Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
"UN PĂMÂNT NOU"
 
    „Un pământ nou!” Ce poate să însemne aceasta? Arderea planetei noastre prezente şi înlocuirea ei cu un glob nou? Nu, nu înseamnă aceasta, deoarece cuvântul demn de încredere al lui Dumnezeu declară: „Pământul rămâne veşnic în picioare” (Ecl. 1:4; Ps. 78:69; 119:90). Dar că va exista un pământ nou este asigurat prin propria promisiune a Creatorului: „Iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte” (Isa. 65:17). Atunci, dacă nu va fi un nou glob pământesc, ce este „pământul nou”? Ce stări vor domni pe el, cum şi când va veni în existenţă? Desigur că astfel de întrebări vă trec prin minte, în timp ce vă gândiţi la perspectiva unui pământ nou.
    Termenul „pământ”, aşa cum este folosit în Biblie, nu se aplică întotdeauna la acest glob neînsufleţit. De exemplu, în Psalmul 96:1, este emisă porunca: „Cântaţi lui Iehova, tot pământul”. Nu planetei literale îi este făcut acest îndemn, ci servilor umani inteligenţi ai Celui Prea Înalt, care locuiesc pe pământ. În acelaşi fel, expresia „un pământ nou”, este folosită nu pentru a identifica planeta însăşi, ci o societate umană aflată sub noi aranjamente sociale. În mod drept se poate spune că fiul perfect uman al lui Dumnezeu, Adam, a servit în Eden ca „pământul” însufleţit sau partea vizibilă a lumii drepte originale a Creatorului. „Primul om este din pământ şi făcut din ţărână” (1Cor. 15:47). Dacă Adam ar fi rămas ascultător faţă de Creatorul său, fără îndoială că el ar fi ocupat o poziţie profetică, înmânând odraslelor sale legea perfectă a lui Dumnezeu, în virtutea căreia paradisul din Eden ar fi fost răspândit în cele patru puncte cardinale ale pământului. Totuşi, neascultarea a pierdut pentru totdeauna pentru Adam privilegiul binecuvântat de a servi ca reprezentant pământesc al lui Dumnezeu.
    Cu toate acestea, Dumnezeu va avea pe pământ reprezentanţi credincioşi, drepţi, oameni cu inimi perfecte, prin care vor fi prescrise rasei umane legile Sale drepte şi binecuvântări nesfârşite. Aceştia nu vor fi aleşi dintre domnitorii lumeşti împovăraţi de păcat care trăiesc în zilele noastre, ci dintre oamenii care se dovedesc servi şi martori credincioşi ai lui Dumnezeu. „Incredibil!”, poţi spune tu, „deoarece aceştia ar include pe mulţi oameni care sunt morţi de mult timp”. Aşa este; aceştia vor include mulţi astfel de oameni, potrivit cu ceea ce descoperă Biblia. În Evrei, capitolul 11 sunt enumerate numele unor membri ai unui „nor mare de martori”, persoane care au trăit înainte de moartea şi învierea lui Isus (Evrei 11:1 până la 12:1). Înregistrarea păstrată despre vieţile lor i-a însemnat ca fiind demni de încredere, oameni ai credinţei şi devotamentului, care şi-au pus speranţele numai în viitoarea „cetate [sau Împărăţie] care are adevărate temelii tari, al cărei ziditor şi creator este Dumnezeu”. Credincioşia până la moarte a câştigat pentru ei promisiunea unei „învieri mai bune”, o ridicare la viaţă nu în cer, ci pe pământ, sub un Guvern divin, sub care ei nu trebuie să moară niciodată, ci pot ajunge la perfecţiune umană – Evrei 11:10,35; Fap. 2:34; Mat. 11:11.
