Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
PACE MONDIALĂ - CÂND?
 
    Cei mai mulți oameni iubesc pacea și o doresc. Dacă această chestiune ar fi supusă la votul oamenilor, nu ar fi război niciodată. Oamenii cu inimă sinceră, care își iubesc aproapele și iubesc dreptatea, urăsc războiul. Există întotdeauna o minoritate care îi forțează pe oameni să poarte război. Generalul primului război civil W.T. Sherman spunea „Războiul este iadul”. Această opinie a fost confirmată de milioane de ori de către cei care au participat în războiul mondial recent. Pe lângă milioanele de morți și alte milioane de mutilați fără milă, marele război mondial i-a învățat pe oameni cum să profite, să mintă, să fure, să înjure și să fumeze; a umplut lumea cu milioane de oameni care nu au nici un respect pentru decență, lege sau drepturile și libertățile altora; a umplut lumea cu boli și crime de nedescris.
    Consecințele războiului au fost atât de îngrozitoare încât au fost necesare eforturi supraomenești până când să fie adusă o stare de pace în lume. Totuși, toate aceste eforturi au fost făcute într-un mod greșit și de către oameni care nu doresc pacea. Atunci când se țin conferințe în scopul promovării păcii, delegații sunt întotdeauna militariștii a căror preocupare este războiul, sau marii proprietari de intreprinderi, care profită de pe urma aceluiași lucru. Oamenii înclinați spre pace, cunoscuți ca fiind pacifiști, nu sunt niciodată aleși pentru a fi delegați. Sfatul maselor de oameni, care furnizează soldații și achită notele de plată, nu este niciodată cerut. Astfel că, toți cei care participă la conferințe de pace sunt conduși de interese egoise, și în loc să fie promovată pacea, rezultatul obișnuit al acestora este ostilitatea, neîncrederea, ura, cearta și alte pregătiri de război. Oamenii și-au pierdut toată încrederea în conducătorii lor și nu mai au nicio speranță de la aceștia. Singura speranță oferită oamenilor săraci și asupriți este aceea că pacea constă doar în stare de pregătire, ceea ce înseamnă o concurență între națiuni în ceea ce privește care din ele poate construi cele mai multe nave de război, avioane de bombardament, care poate face mai mult gaz toxic și alte arme de distrugere.
    Prin urmare, povara taxelor crește în fiecare an la fel ca și numărul vagabonzilor și al funcționarilor corupți. În acest vârtej uriaș al militarismului, oamenii sunt obligați să își arunce miliardele de taxe, fără alt rezultat decât că vagabonzii și funcționarii corupți se înmulțesc, scandalurile în cercurile înalte abundă, iar teama la nivel național și neîncrederea sunt în creștere. Ca și rezultat, dintre oameni se ridică un mare strigăt de protest. Acest protest se regăsește în structura organizațiilor clasei muncitoare, socialismului, comunismului, bolșevismului și a anarhiei generale, iar acestea sunt privite cu teamă de către oameni și în multe cercuri acestea sunt privite ca o amenințare și mai mare decât militarismul.
    Descriind această stare despre care a prezis că va exista în acest timp, Isus a rostit aceste cuvinte profetice: „Va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ.” – Luca 21: 25, 26.
    Se ridică întrebarea: Va fi vreodată pace? Putem scăpa vreodată de aceste stări aproape intolerabile de suferință și teamă? Dacă da, cum? Și când? Răspunsul la această întrebare nu se găsește altundeva decât în Biblie. Fără să realizeze acest lucru, oamenii privesc la conducătorii lor pentru a primi un răspuns. Unii nutresc speranțe zadarnice că starea de pregătire va aduce pacea; alții speră în același fel că acele conferințe de pace vor duce la o dezarmare treptată și asfel va veni eliberarea. Alții speră că întreaga lume îi va vota la putere pe socialiști, pe comuniști, sau pe bolșevici și aceștia vor aduce o reformă în stat. Aceste speranțe sunt zadarnice. Pacea nu va veni niciodată din astfel de surse. Oamenii nu pot aduce pacea.
    Dar pacea este pe cale să vină și aceasta într-un viitor foarte apropiat. Autorul și inițiatorul războiului și al tulburării pe pământ este Satan iar atât timp cât el este liber nu va fi pace. Pacea, dreptatea, adevărul și fericirea locuiesc în Împărăția lui Dumnezeu. Războaiele, tulburarea, nedreptatea, asuprirea și nefericirea sunt caracteristice pentru împărăția lui Satan. Puțini oameni realizează faptul că Satan este „dumnezeul acestei lumi”. Aceasta înseamnă că Satan conduce lumea. El controlează lumea folosindu-se de oameni egoiști ca și instrumente ale sale. Prin intermediul acestor oameni egoiști, el înșeală lumea să creadă că speranța eliberării constă în „starea de pregătire”, „conferințe de pace”, „unificarea bisericii”, „ligile națiunilor” sau altfel în „socialism” sau în guvernele comuniste de un anumit fel. Aceste planuri sunt înșelătorii folosite de Satan pentru a abate mintea oamenilor de la singura speranță de eliberare arătată în Biblie.
    Satan a început să-și practice înșelătoriile în Eden, mai întâi cu Eva și apoi cu Adam. Distrăgându-le atenția de la serviciul lui Dumnezeu, el a început să-i organizeze pe urmașii lor în instituții egoiste, tocmai cu intenția de a folosi aceste instituții pentru a-i orbi pe oameni în legătură cu scopul lui Iehova Dumnezeu. Dar care este scopul lui Dumnezeu? Atunci când Satan i-a condus pe Adam și Eva în păcat și a adus blestemul păcatului și al morții peste rasa umană, Dumnezeu a hotărât să salveze rasa umană de acest blestem și de asemenea să salveze oamenii din puterea lui Satan și a înșelătoriilor acestuia. El a hotărât să realizeze această eliberare prin intermediul Fiului Său și a stabilit că timpul pentru eliberare va fi la a doua venire a lui Isus și pe parcursul domniei de o mie de ani a lui Christos.
