Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
De ce să credem în Dumnezeu?
 
    Unii oameni spun că ei cred doar ceea ce pot vedea. Noi răspundem mai categoric: Crede! Da, crede ce poți vedea! Apostolul Pavel vorbind despre creația vizibilă, a prezentat puterea lui Dumnezeu: “Căci calitățile sale nevăzute, puterea Sa eternă și Dumnezeirea Sa se văd clar de la crearea lumii, deoarece sunt înțelese prin lucrurile făcute.” (Romani 1:20). Majoritatea oamenilor cred că lucrurile pe care le văd sunt dovezi ale existenței lui Dumnezeu. Un sondaj al lui Gallup Poll a arătat că până și în probabilitatea “materialistă”, 96 de procente dintre persoanele intervievate din America, au declarat că ei cred în Dumnezeu. Privind la ordinea și măreția lumii din jurul lor, la existența omului și la Biblia însăși, ei au văzut argumente convingătoare că Dumnezeu există.
    Un scriitor se exprima în felul următor: “Dacă vom porni cu mintea deschisă, gata să creadă sau nu în funcție de dovezi, este destul de probabil că noi vom decoperi că este mai ușor să credem în Dumnezeu decât să decidem că plantele, animalele și omul însuși, minte și trup, și-au avut originea ca rezultat al hazardului sau a unei întâmplări fără finalitate. La aceasta poate este potrivit să adăugăm că mulți oameni nu vor să creadă în Dumnezeu. Ei își dau seama că dacă ar crede în Dumnezeu, prin aceasta ar aduce un reproș asupra trecutului lor și ar schimba viitor lor într-o etapă neplăcută.”
    Ce părere ai despre originea universului în sine? A fost o simplă întâmplare, doar un accident, o îmbinare a mai multor evenimente neprevăzute? Sau este mărturia exeistenței unei minți avansate, mai inteligente care a existat cu mult înainte de crearea omului? Ține minte că universul nu înseamnă haos, ci înseamnă ordine. Nu-ți dovedește aceasta că o gândire inteligentă este responsabilă pentru crearea lui? Că el a fost proiectat de un creator inteligent?
    Ordinea legilor care se regăsesc din întinderea de ani lumină a cerurilor înstelate până la minusculii atomi care compun materia sunt doar o simplă întâmplare? Mișcarea exactă a corpurilor cerești care reprezintă un etalon pentru cronometrele noastre, sunt un accident? Accidentele au adus în existență pământul, omul și întreaga creație?
    Este implicată la originea universului o putere mai mare decât întâmplarea? Omul de știință Arthur H. Compton a făcut următorea declarație despre părțile componente ale atomului: “Dacă simpla atracție și respingere a electronilor este subiectul rezultatului dintr-o pură întâmplare, atunci întâmplarea este mult mai ingenioasă decât cel mai inteligent dintre savanții nostri.”.
    Nu numai că originea materiei și ordinea din univers prezintă chestiunile pentru cei care neagă existența unui Creator, ci originea vieții însăși este de departe cea mai mare chestiune. A fost un timp când s-a crezut că generația spontană (numită abiogenesis, adică de origine anorganică) a produs viața. Viermii dezvoltați din carne în descompunere, păduchii din murdărie, broaștele din noroiul bălților, etc. Dar experimentele lui Pasteur din urmă cu aproape 100 de ani, au dărâmat această teorie. Faptul că se susține că generația abiogenesis nu au apărut acum, ci în veacurile trecute, este doar o speculație. Acesta nu este un argument științific, deoarece nu ar fi bazat pe observație și experiment, ci mai degrabă pe afirmații neclare care nu pot fi observate și nici dovedite. Dr. J. Gray, un avansat zoolog în experimente, a explicat: “Originea spontană a vieții de la materia neînsuflețită trebuie să fie considerată ca un eveniment extrem de improbabil și ca atare se poate prespune că nu s-a produs niciodată.”.
    Întrebarea este simplă: ce are importanță? Că acest univers minunat și miracolul inexplicabil al vieții au apărut pur și simplu datorită unei întâmplări sau au fost proiectate de către un mare Creator? Prima este de necrezut încât cere mai multă convingere a crede în teoria materialistă a evoluției decât a crede în Dumnezeu! Rămâne adevărat că “Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.” – Psalmii 19:1