    Mulţi dintre bărbaţii credincioşi din vechime au avut privilegiul de a fi cu adevărat strămoşii omului Isus şi despre ei se vorbeşte ca despre „părinţi” (Rom. 9:5; 15:8; Fap. 3:13). Totuşi, aceşti „părinţi” ai lui Isus sunt morţi astăzi, de asemenea şi ceilalţi martori credincioşi din vechime asemenea lor, pe când Isus Cristos este viu (Evrei 11:13; Fap. 2:29; Apoc. 1:18). Se pot întoarce ei la viaţă pentru a fi însărcinaţi să servească în calitate de reprezentanţi ai „pământului nou”? Da, dar numai prin puterea lui Isus de redare a vieţii, care a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa”. În felul acesta, acei numiţi „părinţi” şi tovarăşii lor credincioşi vor deveni, prin înviere, copii ai „Părintelui veşniciei”, Isus Cristos (Ioan 11:25; Isa. 9:6). De aceea, cuvântul lui Dumnezeu a spus în mod profetic lui Isus Cristos, Regele: „Copiii tăi vor lua locul părinţilor Tăi”. Care este poziţia specială pentru care sunt numiţi aceşti servi înviaţi? A doua parte a Psalmului 45:16 răspunde: „Pe care Tu îi vei face prinţi [sarím] pe tot pământul”.
    Printr-o înviere timpurie, mulţi martori credincioşi morţi cu mult timp în urmă, începând cu Abel, vor fi prezenţi într-o nouă organizaţie vizibilă guvernatoare, creată de mâna lui Dumnezeu. Alături de ei, mulţi martori credincioşi de astăzi, care sunt „alte oi” ale Păstorului Cel Bun, vor fi făcuţi „prinţi”, supravieţuind războiului Armaghedonului pe pământul cel nou (Ioan 10:16). Ce contrast va fi între pământul stricat diabolic de astăzi şi „pământul nou”! Dreptatea, bunătatea şi corectitudinea vor caracteriza fiecare acţiune a „prinţilor”, deoarece ei vor lucra în armonie perfectă cu Regele lor Tată, Isus Cristos (Isa. 66:22; 2 Pet. 3:10,13; Ps. 85:11). Când putem aştepta noi întemeierea acestui „pământ nou”? După Armaghedon, cu toate că acum este adunată o „mulţime mare” din aceia care vor deveni o parte a acelui „pământ nou” Apoc. 7:9-17.

    „Alte oi”

    Da, chiar acum, Regele lumii noi este salutat de o „mulţime mare” de persoane, „din toate naţiunile, seminţiile, popoarele şi limbile”. Acestea sunt persoane ce trăiesc acum, care studiază cu seriozitate cuvântul lui Dumnezeu, în dorinţa lor de a căpăta o cunoştinţă exactă. Ei sunt iubitori ai dreptăţii, care ies din necazul cel mare care s-a abătut peste această lume, în timpul acestui interval de răbdare din partea lui Dumnezeu, şi îşi consacră vieţile în întregime serviciului continuu al Dumnezeului lor şi al Mielului Său Isus Cristos (Apoc. 7:9,10,14,15). Pe aceste persoane smerite cu bunăvoinţă El le-a numit „alte oi” ale Sale, deoarece ele nu fac parte din „turma mică” cerească (Luca 12:32). Speranţa lor de viaţă viitoare este legată de un pământ al paradisului. Astăzi lor le face plăcere să se împărtăşească în obligaţia care stă asupra fiecărui creştin, aceea de a propovădui această veste bună a Împărăţiei lui Dumnezeu. Ei merg cu bucurie din casă în casă, pe străzi şi în locuri de adunare publică, făcând cunoscută calea spre viaţă a lui Dumnezeu persoanelor înclinate spre dreptate, fie că sunt catolici, protestanţi, evrei sau celor care mărturisesc alte crezuri religioase, şi nu numai lor – Mat. 24:14; Apoc. 22:17.
