Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Calea spre Dumnezeu prin rugăciune
 
    În această lume nefericită şi cu susul în jos, regula generală este să iei lucrurile aşa cum sunt, să mergi înainte pe calea cu cea mai mică împotrivire şi numai când apar împrejurări nefericite să cauţi alinare, recurgând la rugăciune. Apoi, dacă rugăciunile nu primesc răspuns imediat, se naşte sentimentul că Domnul Dumnezeu nu-şi face datoria. Rugăciuni pentru sănătate, pace şi prosperitate rămân fără răspuns, chiar atunci când sunt adresate cu sinceritate unui dumnezeu despre care se crede că este Cel Atotputernic. Acest lucru ar trebui să-i facă pe oamenii cu raţiune să se oprească şi să se gândească serios la această chestiune importantă. Căutând calea cea dreaptă, ei au obligaţia să întrebe: Cum trebuie să ne rugăm? Cui trebuie adresată rugăciunea? Există cerinţe speciale pentru ca oamenii imperfecţi să ajungă la Cel Atotputernic? Într-adevăr, de ce ne rugăm?
    Răspunsurile la aceste întrebări şi la multe altele de aceeaşi importanţă se găsesc în Biblie, marea Carte a celor care sunt ascultaţi când se roagă. Deoarece toată viaţa depinde de Creator, este obligatoriu ca aceia care doresc viaţă veşnică să ştie cum să ajungă la El prin rugăciune, ce rugăciune trebuie folosită şi ce poate împlini ea.
    Rugăciunea nu este un lucru nou pentru rasa umană. Încă de timpuriu a devenit evident pentru oamenii înclinaţi spre dreptate, că multele probleme care apăreau în vieţile lor nu puteau fi rezolvate prin propriile eforturi. „O, Iehova”, mărturisea Ieremia, „Eu ştiu că soarta omului nu este în el însuşi; nu stă în puterea lui când umblă să-şi îndrepte paşii”. (Ieremia 10:23). Probabil, primul care a înţeles aceasta a fost omul drept Abel. El a oferit lui Dumnezeu o jertfă acceptabilă, însoţită fără îndoială de cuvinte de mulţumire şi laudă. Abel a fost urmat de alţii care L-au căutat pe Dumnezeu prin rugăciune. Printre ei a fost şi David. Atunci când era înconjurat de duşmanii care-l căutau, el a strigat: „Ascultă-mi rugăciunea, o, Iehova; pleacă-ţi urechea la cererile mele; în credincioşia şi dreptatea Ta, răspunde-mi”. Când Dumnezeu l-a eliberat, David a rostit cuvinte care sunt acum o mângâiere pentru noi, spunând: „Iehova este aproape de toţi cei ce-L cheamă … în adevăr”. (Psalmii 143:1; 145:18). Fără îndoială, unul care a înţeles neputinţa sa de a scăpa dintr-o situaţie aparent lipsită de speranţă, a fost Iona, atunci când se afla în întunericul pântecelui unui peşte mare. „Iona s-a rugat la Iehova, Dumnezeul său, din pântecele peştelui pentru ajutor. Iehova a vorbit peştelui şi acesta l-a aruncat pe Iona pe pământ”. (Iona 2:1, 10). Astăzi, oamenii trebuie să înţeleagă bine dependenţa lor de Iehova.
    Când te rogi, nu este obligatoriu să iei o anumită poziţie sau înfăţişare specială. Sigur, este potrivit să îngenunchezi atunci când Îl cauţi pe Dumnezeu prin rugăciune, aşa cum a făcut Daniel înainte să fie aruncat în groapa leilor, deoarece o asemenea atitudine arată umilinţă. Pavel a spus: „Îmi plec genunchii înaintea Tatălui”, dar a declarat în continuare: „rugându-vă oricând în spirit, cu orice fel de rugăciune şi implorare”. (Efeseni 3:14; 6:18). Aici cu greu se poate înţelege că el a vrut să spună că era necesar să rămână totdeauna în poziţia îngenuncheat. Isus a spus discipolilor Săi: „Când staţi în picioare şi vă rugaţi, să iertaţi”. (Marcu 11:25). Cu o altă ocazie, servii lui Dumnezeu „şi-au plecat capetele şi s-au închinat lui Iehova cu feţele la pământ”. (Neemia 8:6). Nu poziţia este de cea mai mare importanţă. Cineva se poate ruga în timp ce se află în patul său noaptea, în timp ce se află la masă sau în timp ce îşi desfăşoară activităţile sale zilnice.