    Minuni chiar și mai deosebite

    Totuși sunt mult mai multe de apreciat. Omul, folosindu-și inteligența cu sârguință, a ajuns la realizări impresionante, însă chiar în lucrurile simple, înțelepciunea naturii a ajuns departe de cea a omului. Cu veacuri înainte ca omul să inventeze pârghiile, acestea au existat în corpurile animalelor. Cu mult timp înainte ca omul să fi făcut prima pompă cu presiune, a existat inima. Cu mult înainte ca supapele să controleze mișcarea fluidelor, acestea au existat în inimă și în vasele de sânge. Bateriile electrice au fost din timpuri străvechi în organismul țiparilor. Lumina rece este produsă de către licurici. Zborul baloanelor aerostatice a fost cu mult timp înainte un privilegiu al păsărilor. Au fost aceste lucruri doar simple întâmplări sau există în spatele lor o inteligență care este cu mult mai mare decât a omului? Că ele au fost doar întâmplări este mult mai greu de crezut decât concepția creștină că ele au fost create!
    Mai mult, inteligența omului îi permite să prevadă viitorul. Dar cum poate cineva explica aceeași capacitate de previziune care este evidentă și în elemente ale naturii necuvântătoare? Un copac produce semințe astfel încât vor exista alți arbori atunci când el este mort. O veveriță își adună nuci pentru iarnă. Cine îi dă previziunea să facă acest lucru și cum știe ea că vremea se va răci? O pasăre face ouă pentru a-și perpetua specia. De ce să se împovăreze cu aceasta? Instinctul face aceasta? Poate natura? Acesta este doar începutul chestiunii. Oriunde privești, inteligența supremă este prezentă, ea nu poate fi evitată.
    O persoană competentă a explicat: “Cu cât mai puțin un animal pare a fi în stare să gândească, datorită organelor sale inferioare, cu atât mai mult, judecând după actele inteligenței de care este capabil, devine evident că cineva s-a gândit la aceasta.”. Dacă nu există un Creator, cine i-ar fi putut da inteligența?
    Dar cu atât mai uimitoare este viața umană, care prezintă cele mai mari probleme pentru acei care neagă creația. De ce atomii și elementele corpului omenesc se combină pentru a rezulta comuși organici și lucrează împreună pentru a dezvolta diferite țesuturi și organe care să-și exercite funcțiile într-o structură unitară care merge atât de departe, dincolo de capacitățile acestor atomi și elemente așa cum există ele în mod normal? Ce forță inteligentă produce acest lucru? Natura? Atunci de ce nu este numită după numele Ființei Supreme care a creeat legile naturii, și anume, IEHOVA?
    Natura are o mulțime de minuni, iar dezvoltarea unei vieți omenești este una dintre cele mai uimitoare. Fără niciun gând conștient din partea mamei, oasele, nervii, ochii, urechile, picioarele, mâinile, inima, plămânii și multe alte astfel de structuri și organe se dezvoltă într-un mod pe care nu-l poate explica niciun om. Este doar o întâmplare că celulele umane umează un astfel de proces atent conturat? Fără nicio îndoială că există o Inteligență mult mai mare decât cea a omului în spatele dezvoltării vieții! De ce să ascundem identitatea acestei Inteligențe prin refuzul de a o numi Dumnezeu?
    Când evoluția spune despre creație, că aceasta nu a avut loc, amintește-ți doar că evoluția nu cunoște originea materiei, originea vieții, modul uimitor în care pot fi completate întreruperile dintre diversele forme de viață sau motivul minunatei inteligențe numită “natură”. Minunatele legi la care cei mai înțelepți oameni de știință au petrecut decenii și chiar secole încercând să le înțeleagă, nu au apărut din întâmplare. Crede ceea ce se poate vedea! Aceptă dovada că a existat o creație inteligentă și prin urmare un Creator inteligent, Iehova Dumnezeu!

    Să cunoștem Creatorul!