    Poate părea de necrezut, dar mulţi dintre aceste „alte oi” pot să nu moară niciodată. Ei au fost preumbriţi prin fiii şi nurorile lui Noe, care au trecut vii prin potop împreună cu Noe, din pricina credinţei lor şi a lucrărilor drepte pe care le-au făcut în mijlocul unei lumi corupte. Aşa cum a fost în zilele lui Noe, la fel este şi acum, când răutatea a invadat pământul. Milioane de oameni L-au uitat pe Dumnezeu şi caută să perpetueze această lume veche. Cu toate acestea, „alte oi” îşi amintesc de Creatorul lor, îşi păstrează credinţa şi se păstrează curaţi de elementele satanice care domnesc acum. Ei propovăduiesc cu zel despre apropierea Armaghedonului şi despre binecuvântările Împărăţiei care vor urma. Dacă aceste „alte oi” care caută dreptatea şi smerenia, vor continua credincioase până la Armaghedon, ele vor fi ascunse în corabia antitipică, sistemul de lucruri teocratic al lui Iehova, asemenea supravieţuitorilor potopului din zilele lui Noe, şi vor supravieţui pe un pământ curăţit de răutate (Gen. 6:5,11,18,22; 7:1; Mat. 24:37; 25:31-46; Ţef. 2:1-3; Isa. 26:20). Aceia dintre „alte oi” care mor acum se vor odihni, fiind asiguraţi de o „înviere la viaţă”, împreună cu deplina bucurie a multor binecuvântări pământeşti promise, având chiar ocazia să fie unii dintre „prinţii pe întreg pământul”. Aruncă-ţi acum ochii spre viitor şi priveşte câteva dintre binecuvântările abundente ale lumii noi.

    Stările Pământului nou

    Îndepărtarea domniei rele pregăteşte calea pentru noua domnie vizibilă a „pământului nou” în care va locui dreptatea. Atunci, în toate colţurile globului, închinătorii supravieţuitori ai Armaghedonului vor continua societatea lumii noi pe pământul curăţit. „Ce vom face noi acum”? pot întreba celelalte oi, deoarece ei vor căuta atunci călăuzirea divină prin reprezentanţii princiari vizibili ai lui Dumnezeu. Dacă atunci se vor găsi tancuri, tunuri şi alte arme criminale din războiul lumii vechi, se va aplica porunca divină: „Transformaţi-le în fiare de plug şi cosoare”; căci toate armele de nimicire trebuie să fie transformate în unelte de construire. În lumea nouă, această planetă nu va mai fi supusă niciodată ravagiilor războiului internaţional, împreună cu vărsările lui de sânge, brutalitatea sa neîndurătoare şi consecinţele sale tragice, căci „nici o naţiune nu va mai scoate sabia împotriva altei naţiuni şi nu vor mai învăţa războiul” – Isa. 2:4; Mica 4:3.
    De ce ar mai exista vreodată un război internaţional? Acei membri ai „pământului nou” nu sunt dezbinaţi în facţiuni potrivnice prin diferenţe înverşunate rasiale, naţionale sau religioase. Toate aceste bariere împotriva păcii şi unităţii permanente vor fi distruse. Va rămâne o singură închinare: închinarea adevărată, curată şi dreaptă a adevăratului Dumnezeu al Universului, Iehova. Această închinare unită a Creatorului lor este cea care îi va lega împreună pe ocupanţii globului nostru după Armaghedon – Isa. 66:23; Zah. 14:16.
Atunci, odată cu sfârşitul războiului lumesc, va fi stabilită libertatea, în deplinul sens al cuvântului. Acolo va fi libertate de teamă, deoarece nici un fel de bombe atomice, bombe cu hidrogen sau ceruri demonice diabolice nu vor mai pluti ca un nor ameninţător asupra oamenilor. Va dispărea nevoia după trupe înarmate pentru a „păstra pacea internaţională”, sau chiar o forţă de poliţie locală, pentru a preveni crima şi a menţine ordinea. Nelegiuirea şi viciul, împreună cu accidentele producătoare de dezastru, incendiile şi inundaţiile vor fi lucruri din trecutul lumii vechi. Acolo nu vor exista nici milioane de persoane şomere, nici persoane deportate care să pribegească fără nici o ţintă dintr-un oraş în altul, deoarece promisiunea lui Iehova este: „Fiecare om va locui sub viţa şi sub smochinul lui şi nimeni nu-i va mai face să le fie teamă” – Isa. 11:9; Mica 4:4.