    Să se observe că Iehova este Acela care poate să răspundă la rugăciunile servilor Săi, nu nişte dumnezei păgâni străini. Un exemplu remarcabil pentru a dovedi acest lucru se găseşte la 1Regi capitolul 18. Profeţii dumnezeului păgân Baal şi-au implorat în mod repetat dumnezeul să coboare foc din cer, dar degeaba. Deşi s-au rugat de dimineaţă până seara, Baal a fost incapabil să răspundă. Atunci, profetul Ilie s-a rugat Dumnezeului cel adevărat, iar Iehova a răspuns trimiţând focul care a mistuit complet jertfa, chiar dacă aceasta fusese udată intenţionat, pentru fi păzită împotriva oricărui truc. Iehova „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau ne imaginăm”. – Efeseni 3:20.
    Iehova poate să asculte rugăciunile oamenilor, puterea Sa de percepţie fiind aşa de vastă, încât El poate înţelege chiar gândurile neexprimate ale cuiva. În timp ce se găsea în Persia, Neemia se gândea cu tristeţe la starea ruinată a zidurilor Ierusalimului. El a fost întrerupt de rege, pe care îl servea ca paharnic, care a cerut să cunoască motivul tristeţii lui Neemia. Înainte de a face cunoscută dorinţa sa de a repara zidurile, Neemia „s-a rugat la Dumnezeul cerului”. (Neemia 2:4). Deşi rugăciunea n-a fost auzită de rege, ea a fost ascultată şi el a acţionat mişcat de Dumnezeu. La El trebuie să vină toţi oamenii, aşa cum bine a declarat David: „Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine”. (Psalmii 65:2). Dar ei să nu fie printre cei care cer şi nu primesc, deoarece cer cu un scop rău. – Iacov 4:3.
    Deoarece toată carnea este imperfectă şi păcătoasă, cum poate cineva să se apropie de un Dumnezeu perfect şi drept? Deoarece noi citim: „Nu este nici un om drept, nici măcar unul”. „Iehova este departe de cei răi; dar El ascultă rugăciunea celor drepţi”. (Romani 3:10; Proverbele 15:29). Dacă numai rugăciunile celor drepţi sunt ascultate şi nu există nici un om drept, atunci ale cui rugăciuni sunt ascultate? Aşa cum este arătat peste tot în Scripturile Ebraice, precum şi în cele Greceşti, au existat oameni ale căror rugăciuni fierbinţi către Iehova au fost ascultate şi au primit răspuns. Toţi au avut ceva în comun, care a făcut posibilă comunicarea lor cu Dumnezeu. Fără nici o excepţie, ei au avut o credinţă neclintită în existenţa lui Iehova, în puterea şi în bunăvoinţa Sa de a-i ajuta pe cei care caută căile Sale. Ei L-au crezut capabil să-şi împlinească promisiunile, indiferent cât de imposibil ar fi putut părea acest lucru din punct de vedere uman. Din cauza acestei credinţe, Dumnezeu i-a socotit drepţi. Aşa se face că, atunci când credinţa lui Avraam l-a întărit să creadă că Dumnezeu îi va da un fiu la bătrâneţe, Iehova „i-a socotit aceasta ca neprihănire [dreptate]”. (Geneza 15:6). Credinţa se bazează pe cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu.
