Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Valoarea adevărului
 
    Sunt nouăsprezece secole de când marele Învăţător al adevărului a dat această instrucţiune de despărţire micului Său grup de discipoli: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al [spiritului] sfânt. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Mat. 28:18-20). Tot nouăsprezece secole sunt de când guvernatorul roman L-a întrebat pe acelaşi Învăţător: „Ce este adevărul?” şi încă sute de milioane din aşa numita „creştinătate”, de toate naţionalităţile, continuă să pună întrebarea: „Ce este adevărul?” Religia este responsabilă pentru lipsa de cunoştinţă despre adevăr a oamenilor obişnuiţi. Sutele de sisteme religioase au furat „cheia cunoştinţei” învăţând religia în locul adevărului iar, ca şi consecinţă, oamenilor nu li s-a permis să cunoască nici glasul adevărului, nici valoarea lui salvatoare. De aceea, caracterul urgent al poruncii lui Isus de a merge şi a învăţa toate naţiunile, tot ce le-a poruncit El, devine mai presant asupra celor care acum sunt cu adevărat urmaşii Lui.
    Cel care are o înţelegere clară a adevărului posedă cunoştinţă. A şti înseamnă a pricepe, a pătrunde şi a înţelege clar ce este adevărul. Fără adevăr nimeni nu poate fi informat în mod potrivit. Isus, care a vorbit cu o autoritate deplină, spune despre Cuvântul lui Iehova, Biblia: „Cuvântul Tău este adevărul”; ceea ce înseamnă că scopul lui Iehova, aşa cum este înregistrat în cartea Sa, Biblia, este adevărul (Ioan 17:17). Prin primirea unei cunoştinţe despre adevăr şi printr-o ascultare completă de el, oamenii pot fi calificaţi pentru a fi folosiţi în serviciul Dumnezeului Cel Prea Înalt şi să primească din mâinile Lui mari bogăţii ce vin din nemărginitul Său tezaur.
    Oamenii au constituit organizaţii religioase şi au făcut aceste organizaţii să promulge declaraţii, învăţături sau crezuri dogmatice, care sunt ţinute drept călăuză pentru oameni, dar prin care au fost înşelate milioane de persoane. De exemplu, există Ierarhia romano-catolică, care este alcătuită din relativ puţin oameni, care îşi asumă autoritatea să conducă şi să guverneze; şi această Ierarhie conduce şi controlează milioane de persoane care se supun acesteia cu o frică oarbă. Aceste persoane nu sunt socotite membrii ai Ierarhiei romano-catolice sau ca făcând parte din „biserică”, ci sunt numite de această organizaţie „populaţie catolică”, ceea ce înseamnă că ei sunt cei care susţin, sprijină şi furnizează bani pentru această organizaţie. Ierarhia romano-catolică a pus înaintea oamenilor anumite declaraţii dogmatice şi tradiţii şi a spus oamenilor că trebuie să le urmeze. Milioane de persoane bune au fost convinse să urmeze Ierarhia şi s-o asculte şi au fost foarte înşelate prin doctrinele ei. Ei sunt înşelaţi, deoarece aceste declaraţii dogmatice şi tradiţii folosite de Ierarhie nu sunt în armonie cu adevărul lui Iehova Dumnezeu.
    Ierarhia se sileşte să-i ţină pe oameni departe de Biblie pentru ca aceştia să poată fi ţinuţi supuşi faţă de Ierarhie. Fiind supuse Ierarhiei, aceste milioane de persoane sincere nu sunt libere, ci se află în robia unei organizaţii făcute de om. Ei nu pot fi liberi până când nu scapă de doctrinele oamenilor şi nu încetează să le urmeze, iar apoi să primească şi să urmeze adevărul, aşa cum este arătat în Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Acestor persoane, aflate în robie şi care sunt sincere, se aplică aceste cuvinte ale lui Isus: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi. … Deci, dacă Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.” (Ioan 8:31-36). Prin urmare, cunoştinţa adevărată înseamnă să cunoşti adevărul aşa cum a fost rostit de Isus şi aşa cum este arătat în Sfintele Scripturi.
    Valoarea adevărului pentru om nu poate fi exagerată. Textele Scripturii, care urmează, ar trebui să fie analizate cu atenţie de toţi care doresc să aibă parte de bogăţiile trainice pe care le-a furnizat Dumnezeu pentru omul ascultător: „Frica DOMNULUI [Iehova] este începutul ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura” (Prov. 1:7). „Dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de DOMNUL [Iehova] şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere, El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Ocroteşte cărările neprihănirii şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, neprihănirea, toate căile care duc la bine. Căci înţelepciunea va veni în inima ta şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate.” – Prov. 2:3-12.
