Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Biblia sau tradiţia - care este călăuza omului?
 
    Cu mult timp în urmă, un om cu pricepere a spus că atunci când nu există nici o viziune oamenii pier. Pentru a evita rezultatele cumplite ale lipsei de viziune spirituală, omul are nevoie de o călăuză sigură. Acest articol te va ajuta să alegi călăuza corectă - călăuza de care depinde viaţa ta.

    „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea”. Aceste cuvinte se găsesc în Biblie, o carte care nu doar conţine Cuvântul lui Dumnezeu, ci este Cuvântul lui Dumnezeu. Acest cuvânt este o candelă inspirată. Ea ne luminează cărările. – Ps. 119:105. Dar unii spun că tradiţia este o candelă care oferă lumină egală, dacă nu mai mare decât lumina Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Acest lucru este mai ales adevărat în ce priveşte Biserica romano-catolică. Tradiţiile Bisericii romano-catolice sunt puse alături de Cuvântul scris al lui Dumnezeu şi în practică mai presus, pentru că muntele de tradiţie al bisericii a stins complet candela inspirată a Bibliei pentru turma sa.
    „Nu, Biblia NU ESTE singura noastră Călăuză!” „Primii creştini n-au văzut niciodată Biblia!” Aceste declarații ne sunt bine cunoscute tuturor! Menite să-i convingă pe oameni să accepte tradiţia, aceste anunţuri spun: „Mântuitorul nu ne-a poruncit să citim ceva, ci ne-a poruncit să-i ascultăm biserica”. „Nu suntem de acord cu teoria modernă că Biblia este singura şi unica sursă de adevăr religios”. „Biblia nu este – şi nu a fost destinată să fie – singura sursă de învăţătură şi credinţă creştină”. „Creştinii din primul secol nu au văzut niciodată Biblia completă. La 400 de ani după ce a murit Cristos au fost aranjate cărţile Bibliei în forma lor actuală. Şi acest lucru s-a întâmplat cu 1.400 de ani înainte să fie inventat tiparul şi să devină posibilă distribuirea în masă a Scripturilor. Dacă Cristos ar fi intenţionat ca Biblia să fie singura călăuză pentru învăţătura Sa, ar fi permis El această întârziere?”
    Dovedesc aceste declaraţii că Biblia nu este singura călăuză a omului şi că tradiţia este o candelă necesară?

    „CERCETAŢI SCRIPTURILE”

    Care a fost atitudinea lui Isus faţă de Cuvântul scris, Sfintele Scripturi? Anumite doctrine susțin că Isus nu i-a vorbit nimănui vreodată despre importanţa studierii Scripturilor. Cu toate acestea, în conformitate cu Biblia catolică Douay, Isus le-a spus evreilor din Ierusalim: „Cercetaţi Scripturile, căci credeţi în ele că au viaţă veşnică, şi tot ele sunt cele care pun mărturie despre Mine”. (Ioan 5:39) „Cercetaţi Scripturile”, a zis Isus.
    Deşi Isus le-a spus evreilor să cerceteze Scripturile, aceştia îşi petreceau timpul urmând tradiţia. Pe vremea lui Isus evreii acumulaseră un mare număr de tradiţii. Atunci când trebuia să fie rezolvată o chestiune, apela Isus la aceste tradiţii? Niciodată! Isus apela întotdeauna la Cuvântul scris al lui Dumnezeu ca fiind hotărâtor şi cu autoritate. În zilele lui Isus Biblia completă era Scripturile Ebraice inspirate, de la prima carte a lui Moise la profeţia lui Maleahi. Isus le-a făcut pe acestea o lumină pe cărarea Sa. Când s-a ridicat întrebarea: „Oare este legal ca un bărbat să divorţeze de soţia lui din orice motive?”, Isus a apelat la Geneza, capitolul 2, ca răspuns decisiv pe această temă. Atunci când Diavolul a încercat să strice integritatea lui Isus cu oferte ispititoare, Isus a întors spatele ispititorului apelând la Cuvântul scris, zicând de trei ori: „Este scris” – Mat. 19:3-8; 4:1-10.
    Cum apar erori, greşeli şi înţelegeri greşite? Nefăcând aşa cum a făcut Isus, prin faptul că nu se cercetează Scripturile. Unui grup de lideri religioşi, care urmau tradiţia, Fiul lui Dumnezeu i-a zis: „N-aţi citit niciodată această scriptură?” Un grup de lideri religioşi erau toţi nedumeriţi în legătură cu doctrina învierii. De ce erau ei complet în eroare şi îi învăţau greşit pe cei care-i urmau? Isus le-a spus clericilor: „Sunteţi greşiţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. În ceea ce priveşte învierea morţilor, n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu?”Astfel Isus a accentuat importanţa vitală de a citi şi de a urma Scripturile. – Marcu 12:10; Mat. 22:29, 31.