    La timpul potrivit, Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu născut, Isus Cristos, care a renunţat la viaţa Sa, ca aceasta să poată servi ca un preţ de răscumpărare, pentru a răscumpăra omenirea din păcat. De aceea, pentru cei care profită de această îngrijire iubitoare, a fost deschisă o nouă apropiere de Dumnezeu prin rugăciune, singura cale de apropiere disponibilă acum omului. Aceasta a fost arătată când Isus a spus: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14:6). Argumentele religioase, din contră, opresc în mod automat rugăciunile să nu ajungă la Iehova, printr-un fel de „uşă din dos”, fie că este prin papa din cetatea Vaticanului, printr-o listă cu nenumăraţi „sfinţi” sau chiar prin mama lui Isus, Maria. Nici o scriptură nu arată că rugăciunile trebuie să fie adresate prin intermediul vreunuia din aceştia. Isus a spus: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, voi face”. – Ioan 14:14.
    Nu este de mirare atunci că atât de multe rugăciuni ale oamenilor şi naţiunilor nu au nici un rezultat, atunci când ei refuză să folosească singura cale de apropiere pe care Iehova a furnizat-o. Dar există şi alte motive pentru care Dumnezeu respinge rugăciunile lor. În timp ce El este gata să asculte totdeauna rugăciunile acelora care caută să facă voinţa Sa, Dumnezeu nu are nici o plăcere în rugăciunile celor răi sau a celor care îşi întorc faţa de la ascultarea legilor Sale drepte. „Cel care îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea sa va fi o scârbă”. (Proverbele 28:9). În această clasă trebuie să ajungă preoţii religioşi care au ignorat legea lui Dumnezeu „să nu ucizi” şi au rostit rugăciuni lungi, pentru ca naţiunea căreia îi aparţineau să poată fi plină de succes în luarea de vieţi omeneşti. Va favoriza Iehova pe vreuna din părţile aflate în conflict? „Când faceţi multe rugăciuni, nu vă ascult; mâinile voastre sunt pline de sânge”. – Isaia 1:15.
    Discipolii lui Isus au înţeles bine importanţa rugăciunii şi I-au cerut să-i înveţe cum să se roage. El le-a dat instrucţiuni care sunt indispensabile astăzi pentru creştini (Luca 11:1-4). Pe când chibzuim la aceste instrucţiuni, dorinţa noastră va fi să ne conformăm lor, chiar dacă va trebui să ne schimbăm modul nostru actual de rugăciune.
    La Matei 6:5, 6 Isus a spus: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile drumurilor mari, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat deja răsplata din plin. Dar tu, când te rogi, intră în camera ta şi, după ce închizi uşa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns. Atunci Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti”. Atunci când Isus Şi-a instruit urmaşii Săi să se roage în ascuns, a atras atenţia cu putere asupra nebuniei de a face publice rugăciunile numai cu scopul de a fi văzuţi de oameni şi a primi admiraţie şi laudă din partea lor. Deoarece majoritatea rugăciunilor pentru victorie, pace şi prosperitate sunt trâmbiţate în gura mare peste tot, în limbi oficiale, la radio şi în ziare, este evident că ele sunt făcute cu scopul de a atrage atenţia oamenilor spre cei care oferă rugăciunile. Ei primesc răsplata pe care o caută, aprobarea oamenilor. Dumnezeu nu-i ascultă, nici nu acţionează în interesul lor.
    N-ar fi corect să presupunem că orice rugăciuni oferite în afara intimităţii camerei cuiva ar fi ipocrite. Isus Însuşi s-a rugat astfel în numeroase ocazii şi El, care a dat exemplul perfect, n-ar fi făcut aşa dacă ar fi fost nepotrivit. El s-a rugat în auzul celorlalţi nu pentru a îndrepta atenţia asupra Sa, ci mai degrabă pentru a da o mărturie pentru slava numelui şi Împărăţiei lui Dumnezeu. Aşadar, atunci când El I-a mulţumit în public lui Dumnezeu, înainte de a hrăni pe cei cinci mii de oameni, când S-a rugat în auzul discipolilor Săi, cu alte ocazii, când ei s-au rugat pe rând în public, cu scopul iluminării altora, nici Isus, nici ei n-au interpretat cuvintele Sale „intră în camera ta” însemnând că rugăciunile trebuie spuse totdeauna fără să fii văzut şi ascultat de ceilalţi. O astfel de rugăciune auzită de alţii a fost cea în care Isus a zis lui Dumnezeu: „Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar vorbesc datorită mulţimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis”. – Ioan 11:42; 6:11.