    Mai departe, prin Cuvântul Său inspirat, Iehova Dumnezeu zice: „Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Prov. 8:10, 11). „Înţelepţii păstrează ştiinţa.” (Prov. 10:14). „Prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute. Un om înţelept este plin de putere şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.” (Prov. 24:4, 5). Numai cei înţelepţi vor primi vreodată şi se vor bucura de adevăratele bogăţii pe care le-a dat Dumnezeu oamenilor ascultători.
    În înţelesul Scripturilor, „omul înţelept” este cel care câştigă cunoştinţa adevărului lui Dumnezeu şi apoi o urmează cu sârguinţă şi ascultă de ea. Acela este omul care primeşte înţelepciune. „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere! Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.” – Prov. 3:13-15.
    Bogăţiile materiale obţinute în mod cinstit şi care sunt posedate şi folosite în mod potrivit au ca rezultat binele; dar aceste bogăţii nu se pot compara cu cunoştinţa adevărului. „Cu cât mai mult face câştigarea înţelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câştigarea priceperii decât a argintului!” (Prov. 16:16). „Începutul înţelepciunii este frica de DOMNUL şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.” – Prov. 9:10.
    Frica de Domnul, aşa cum este amintită mai sus, nu înseamnă o groază teribilă care să frământe mintea, ci înseamnă să te temi de ce este contrar Cuvântului lui Dumnezeu, de ceea ce I-ar displace lui Iehova. „Frica de DOMNUL este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc Eu.” – Prov. 8:13.
    O astfel de frică înseamnă să „urăşti”, deci să te reţii să faci ceva care să producă pagubă altuia; să eviţi mândria şi aroganţa, deoarece acestea nu-i plac lui Dumnezeu; să urăşti, deci să eviţi calea oricui care înlocuieşte Cuvântul lui Dumnezeu al adevărului cu teoriile oamenilor şi astfel îi înşeală pe alţii. Frică înseamnă să eviţi şi să urăşti orice este necinstit. Cel care doreşte să placă lui Dumnezeu trebuie să urmeze calea de acţiune aşa cum este instruit de Domnul, anume: „Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă”, şi apoi Domnul să judece. (Gal. 6:10; Rom. 14:4). Pe măsură ce câştigi cunoştinţa adevărului, străduieşte-te să urmezi adevărul, să-l prezinţi altora pe măsură ce ai ocazia şi astfel să le faci bine, şi să arăţi o apreciere a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine. Cunoştinţa adevărului lui Dumnezeu trebuie posedată înainte ca o persoană să poată primi în vreun mod bogăţiile darului lui Dumnezeu. Prin urmare, înseamnă că orice om sau organizaţie care te-a ţinut în ignoranţă cu privire la Biblie şi te-a determinat să nu citeşti cărţile şi revistele care explică Biblia, acest om sau această organizaţie au contribuit să te ţină în ignoranţă despre mijloacele lui Dumnezeu de acordare a binecuvântărilor Lui pentru tine. Sfintele Scripturi au fost scrise ca omul să poată avea ocazia să cunoască adevărul. Nici un om sau grup de oameni nu are dreptul să facă poporul obiect de comerţ, arogându-şi dreptul de a-i învăţa erori religioase în numele Domnului Dumnezeu.
    Deoarece Iehova Dumnezeu este iubire, prin urmare este complet neegoist, El s-a îngrijit de salvarea şi binecuvântarea omului. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16). Mânat de neegoism, Iehova Dumnezeu a plătit un mare preţ deschizând prin Fiul Său calea vieţii pentru creaturile umane, ca ele să devină destinatare ale bogăţiilor binecuvântării Lui şi după aceea să-şi demonstreze integritatea faţă de El. Bogăţiile materiale pe care le câştigă oamenii lumii sunt însoţite totdeauna, mai devreme sau mai târziu, de mult necaz. Binecuvântările pe care le acordă Iehova Dumnezeu aduc exact rezultatul contrar: „Binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de nici un necaz.” (Prov. 10:22). Fără excepţie, binecuvântarea lui Dumnezeu acordată omului este însoţită de pace şi bucurie.