    Meditarea referitor la cele menționate anterior reduce pietrele de poticnire și neînțelegerile care stau în calea multor oameni de a accepta pe Dumnezeu, însă noi nu suntem în esență interesați în a accepta că ceea ce avem de spus despre El este cu totul logic și rațional. Mult mai important este ceea ce El are de spus despre El însuși. Ar fi irațional să credem că, având omul creeat, creatorul ne-ar lăsa fără nici o explicație de ce lumea de azi nu este într-o armonie deplină. Biblia ne oferă această înțelegere. Ea arată de ce există greutățile și necazurile și de asemenea ne descoperă că în curând toatea acestea se vor sfârși odată cu distrugerea marelui rebel, instigatorul la răutate, Satan diavolul. Astfel, despre zilele noastre se spune: “Bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” – Apocalipsa 12:12.
    Dacă Biblia este doar o altă carte a imaginației omului, atunci ar fi de mică valoare. Dar este mult mai mult decât atât. Biblia este o carte care ne arată cum este Dumnezeu, se referă la instrucțiunile Sale, oferă dovezi ale puterii și măreției Sale și ea este temelia credinței.
    Biblia este cea mai mare dovadă a veridicității ei însăși. În primul rând, acei care au luat parte la scrierea ei, au susținut că ea a fost inspirată de Dumnezeu. David a zis: “Duhul lui Iehova vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea”. Pavel a scris: “Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe”. Iar Petru spunea: “Trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David”. Si tot el: “Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” - 2 Samuel 23:2; 2 Timotei 3:16; Faptele Apostolilor 1:16; 2 Petru 1:21.
    Cu toate acestea, Biblia nu pretinde doar că este de la Dumnezeu; ea dovedește acestă afirmație! Provocarea lui Dumnezeu pentru cei care susțin că Biblia nu este de inspirație divină, este: “Să se arate, şi să ne spună ce are să se întâmple … Spuneţi, ca să luăm seama la ele, şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii.” (Isaia 41:22,23). Acest test este concludent, deoarece niciun om cu puterea lui însuși nu poate prezice în mod sigur și în detaliu anumite evenimente viitoare. Cum poate Biblia îndeplini acest test? Triumfător! Remarcă următoarele exemple ale predicției sale de încredere, exactă și detaliată în cazul unor astfel de evenimente viitoare – o putere pe care niciun om nu o are, o putere care vine de la Dumnezeu.
    Cu ani înainte ca Iuda să cadă în mainile Babilonului, profetul Ieremia nu numai că a prezis această cădere, dar a specificat că exact pe o durată de 70 de ani țara lui Iuda va fi un pustiu și a declarat de asemenea că la sfârșitul acestei perioade de 70 de ani Babilonul va fi distrus, devenind “un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori”. Cum ar fi putut orice om să prezică robia națiunii lui Israel, perioada exactă de pustiire a acestui ținut și momentul și modul în care națiunea cuceritoare va cădea ea însăși în ruină? Totuși această profeție s-a împlinit exact așa cum a fost prezis, în ciuda faptului că un anumit scriitor spunea: “Niciunul, ci doar un nebun ar fi putut visa la profeția răsturnării Babilonului în zilele când Isaia și Ieremia erau în viață. Babilonienii au fost printre cei mai înverșunați luptători din vremea lor. Ei au cucerit lumea și a supus-o jugului lor”. Previziunile făcute de Isaia și Ieremia în mod incontestabil au dovedit că afirmația lor de a fi adevărații profeți ai lui Dumnezeu a fost într-adevăr reală. – Ieremia 29:10; 51:37.
    Mai mult de atât, în Daniel 8:3-8, 20, 21 s-a arătat că imperiul Medo-Persan va succeda Babilonul, ca și putere mondială. Puterea Mediană va veni prima iar puterea Persană o va urma și o va depăși în forță. După victoria Medo-Persană asupra Babilonului, imperiul Grec a detronat Medo-Persia. Mai târziu, mărețul imperiu Grec, s-ar împărțit în 4 părți distincte. Toate aceste lucruri au avut loc așa cum a fost prezis, evenimentul final apărând după 2 secole, când Alexandru cel Mare a îngenunchiat Medo-Persia și abia apoi, după moartea lui Alexandru cel Mare, imperiu a fost divizat în 4 părți, fiecare parte fiind condusă de un alt general. Ar fi fost absolut imposibil pentru oamenii obișnuiți să facă astfel de preziceri uimitoare care în mod obșnuit apar în Biblie.