    Foametea şi seceta, împreună cu vânzarea la negru şi raţionalizarea, vor înceta pentru totdeauna, deoarece se va face simţită libertatea de lipsă. Asigurarea lui Iehova este că „atunci pământul îşi va da roadele”. Globul terestru, liber de aceia care ruinează pământul, îşi va lua o înfăţişare nouă, transformându-se într-un loc al frumuseţii şi măreţiei edenice, ceea ce mintea umană nu poate acum să-şi imagineze (Ps. 67:6; Apoc. 11:18; Ps. 96:11,12; Gen. 2:8,9). Omul drept va fi autorizat din nou să „supună” pământul şi să „stăpânească” peste creaţia animală inferioară, deoarece atunci chiar şi fiarele câmpului vor fi paşnice una cu alta şi cu păzitorul lor, omul – Gen. 1:28; Isa. 11:6-9; 65:25.
    Partea vizibilă a lumii noi va fi un „pământ nou” fără boli, deoarece puterea de vindecare a Doctorului divin va fi folosită în favoarea omenirii. Durerile şi suferinţele se vor sfârşi, deoarece sănătatea radioasă, neafectată de cancer, gripă sau chiar de o durere de dinţi, va fi implantată în fiecare suflet (Mat. 4:23; Ps. 103:2,3; Apoc. 21:4). Aceasta înseamnă îndepărtarea bătrâneţii împreună cu ridurile, părul alb şi slăbiciunea ei. Aceasta înseamnă că tinereţea energică, viguroasă, aşa de trecătoare acum, va fi destinul veşnic al fiecărei fiinţe umane credincioase. Pentru a ne bucura veşnic de aceste binecuvântări, este necesară îndepărtarea duşmanului de mult timp al omului, anume moartea. Iehova, Izvorul vieţii, a promis că va aduce la îndeplinire acest lucru (Ps. 36:9; 1Cor. 15:26). Descriind această stare sublimă a lumii noi, cuvântul Său înregistrat prezice: „Am văzut un cer nou şi un pământ nou”. „Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu omenirea; El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Său. Şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei. Şi El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut” (Apoc. 21:1-4). Acesta nu este un vis, nici un plan de propagandă pentru a solicita sprijin pentru o „lume mai bună” creată de om, ci acesta este adevărul. Este sigur că astfel de stări vor veni, deoarece Iehova a adăugat la cuvintele de mai sus porunca aceasta: „Scrie, căci aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate”.
    Dar aceasta nu este totul, deoarece supravieţuitorii Armaghedonului se vor bucura şi de marele privilegiu de a împlini mandatul divin de a procrea. Acest pământ a fost creat nu pentru a fi nimicit, ci pentru a fi locuit pentru totdeauna de bărbaţi şi femei perfecte şi drepte (Isa. 45:12,18; Prov. 10:30). În acest scop, Dumnezeu a poruncit perechii perfecte din Eden: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul” (Gen. 1:28). Din nefericire, Adam şi Eva au devenit nedrepţi prin păcat şi drept pedeapsă au pierdut privilegiul de a da naştere la o rasă de oameni drepţi. Dar scopul lui Dumnezeu niciodată nu dă greş; mandatul Său de a avea creaturi drepte, care să dea naştere la odrasle drepte, va fi îndeplinit (Isa. 14:24,27; 55:11). Când se va întâmpla aceasta şi cum?