    Mai departe, Isus şi-a instruit discipolii: „Când vă rugaţi, să nu spuneţi aceleaşi lucruri la nesfârşit, cum fac oamenii naţiunilor, căci ei cred că vor fi ascultaţi pentru că folosesc multe cuvinte. Să nu fiţi ca ei, fiindcă Dumnezeu, Tatăl vostru, ştie de ce aveţi nevoie, chiar înainte de a-I cere voi”. (Matei 6:7, 8). Budiştii păgâni şi adepţii lui Lama folosesc o roată de rugăciune, un cilindru gol în care sunt puse rugăciunile şi de fiecare dată când roata este întoarsă se presupune că rugăciunile conţinute în ea sunt rostite. Astăzi, milioane de oameni urmează aceeaşi rutină cu mătănii şi rugăciuni repetate des din cărţi de rugăciuni. Cei care înţeleg că Isus a vorbit exact împotriva unei astfel de practici şi doresc cu sinceritate să se roage în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, sunt bucuroşi să asculte porunca Sa: „Când vă rugaţi nu repetaţi aceleaşi lucruri la nesfârşit, cum fac oamenii naţiunilor”. Ei dau atenţie instrucţiunilor Sale.

    RUGĂCIUNEA MODEL

    Următoarele cuvinte ale lui Isus exprimă o rugăciune model; nu una care să fie repetată superficial, fără să te gândeşti la însemnătatea şi conţinutul ei, ci una care demonstrează cui trebuie să fie adresată rugăciunea şi pentru ce trebuie să se roage un credincios în mod potrivit. El le-a spus să se roage în felul acesta: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele Tău. Să vină Împărăţia Ta. Să se facă voinţa Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Dă-ne astăzi pâinea noastră pentru ziua de azi şi iartă-ne datoriile, aşa cum şi noi le-am iertat datornicilor noştri. Şi nu ne duce în ispită, ci eliberează-ne de cel rău.” – Matei 6:9-13.
    Această rugăciune model este neegoistă în orice privinţă. Când se adresează lui Dumnezeu cu „Tatăl nostru”, cel care se roagă recunoaşte că există şi alţii care sunt copii ai Celui Prea Înalt şi gândurile sale sunt îndepărtate de dorinţele personale. Mai mult, aceasta arată că aceia care se roagă astfel profită de jertfa de răscumpărare a lui Cristos şi sunt fie fii spirituali ai lui Dumnezeu, fie viitori fii pământeşti. O rămăşiţă a fiilor spirituali se află încă pe pământ. De la anul 1918 lor li s-a alăturat o mulţime de oameni de bine ce creşte mereu. Şi aceştia se pot adresa lui Iehova cu „Tatăl nostru”, deoarece în timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, ei devin copiii pământeşti ai Dătătorului de viaţă Isus Cristos.
    Deoarece justificarea numelui şi suveranităţii lui Iehova este învăţătura principală a Bibliei, numele şi Împărăţia Sa se găsesc pe primul loc în rugăciunea model. Chiar dacă Împărăţia a fost deja întemeiată în ceruri, ea trebuie totuşi să vină împotriva întregii lumi rele a lui Satan şi s-o distrugă complet. Până la acel timp, servii lui Dumnezeu vor continua să se roage pentru venirea ei. Deşi astfel de lucruri ca hrană şi adăpost sunt necesare pentru viaţă, cererile pentru acestea ocupă un loc secundar. Este permis să le ceri în cantităţi suficiente pentru a te îngriji de necesităţile zilnice şi trebuie primite cu mulţumiri adresate lui Iehova, care cunoaşte fiecare nevoie a noastră înainte să-I cerem.