    Această domnie de o mie de ani este numită „Împărăția lui Dumnezeu” și la ea s-a referit Isus atunci când și-a învățat discipolii să se roage astfel: „Să vină împărăția Ta. Să se facă voia ta pe pământ așa cum este în cer.” Deoarece Dumnezeu l-a stabilit pe Isus ca fiind cel care va aduce pacea pe pământ, El este numit „Prințul Păcii” și „Prințul vieții”. În Isaia 9:6, 7 citim despre acest Prinț minunat astfel: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi pacea nu va avea sfârşit.”
    Cu aproape nouăsprezece sute de secole în urmă, atunci când Isus era pe pământ, reprezentanții lui Satan, care erau conducătorii religioși ai timpului, l-au numit „Beelzebub, prințul demonilor”. Acei farisei erau instrumentele voluntare ale lui Satan. Demascând prefăcătoriile, ipocriziile și învățăturilor lor false, Isus aducea poporului o binecuvântare. Nu este de mirare că Satan i-a folosit să îl numească pe Isus prințul demonilor. Petru i-a acuzat în față pe acești ipocriți și i-a învinuit de uciderea lui Isus. Cuvintele lui pot fi găsite în Faptele Apostolilor 3:14, 15 și sună astfel: „Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş. Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.” Din nou, în Faptele Apostolilor 5:30, 31 tot Petru și-a reînnoit acuza împotriva acelor religioși ipocriți, spunând: „Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.”
    Pacea va veni în lume prin intermediul acestui Isus preînălțat, „Prințul Păcii”, „Prințul vieții”, „Salvatorul” lumii. Domnia Sa de o mie de ani va fi „dorința tuturor națiunilor”. Această Împărăție este singura speranță a oamenilor. Scripturile îndeamnă mereu poporul Domnului să „aștepte Fiul din ceruri”; și să aștepte împărăția în mod răbdător. Facem bine dacă notăm câteva din aceste texte. În Luca 23:51 citim despre Iosif din Arimatea astfel: „Care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu”. În 1 Corinteni 1:7 citim: „Aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.” Din nou, în 1 Tesaloniceni 1:10 suntem îndemnați să „așteptăm pe Fiul din ceruri” iar în 2 Tesaloniceni 3:5 pot fi găsite cuvintele: „Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!”. Vorbind despre această perioadă de așteptare, Daniel, în capitolul 12, versetul 12, spune: „Binecuvântat este cel care aşteptă, şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!”.
    Da, la încheierea acestei perioade de așteptare sosește o binecuvântare. La acel timp Christos va fi în putere. În calitate de Marele General al lui Iehova, El va prelua comanda armatei lui Iehova și va începe să acționeze împotriva lui Satan. Forțele lui vor ataca forțele lui Satan. Acea bătălie va fi scurtă și decisivă iar Christos va fi învingătorul.
    Acea victorie va însemna distrugerea organizației lui Satan de pe pământ și va avea drept rezultat legarea lui Satan pentru o mie de ani pentru ca în acest fel să nu mai înșele națiunile până când se vor termina cei o mie de ani. (Apocalipsa 20:1-3) Acea victorie va însemna eliberarea oamenilor de Satan și instituțiile lui asupritoare și amăgitoare; va pune capăt fraudei, ipocriziei și nedreptății; acea victorie va dovedi instalarea unei păci veșnice pe pământ și a bunăvoinței printre oameni.
    Pacea nu va putea fi instalată niciodată prin eforturi omenești. Cu toate că oamenii recunosc necesitatea ei și vor depune toate eforturile pentru a o stabili, Scripturile ne spun că eforturile lor vor fi zadarnice deoarece egoismul conduce fiecare efort al lor și controlează fiecare faptă. În Ieremia 6:13, 14 citim despre egoism astfel: „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la proroc până la preot, toţi înşeală. Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: "Pace! Pace!" Şi totuşi nu este pace!”
    Scripturile ne asigură că atunci când înțelepții pământului vorbesc despre pace și fac eforturi pentru a o duce la îndeplinire, stările de lucruri vor continua să meargă din rău în mai rău și să culmineze în ceea ce oamenii numesc „bătălia Armaghedonului”. În 1 Tesaloniceni 5:3, Pavel spune: „Pentru că atunci când vor zice, Pace și liniște, atunci ditrugerea neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu vor scăpa.” În acest fel, apostolul ne spune că eforturile omului de a stabili pacea pe pământ sunt condamnate la eșec. Distrugerea neașteptată prezisă în acest verset este aproape să îi ajungă din urmă. „Bătălia acelei mari zile a Dumnezeului Cel Atotputernic” va avea loc în curând. Satan va fi legat în curând iar puterea lui de a orbi și înșela va fi oprită pentru o mie de ani.
    „Prințul Păcii” se află acum pe tron iar vestirea acestui fapt se face peste tot pământul. O mulțime de oameni au auzit această veste iar în inima lor înmugurește speranța. Timpul când are loc împlinirea cuvintelor profetului din Psalmii 85:10, 11 este aproape. Acestea sunt: „Mila și adevărul se întâlnesc; dreptatea și pacea se sărută. Adevărul răsare pe tot pământul iar dreptatea privește din ceruri.”