    După potopul din zilele lui Noe, Iehova a repetat supravieţuitorilor potopului mandatul Său: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul”. Deşi familia lui Noe a fost socotită dreaptă prin credinţa lor, în realitate ei n-au putut să împlinească acest mandat (Gen. 9:1; Evrei 11:7). Dar de ce? Deoarece Isus nu venise încă pentru a elibera pe oameni de păcatul şi condamnarea moştenite (Rom. 5:12; 1Ioan 1:7). Încredinţarea din nou a mandatului după potop de a umple pământul, a fost prin urmare doar un model la scară mică a împlinirii reale prin aceia pe care fiii şi nurorile lui Noe i-au ilustrat, anume „mulţimea mare” a supravieţuitorilor Armaghedonului. Pe pământul curăţit, liber de influenţa rea satanică şi cu meritul jertfei lui Cristos care şterge păcatul, ce va acţiona în favoarea lor, supravieţuitorii Armaghedonului, sub îndrumarea Regelui şi a prinţilor Săi vizibili, se vor căsători şi vor da naştere la copii în dreptate, spre slava lui Dumnezeu (Mat. 24:37-39). La naştere, odraslele lor vor fi născute pe calea vieţii. De aceea, moartea infantilă, împreună cu durerea ei covârşitoare, nu va fi cunoscută. Fiecare copil, crescut în „disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova”, va avea ocazia deplină pentru viaţă prin Cristos, Regele. Toţi care nu doresc să servească pe Iehova vor fi executaţi, în mod drept – Isa. 65:20,23; 38:19; Efes. 6:4; Ps. 145:20.

    Întoarcerea celor morţi

    Îndeplinirea mandatului de a umple pământul nu va continua până în măsura în care să facă imposibilă şi nepotrivită învierea celor morţi din mormintele de amintire. Umplerea pământului va cuprinde şi transformarea lui într-un paradis asemenea Edenului şi nu va necesita întreaga mie de ani a domniei lui Cristos. În acel timp, Diavolul şi demonii lui vor fi în abis, unde au fost aruncaţi legaţi, iar organizaţia sa care răspândeşte moartea va fi ştearsă din existenţă. Prin urmare, în timpul domniei de o mie de ani va fi necesară o vastă lucrare educativă, atunci când milioane de morţi „nedrepţi”care au nevoie de instruire în legea lui Dumnezeu, sunt programaţi să fie ridicaţi din mormintele lor. Chiar la sfârşitul acestei perioade, Diavolul şi demonii lui vor fi dezlegaţi. Cu atitudinea mentală neschimbată, el va căuta din nou să uzurpe poziţia suveranităţii Universale a lui Iehova şi va încerca să întoarcă pe toată omenirea perfectă împotriva lui Dumnezeu. Unii vor fi înşelaţi, aşa cum a fost Adam în Eden, în timp ce aceia care îşi vor păstra integritatea în acest test final al credinţei se vor împărtăşi în justificarea finală a suveranităţii lui Iehova. Aceia care îl vor sprijini pe Satan vor fi aruncaţi împreună cu Diavolul însuşi în „iazul de foc şi pucioasă”. „Iazul de foc înseamnă moartea a doua”. Ei vor fi înecaţi în nimicirea veşnică şi pentru aceştia nu mai există înviere – Apoc. 20:1-15 21:8.
    Atunci, în lumea dreaptă, Cel Atotputernic va revărsa din abundenţă, prin Împărăţia Sa, binecuvântări divine peste miliardele de locuitori perfecţi şi credincioşi ai pământului, care îşi vor umple inimile cu bucurie veşnică. Acolo va fi o lume fără moartea adamică, boală, necaz, lacrimi sau confuzie religioasă. Ea va fi o lume sigură, care se va închina lui Iehova, va fi plină de iubire, bucurie şi toate lucrurile de dorit. Lumea nouă va rămâne nu pentru o mie, un milion sau chiar o mie de milioane de ani, ci pentru totdeauna – Ps. 72:5-7.
    Aceasta este lumea veşnică. Ţi-ar plăcea să trăieşti în ea? Dacă da, atunci devino acum unul dintre „alte oi”, împărtăşeşte-te în vestirea Împărăţiei care înveseleşte inima şi asigură-te de binecuvântarea, călăuzirea şi protecţia lui Dumnezeu, deoarece paşii tăi te vor conduce spre deplina realizare a perspectivei glorioase de viaţă – Ps. 148:12,13; 145:10-13,21.