    NU TEORIE MODERNĂ

    Atunci când Fiul lui Dumnezeu a ignorat tradiţia, a condamnat-o cu adevărat şi a făcut Cuvântul scris singura Sa călăuză, El a stabilit un exemplu pentru toţi creştinii. Apostolul Petru a spus: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model să călcaţi cu grijă pe urmele Lui.” (1Pet. 2:21) Ca un creştin să „calce cu grijă pe urmele Lui”, trebuie să facă Biblia singura sa călăuză. Atunci când doctrinele religioase spun că acest punct de vedere al Bibliei este o „teorie modernă”, ei greşesc din nou. Acesta nu este nici „modern”, în sensul că este un punct de vedere recent, nici „teorie”. Este învăţătura lui Cristos.
    După învierea Sa, Isus a continuat să-şi arate opoziţia faţă de tradiţie. Despre una din apariţiile lui Isus de după înviere, Biblia spune: „Şi începând de la Moise şi toţi profeţii, El le-a interpretat lucruri referitoare la Sine, în toate Scripturile”. Da, Isus a făcut apel la „toate Scripturile”, niciodată la tradiţie. Pentru un grup de discipoli ai Săi, Isus cel înviat a spus: „Acestea sunt cuvintele Mele pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate lucrurile scrise în legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi despre Mine. Atunci le-a deschis mintea pentru a înţelege pe deplin însemnătatea Scripturilor.” – Luca 24:27, 44, 45.
    Şi, după ce s-a înălţat la cer, Isus a arătat că în Scripturi trebuie să caute creştinii călăuzire, şi nu în tradiţie. La momentul potrivit Dumnezeu i-a dat lui Isus Apocalipsa. Cristos, prin îngerul Său, i-a dat Apocalipsa apostolului Ioan. Avertizând împotriva oricărei adăugiri la Cuvântul scris al lui Dumnezeu, Isus a zis: „Eu pun mărturie pentru oricine care aude cuvintele profeţiei din acest sul: Dacă cineva adaugă ceva la aceste lucruri, Dumnezeu îi va adăuga urgiile care sunt scrise în sulul acesta”. Urmarea tradiţiei, tradiţie care de multe ori este în contradicţie cu Scripturile, înseamnă adăugire la Cuvântul scris. – Apoc. 22:18.
    Apostolii lui Cristos nu au urmat niciodată tradiţia; ei au fost călăuziţi de Cuvântul scris. Luaţi, de exemplu, pe Petru. La templul din Ierusalim, Petru a citat scrierile lui Moise şi s-a referit la profeţii „de la Samuel înainte şi la cei care au urmat”. (Fapte 3:22-25) Petru n-a spus niciodată că tradiţia era candela pentru a ne călăuzi cărările. Despre Cuvântul scris Petru a spus: „Noi avem cuvântul profetic făcut mai ferm, şi faceţi bine dacă îi daţi atenţie ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos” (2 Pet. 1:19). Biblia este această lumină, nu tradiţia.

    PRIMII CREŞTINI AU AVUT BIBLIA COMPLETĂ

    Potrivit altor declaraţii primii creştini nu au avut Biblia completă. Ei folosesc acest lucru ca un argument pentru a sprijini întrebuinţarea tradiţiei de către Biserica Catolică. Cu toate acestea, ceea ce aveau primii creştini din Cuvântul scris al lui Dumnezeu era complet, în sensul că ei aveau tot ce era necesar pentru salvare. Timotei citise Biblia, Scripturile Ebraice, din tinereţe. Deşi el nu avea toate cărţile Bibliei pe care le avem noi astăzi, el avea tot ce era necesar pentru aprobarea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei: „Din copilărie cunoşti scrierile sfinte, care sunt în măsură să te facă înţelept pentru salvare, prin credinţa în Isus Cristos.” – 2 Tim. 3:15.
    Când aceia care spun că primii creştini „nu au văzut niciodată Biblia completă”, ei folosesc un raţionament înşelător. Sună bine. Dar, de fapt, ce înseamnă complet? Pentru primii creştini toate scrierile care erau scrise până la o anumită dată constituiau Biblia completă. Deşi canonul Bibliei a continuat să se dezvolte până când apostolul Ioan şi-a încheiat scrierea, în jurul anului 98 A.D., totuşi tot ce era scris sub spiritul lui Dumnezeu, până la un anumit moment, era tot ce era necesar.
    Dar ce se poate spune despre declaraţia, că aceste cărţi ale Bibliei au fost aranjate în forma lor actuală la 400 de ani după ce Cristos a murit? Din nou, ei nu au dreptate. În jurul anului 98 A.D., scrierea aşa-numitului „Nou Testament”, sau Scripturile Greceşti, era completă. Aceste cărţi au fost puse împreună în secolul al II-lea, cu mult timp înainte de dezvoltarea Bisericii Romano-Catolice, care datează din timpul lansării religiei-fuziune de către împăratul roman Constantin, în secolul al IV-lea. Enciclopedia Britanică spune: „Este sigur că pe la sfârşitul secolului al II-lea o colecţie de documente apostolice erau recunoscute, în general, ca Scriptură cu autoritate”.
    Unii oameni spun: „Acest lucru s-a întâmplat cu 1.400 de ani înainte să fie inventat tiparul şi să devină posibilă distribuirea în masă a Scripturilor”. Din nou încercarea lor de a diminua importanţa Scripturilor, asemenea unei candele, este înşelătoare. Căci ce contează dacă primii creştini aveau Biblii tipărite sau copii manuscrise? Ambele sunt Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Primii creştini au fost editori ai Bibliei. Despre aceasta, eruditul în Biblie Goodspeed scrie: „În Evul Mediu editarea ca o afacere, practic, a dispărut. Copierea de manuscrise era încă realizată, într-o anumită măsură, în Scriptorium-urile unor mănăstiri şi palate, dar în cea mai mare parte acestea erau singurele copii făcute, şi nu pare să fi fost nimic din producţia în masă din vechime; copiile nu erau după dictare, aşa cum erau în fabricile de cărţi din vechime.” – Creştinismul ajunge la tipar.

