”. Arama era folosită la tabernacol și în templu. (Exodul 38: 3) Aurul, argintul și arama sunt considerate metale „prețioase” și au valoarea corespunzătoare ordinii în care sunt menționate. Conform descrierii profetice, atunci când se afla în Eden, Lucifer era împodobit cu aur și pietre prețioase pe care i le-a dat Dumnezeu atunci când l-a creat sau l-a numit în funcție.

    Dușmanul

    Lucifer era fără îndoială cea mai frumoasă creatură din organizația sa directă pe care Dumnezeu i-a oferit-o. El avea destul; dar a râvnit la mai mult și din acest motiv a devenit cel mai mare dușman al lui Dumnezeu. (Ieremia 51: 13) Fiind creat perfect și frumos și dându-i-se o autoritate considerabilă, Lucifer era obligat să fie pe deplin loial lui Dumnezeu. „Nelegiuire” înseamnă fărădelege sau calcare de lege, iar înregistrarea arată că Lucifer a devenit un călcător de lege și de atunci este dușmanul lui Dumnezeu. „Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.” (Ezechiel 28: 15) Până în prezent Lucifer a fost în opoziție cu organizația lui Dumnezeu iar Isus declară că el este dușmanul. - Matei 13: 25-38, 41.
    Atunci când Lucifer s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu și a început să meargă pe calea lui nelegiuită și împotriva legii, Dumnezeu i-a schimbat numele sau i-a dat alte nume. Unul dintre numele pe care le-a primit este Satan, adică potrivnic sau adversar. Aceasta înseamnă că el este dușmanul lui Dumnezeu și se împotrivește oricărui lucru făcut de Dumnezeu. (Zaharia 3: 1, 2) Satan a fost acela care a încercat să-l facă pe Iov să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu. Tot el l-a îndemnat pe Iuda să-l vândă pe Isus Christos. (Iov 1: 6-12; Luca 22:3) De asemenea el i-a influențat pe preoții din timpul lui Isus și i-a amestecat în marea lui conspirație de a-l ucide pe Cel Sfânt.
    Șarpe este un alt nume pe care îl poartă Lucifer de la răscularea lui și acesta înseamnă ca el este amăgitorul viclean. El a amăgit aproape întreaga rasă umană. Amăgirile lui sunt atât de subtile încât doar cei din clasa „servului ales” al lui Dumnezeu pot rezista și aceasta numai datorită harul lui Dumnezeu. - Matei 24: 24; Psalmii 91: 2-11.
În prezent, Satan i-a făcut aproape pe toți să creadă că Diavolul nici nu există și că tot ceea ce se știe despre el sunt doar legende. Prin această amăgire Diavolul îi poate folosi mai bine în îndeplinirea scopurilor sale. Chiar și printre copiii lui Dumnezeu care se consacraseră pe deplin să facă voia lui Dumnezeu, erau mulți care până nu demult credeau că Satan este deja legat și oprit din activitatea sa. Până în 1924 din dovezile scripturale nu era clar că Satan nu este legat. După această dată poporul credincios al lui Dumnezeu a identificat pentru prima dată marea organizație a lui Satan.
    Astăzi există mulți oameni pe pământ care s-au consacrat să facă voia lui Dumnezeu și care nici până acum nu deosebesc organizația lui Satan. Satan este marele dușman. Organizația lui este formată din dușmanii lui Dumnezeu și dovezile de până acum arată dincolo de orice îndoială că dușmanul va fi nimicit la timpul hotărât de Dumnezeu.

    Înțelegere

    Atunci când Domnul a venit la templul Său în 1918, în mintea celor devotați lui care au fost aduși în starea templului a început să strălucească o lumină mai mare. Aproximativ în anul 1925 cei credincioși au înțeles că împărăția a început, că Satan a fost aruncat din cer și că activitatea acestuia este acum restrânsă la pământ. Cele două semne sau minuni din ceruri le-au fost descoperite și înțelese pentru prima dată de cei din poporul lui Dumnezeu.
    Prin urmare pare ceva imposibil că cei unși nu au avut o înțelegere potrivită despre „chipul înfricoșător” amintit în Daniel, înainte de venirea Domnului la templu. De altfel, Scriptura declară în mod hotărât că poporul lui Dumnezeu se va bucura de o lumină mai clară la sfârșitul lumii și că aceste lucruri au fost consemnate în Biblie cu mult timp în urmă spre încurajarea, îmbărbătarea și mângâierea celor care rămân credincioși pe pământ până la sfârșitul lumii. (1Corinteni 10: 11; Romani 15: 4) Fie ca profeția lui Daniel despre „chipul înfricoșător” să fie examinată în lumina adevărurilor incontestabile prezentate mai sus.
    Pentru unșii Domnului este evident faptul că „marele și înfricoșătorul chip” despre care este vorba aici reprezintă mai mult decât organizațiile sau guvernele pământești.