    Mărturii moderne

    Preferi exemplele zilelor noastre față de cele ale timpurilor vechi? Exemplele moderne de împlinire ale astorfel de profeții uimitoare sunt la fel de convingătoare. Pentru mai mult de 34 de ani de la izbucnirea violenței în lume din 1914, Turnul de Veghere a arătat cu exactitate si regularitate către anul 1914 ca fiind anul ce a marcat sfârșitul biblic al “timpurilor neamurilor” sau al “timpurilor națiunilor”. S-a arătat din Scripturi că sfârșitul “timpurilor națiunilor” va fi marcat de cea mai rea perioadă de necaz care a existat vreodată pe pământ. Înainte de primul război mondial mulți oameni au început să batjocorească, dar prezicerea Bibliei a avut loc într-adevăr. Scriitorii Bibliei nu au putut prin cunoștiințele lor proprii să știe despre aceste evenimente sau chiar să le ghicească cu atât de mult timp înainte. Aceste previziuni precise făcute în avans nu pot fi din înțelepciunea omului, ci din nou prezicerea Bibliei este considerată adevărată.
    În Apocalipsa 17:8 a fost profețit că organizația omenească politică a păcii (Liga Națiunilor Unite) va merge în abisul inexistenței, după cum s-a întâmplat pe durata celui de-al 2-lea război mondial, iar apoi va reveni mai târziu la viață din nou, așa cum s-a întâmplat în cazul Organizației Națiunilor Unite; totuși ea nu va reuși în promisiunea ei de a aduce o pace durabilă pe pământ. Ar fi putut știi vreun om de unul singur aceste lucruri? Din nou prezicerea Bibliei, scrisă aproape cu 1900 de ani înainte, a avut loc într-adevăr.
    Această Carte a cărților a trecut testul în mod remarcabil! Profețiile ei de încredere dezvinovățesc afirmația negativă referitoare la inspirația ei și dovedesc autenticitatea ei. Și mai mult, existența acestei cărți în mod evident inspirate, dovedește în mod incontestabil că Iehova Dumnezeu există!
    Cea mai importantă sursă a credinței în Dumnezeu este Biblia însăși. Dacă îți lipsește credința, este probabil din cauza lipsei de studiu al acestei cărți; dacă dorești să dobândești credință, o poți face, prin studierea acestei cărți. Credința adevărată nu este oarbă, ci în cunoștiința de cauză. Ea este bazată pe fapte, logică, înțelegere și adevăr. O astfel de credință trebuie căutată și ea este dobândită din paginile cărții credinței, Biblia. Așa cum Pavel a scris: “Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” – Romani 10:17.
    Biblia descrie credința ca fiind “o încredere neclintită în lucrurile sperate, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Credința este totalitatea convingerilor noastre cu privire la Iehova Dumnezeu și Împărăția Sa. Ea este încrederea noastră în El, încredere care a fost dezvoltată prin cercetarea a ceea ce este conținut în Scripturi. Ea este convingerea noastră întemeiată că lucrurile pe care nu le putem vedea există, că aceste lucruri pot fi realizate cu siguranță și că promisiunile făcute în Cuvântul lui Dumnezeu vor fi păstrate. – Evrei 11:1.
    Pe scurt: noi credem în multe lucruri pe care nu le putem vedea. Noi credem în ele, deoarece putem vedea dovezi ale activității lor. În mod asemănător, noi putem vedea dovezi ale activității lui Dumnezeu. Existența materiei, minunea vieții, inteligența uimitoare din natură, orizontul minții umane, miracolul nașterii, o exactitate fără greș a Bibliei de a prezice viitorul și amploarea uimitoare a capacității de a produce credință în mintea cititorilor ei – toate acestea și multe alte dovezi arată către existența sigură a unei inteligențe supreme, un atotputernic și atotștiutor creator, care este identificat în Biblie cu numele de IEHOVA. Urmatorul pas, după recunoșterea faptului că Dumnezeu există, este să privim în Cuvântul Său, Biblia, pentru a vedea cum se zidește credința și ce cere El de la noi.