    CUVÂNTUL SCRIS NE ECHIPEAZĂ COMPLET

    Cu cât cercetăm mai mult Scripturile, cu atât devine mai clar că acest Cuvânt scris al lui Dumnezeu îl echipează complet pe creştin. Într-adevăr, unele doctrine religioase, citează foarte des încheierea Evangheliei lui Ioan. Dar sprijină aceasta punctul de vedere că tradiţia nescripturală este necesară? Să vedem.
    Ioan a spus, în încheierea sa: „În realitate sunt multe alte lucruri pe care le-a mai făcut Isus, care, dacă ar fi fost scrise în detaliu, cred că lumea în sine nu ar fi putut cuprinde sulurile scrise.” – Ioan 21:25.
    Cuvintele apostolului, cu siguranţă, nu înseamnă că Isus a autorizat un grup de tradiţii creştine neînregistrate. Nu, ceea ce a vrut să spună Ioan este aceasta: că au fost multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus şi multe alte cuvinte pe care le-a rostit, care nu au fost scrise. Există cel puţin două motive evidente pentru aceasta: (1) nu ar fi practic, din cauza cantităţii, să fie scris fiecare cuvânt pe care l-a rostit Isus şi (2) nu ar fi necesar. Aşa cum explica Ioan: „Să fim siguri, Isus a mai făcut multe alte semne, înaintea discipolilor, care nu sunt scrise în acest sul. Dar acestea au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi că, datorită faptului că voi credeţi, puteţi avea viaţă prin numele Său.” – Ioan 20:30, 31.
    Cât de clar este, atunci! Lucrurile care sunt vitale pentru noi să le cunoaştem au fost scrise. Lucrurile pe care avem nevoie să le ştim, toate lucrurile de care avem nevoie să le ştim, pentru a „crede că Isus este Cristos” şi să câştigăm viaţă veşnică, prin numele Său, „acestea au fost scrise”. De fapt, suntem avertizaţi să ne păzim împotriva tradiţiilor nescripturale. Apostolul Pavel spunea: „Fiţi atenţi! Poate că este vreun om care să vă îndepărteze, ca pradă a lui, prin filozofie şi înşelăciune, după tradiţia oamenilor.” – Col. 2:8.
    Isus Cristos s-a opus atât de vehement tradiţiei nescripturale, încât n-a permis niciodată ca învăţăturile Sale să fie transmise neînregistrate. Isus i-a întrebat pe liderii religioşi din vremea Lui: „De ce depăşiţi limitele poruncii lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre?” Apoi Isus a explicat efectul acestei tradiţii: „Aţi făcut fără valoare cuvântul lui Dumnezeu, din cauza tradiţiei voastre.” (Mat. 15:1-6) De vreme ce Isus a avertizat împotriva tradiţiei nescripturale, cu siguranţă că nu a folosit o astfel de metodă pentru transmiterea adevărurilor vitale.
    Fie ca acest Cuvânt scris al lui Dumnezeu să fie o candelă pentru picioarele tale şi o lumină pe cărarea ta. Acesta va fi de ajuns, fără a mai fi nevoie de tradiţie nescripturală: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi benefică pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru fixarea lucrurilor, pentru disciplinare în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună.” – 2Tim. 3:16, 17.