Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Unitate pentru pace
 
    Tot mai multe persoane ajung la concluzia că pământul are nevoie de un guvern puternic, care să impună respect şi care să aibă suficientă putere pe tot globul. Totuşi, pentru a făuri şi a menţine o pace durabilă şi o prosperitate neschimbătoare, este nevoie de mai mult decât de un guvern mondial. Dreptatea, însoţită de un devotament neegoist faţă de ea este singura bază a unei păci durabile. Un guvern mondial nu ar fi o garanţie a dreptății ci, mai degrabă ar putea deveni instrumentul marilor puteri în exercitarea celei mai mari opresiuni asupra întregii omeniri. Niciun guvern omenesc, sau alianţă de guverne, nu a putut vreodată şi nici nu poate să legifereze dreptatea în rândul oamenilor egoişti şi imperfecţi. Referitor la acel factor indispensabil păcii, a scris profetul lui Iehova, dându-ne speranţa într-un lucru mai bun decât o afacere omenească, dinainte sortită eşecului: „Atunci nepărtinirea va locui în pustie, şi dreptatea îşi va avea locul în pomet. Lucrarea dreptății va fi pacea, roadă neprihănirii, odihna şi liniştea pe vecie. Iar poporul Meu va locui în locuinţa păcii, în case fără grijă şi în adăposturi liniştite." (Isaia 32:16-18) O altă promisiune încurajatoare spune: „Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale. în zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună." - Psalmii 72:3,7.
    Nicio astfel de promisiune a domniei păcii prin dreptate nu se aplică, sau nu depinde de vreun sistem omenesc de conducere, fie el actual, ori postbelic; în caz contrar promisiunile ar fi sortite eşecului. Se pare că oamenii nu vor să priceapă niciodată, că motivul răspândirii răului şi al nedreptăţilor, precum şi eşecul constant al măsurilor de pace, are obârşie mai înaltă decât a omului; că există puteri nevăzute şi mult mai puternice decât toţi oamenii şi decât toate guvernele omeneşti la un loc, şi că acestea au împiedicat până acum instaurarea dreptății, păcii şi prosperităţii pe pământ.
    Încăpăţânaţi, oamenii materialişti ai acestei lumi vor râde chiar şi la simpla aluzie că puterile demonice nevăzute, aflate sub porunca unei căpetenii a demonilor, sunt responsabile. „Răzvrătire!" vor striga ei, la simpla afirmaţie că, indiferent de onestitatea şi bunele intenţii ale multor oameni de afaceri organizaţiile omeneşti politice, economice şi social sunt împânzite şi controlate de asemenea forţe demonice supraomeneşti, şi că religia îi ţine pe oameni în întuneric în această problemă, slăbindu-le astfel vigilenţa şi făcându-i să ajute în mod strălucit planurilor demonice. Deşi Biblia, care expune promisiunile de mai sus referitoare la dreptate şi pace, declară în mod hotărât şi deschis că „dumnezeul acestei lumi" este căpetenia demonilor totuşi aceşti învăţaţi lumeşti au ales să ignore acest lucru. Ei nu cercetează niciodată dacă nu cumva se închină şi slujesc unui asemenea dumnezeu al dominaţiei universale. În ciuda necredinţei lor, rămâne un fapt că „întreaga lume zace în cel rău", şi niciun guvern de origine omenească nu a fost capabil să schimbe situaţia, iar toate rugăciunile religiei au fost fără succes. Se poate trage o singură concluzie:
    Dacă e să existe un pământ drept şi paşnic atunci trebuie să fie şi ceruri drepte deasupra omenirii. Ceruri nu înseamnă numai ceea ce este vizibil în spaţiu, deasupra capetelor noastre, ci înseamnă puteri mai înalte, inteligente, mult mai puternice decât oamenii, şi invizibile pentru ei datorită superiorităţii lor. Legătura inseparabilă dintre cer şi pământ pentru dreptatea, pacea şi fericirea permanentă a omenirii, reiese clar din cuvintele de speranţă adresate de către apostolul Petru creştinilor, în special celor ce trăiesc acum: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea." - 2 Petru 3:13.