    Pentru asigurarea şi folosul celor care caută cu stăruinţă adevărul, cunoştinţa şi înţelegerea din Cuvântul lui Dumnezeu al adevărului, este scris: „Legea DOMNULUI este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia DOMNULUI este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile DOMNULUI sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile DOMNULUI sunt curate şi luminează ochii. Frica de DOMNUL este curată şi ţine pe vecie; judecăţile DOMNULUI sunt adevărate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.” – Ps. 19:7-11.
    Omul care urmează legea lui Dumnezeu nu va ajunge niciodată în necaz. Numai când se depărtează de legea lui Dumnezeu vine peste el necazul. Cunoştinţa şi înţelegerea legii lui Dumnezeu, şi ascultarea de ea, trebuie să fie dorite mai presus de orice altceva.
    Adevăratele bogăţii vin de la Iehova Dumnezeu şi sunt administrate de Isus Cristos creaturii credincioase ascultătoare. Aceste promisiuni preţioase sunt făcute omului care câştigă cunoştinţă şi umblă pe calea Domnului Dumnezeu, anume: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea DOMNULUI şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se vestejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.” (Ps. 1:1-3). Apostolul şi servul credincios al lui Isus Cristos, după ce avusese parte de câteva din bogăţiile marelui tezaur al lui Iehova, zice fraţilor săi, care caută să umble pe calea cea dreaptă: „[Eu] nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui.” – Efes. 1:16-19.
    Instruindu-şi discipolii, Isus a zis: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Mat. 6:19-21). Cu siguranţă, aceste cuvinte se aplică la cei chemaţi să fie urmaşi ai lui Isus Cristos şi membrii ai trupului Său; dar ele se aplică, de asemenea, la toţi care doresc să facă voinţa lui Dumnezeu şi care vor trăi pentru totdeauna în sănătate şi fericire.
    Trebuie o persoană să meargă în cer pentru a-şi strânge comori acolo? Nu. O persoană îşi poate strânge comori în cer chiar dacă ea nu are speranţa de a merge în cer. Toate bogăţiile comorilor durabile vin din cer. Pentru cei care primesc cunoştinţa despre scopurile lui Dumnezeu şi care sunt apoi silitori în eforturile lor să facă voinţa lui Dumnezeu, rezultă bogăţii din tezaurul lui Dumnezeu, aşa cum este declarat în Cuvântul Său al adevărului. Iehova Dumnezeu din cer este Izvorul bogăţiilor şi Isus Cristos este Distribuitorul acestora ca servul lui Iehova. Oamenii care se devotează dobândirii bogăţiilor materiale pe pământ şi ignoră instrucţiunea Domnului, câştigă ceea ce este trecător şi piere. Cei care se devotează să cunoască şi să facă voinţa lui Dumnezeu, îşi strâng bogăţii care ţin veşnic. Bogăţiile pe care le vor primii oamenii ascultători pe pământ vin din cer. Iehova Dumnezeu este Dătătorul oricărui dar bun şi perfect. – Iac. 1:17.
    Bogăţia pe care mulţi o strâng pe acest pământ nu le va fi de nici un folos la sfârşit. Egoismul i-a mânat pe oameni să clădească mari bogăţii materiale şi au făcut aceasta cu preţul unei mari suferinţe pentru alţii. De aceea, bogăţia lor nu are valoare trainică pentru ei. Despre aceasta este scris la Iacov 5:2, 3: „Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii, aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră; ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!” Aceste zile sunt de faţă.
    Cuvintele lui Isus din predica de pe munte arată că bogăţiile astfel dobândite nu vor fi folositoare sau de ajutor în timpul necazului lumii, sau al marii nenorociri de acum, imediat înainte de nimicirea lumii în bătălia Armaghedonului. Omul cu bunăvoinţă, care doreşte să cunoască şi să facă ce este plăcut Atotputernicului Dumnezeu, cercetează cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu pentru a câştiga o cunoştinţă despre Dumnezeu şi Cristos şi pentru a afla calea cea dreaptă. Astfel, el constată cum îşi poate strânge comori în cer, care îi vor fi de folos şi îi vor aduce bucurie şi mângâiere veşnice în toate privinţele în Lumea Nouă fără sfârşit, a luminii şi a adevărului. Cei care îşi pun inima să facă voinţa lui Dumnezeu, vor găsi aceste comori de bogăţii. Aceste bogăţii vin de la Dumnezeu şi sunt binecuvântarea Lui pentru omul ascultător şi la această binecuvântare Dumnezeu nu adaugă necaz, ci din contră, adaugă pace şi fericire durabile.