    „Dumnezeul acestei lumi" nu este Cel Atotputernic al dreptății, ci, dimpotrivă, cel care a întins peste capetele oamenilor un cer al nedreptăţii, imposibil de controlat de către ei, şi de care ei nu au puterea să scape pentru a se elibera. El a copleşit pământul. De aceea el a putut să îi arate lui Isus Christos „toate împărăţiile pământului", şi să pretindă că sunt ale lui; motiv pentru care Isus le-a refuzat de la Satan Diavolul cu orice preţ. (Luca 4:5-8) Ca urmare, controlul invizibil asupra guvernelor omeneşti ale acestei lumi, nu a trecut în alte mâini nici până în ziua de astăzi, fapt arătat şi de actuala „nenorocire şi dezorientare a neamurilor". Din fericire, totuşi, acest dezastru internaţional, care nu are leac, este dovada sigură că domnia neîntreruptă a lui Satan Diavolul asupra oamenilor s-a sfârşit în 1914 d. Chr. Nimicirea cerului rău de demoni, cât şi a pământului pe care îl manipulează, va veni curând prin lucrarea Atotputernicului Dumnezeu al dreptății. (Luca 21:7, 25-28) Aceea va fi victoria ce va încununa „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic". După aceea se va împlini, pentru „oamenii cu bunăvoinţă", făgăduinţa unui pământ nou, aflat sub ceruri drepte, iar pacea acelei „Lumi Noi" de după Armaghedon, nu va avea sfârşit. - Apocalipsa 16:14-16.
    Pentru a avea pace şi ordine, trebuie să existe o unitate a omenirii, lucru ce nu poate avea loc, având în vedere existenţa actualelor divizări naţionale şi rasiale, precum şi a religiei. Recent, un pastor protestant din New York, a spus în predica sa duminicală: „Cu fiecare ocazie oamenii bisericii cer ca naţiunile să facă proiecte pentru o mai mare unitate şi cooperare, în timp ce, mulţi dintre ei, nu sunt aparent conştienţi de faptul că însăşi religia constituie una din marile forţe de dezbinare din propria noastră civilizaţie.... Poate că acest război mondial va ajuta să ne îndrepte spre o credinţă mondială." (New York Times 21 iunie 1943) Dar oare credinţa cărei religii va fi aceea? Şi dacă o asemenea religie mondială le va fi impusă oamenilor de dragul supravieţuirii religiei, atunci religia tot va fi încă un factor de dezbinare între Iehova Dumnezeu şi oameni. Oare nu ştie clericul că religia, care a fost pentru prima dată introdusă în Eden, l-a despărţit pe om de Iehova Dumnezeu? Da, „dumnezeul acestei lumi", cel care îi orbeşte pe oameni cu privire la Evanghelia lui Iehova de mântuire prin Christos, este înşelătorul care a impus prin fraudă religia pe acest pământ. (Geneza 3:1-4) Religia nu poate niciodată crea unitatea dintre om şi om, şi nici dintre om şi Dumnezeu. Ea eşuează în mod sigur în calitate de călăuză şi de mijloc al creării unei păci durabile între naţiuni.
    Singura cale sigură de obţinere a unităţii, şi a roadelor ei de pace şi prosperitate, este închinarea în duh şi adevăr la Dumnezeul dreptății, la care nicio nedreptate nu este posibilă. Acest Dumnezeu este Dumnezeul cel viu şi adevărat, „singurul al cărui nume este Iehova". Este scris: „Iehova este în Templul Lui cel sfânt, Iehova îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor, Iehova îl pune la încercare pe cel drept, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.... Căci Iehova este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui." - Psalmii 83:18; 11:4-7
    Nimeni nu se poate închina cu adevărat la Dumnezeul Cel Preaînalt, fără a iubi dreptatea. Nu va exista pace şi dreptate printre oamenii care trăiesc pe pământ, până când ei nu se vor uni într-o sinceră închinare la Iehova Dumnezeu, potrivit cunoaşterii şi înţelegerii adevărului. Voinţa Lui de neînvins este ca toate fiinţele încununate cu viaţă în cer şi pe pământ, să fie adunate împreună, în ce priveşte închinarea lor la El, deoarece El este Cel Suprem, Dumnezeul Atotputernic. Doar cei ce fac astfel, se vor dovedi a fi demni şi vor avea dreptul să trăiască veşnic. Deci trebuie să fie o mare adunare a fiinţelor, pentru închinarea curată la Iehova; iar acest lucru nu înseamnă altceva în efectele lui, decât o adunare pentru pace şi prosperitate. Acum este în curs de realizare. În special cu referire la oamenii de pe pământ, a început în anul 1918 d. Chr., după venirea Solului împărătesc al lui Iehova, Isus Christos, la templu pentru judecată, de atunci încoace Iehova fiind reprezentat în Templul Său sfânt. (Habacuc 2:20; Psalmii 27:4; Maleahi 3:1-4) Toate persoanele cu bunăvoinţă faţă de Iehova sunt chemate acum să se alăture acestei adunări.