    „Să se facă voinţa Ta”, a învăţat Isus. Liderii lumii se roagă în mod egoist ca Dumnezeu să-i ajute să-şi ducă la bun sfârşit planurile lor pentru stăpânirea lumii, iar clerul îi sprijină cu rugăciuni pentru a obţine victoria. Isus nu s-a rugat niciodată pentru succesul sau continuitatea vreuneia din naţiunile lumeşti. Din contră, El a spus: „Nu mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat”. (Ioan 17:9). Şi ce dacă o naţiune alege o „Zi de rugăciune” şi cere de comun acord ca voinţa ei să fie recunoscută şi ascultată de Dumnezeu? Sau dacă ia naştere o „Familie a Naţiunilor” şi se cere binecuvântarea lui Dumnezeu peste acest aranjament? Numai numărul sau volumul rugăciunilor nu poate avea nici un efect cu privire la această chestiune. Rugăciunile care nu sunt în armonie cu voinţa lui Dumnezeu nu sunt ascultate niciodată de El. Dar dacă unul din copiii Săi credincioşi se roagă în mod potrivit lui Dumnezeu, spunând: „Nu voinţa Mea, ci a Ta să se facă”, sau spune aşa cum a făcut David cel iubit: „Învaţă-mă să fac voinţa Ta; căci Tu eşti Dumnezeul meu”, atunci nu numai că rugăciunea va ajunge la înaltul tron al lui Iehova, ci şi va acţiona pentru el în mod favorabil. „Implorarea unui om drept, când este ascultată, are multă forţă.” – Iacov 5:16.
    În armonie cu instrucţiunile lui Isus, noi ne rugăm ca datoriile (păcatele) noastre să fie iertate. Aceasta nu înseamnă că noi putem urma cu voia o cale rea şi doar prin repetarea acestor cuvinte din rugăciune vom fi în continuare iertaţi de orice responsabilitate din trecut şi vom fi liberi să repetăm asemenea răutate după cum se iveşte ocazia. Această rugăciune este destinată numai celor care se străduiesc cu sinceritate să urmeze instrucţiunile Domnului, dar care greşesc împotriva cerinţelor Lui drepte deoarece sunt imperfecţi şi de aceea sunt incapabili să urmeze o cale de acţiune perfectă. Greşelile sunt iertate prin Isus Cristos şi păcatele sunt curăţate prin sângele Său. Dar, pentru ca greşelile noastre să fie iertate prin îndurarea lui Dumnezeu, şi noi trebuie să fim îndurători faţă de cei care greşesc împotriva noastră şi trebuie să-i iertăm, aşa cum şi Dumnezeu ne iartă. „Fericiţi sunt cei îndurători, căci lor li se va arăta îndurare”. – Matei 5:7; 6:14,15.
    Iehova nu este vinovat niciodată de ispitirea servilor Săi ca ei să păcătuiască, ci toate aceste ispite vin de la cel rău, Satan. Expresia „nu ne duce în ispită, ci eliberează-ne de cel rău”, arată că Dumnezeu nu ne va pune la încercare sau nu ne va proba mai mult decât putem duce. (Matei 6:13; 1Corinteni 10:13). Fără călăuzirea şi protecţia iubitoare a lui Iehova, servii Săi ar fi la cheremul celui rău, al Diavolului care „dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând să devoreze pe cineva”. (1Petru 5:8). Iehova ne eliberează de puterea ispititorului şi a lumii lui şi ne cere să ne rugăm la Dumnezeu pentru ajutor, în timp de nevoie. Cuvintele adăugate la Matei 6:13, „Căci a Ta este Împărăţia, puterea şi slava, în vecii vecilor. Amin”, sunt considerate neautentice, fiind omise din toate traducerile moderne ale Bibliei.
    Atunci când Noe a ieşit din corabie, după ce apele potopului s-au retras, prima sa faptă a fost să zidească un altar şi să Îi ofere lui Iehova jertfe şi rugăciuni ca recunoştinţă pentru salvarea lui şi a familiei sale. Rugăciunea lui Noe şi jertfa acceptabilă a fost pentru Dumnezeu de un „miros plăcut”. (Geneza 8:21). Acum, chiar înainte de Armaghedon, servii credincioşi ai lui Dumnezeu merg din casă în casă şi răspândesc o invitaţie binevoitoare la toţi cei care vor să asculte. Care este această invitaţie? Zaharia 8:21, 22 dă răspunsul la întrebare, zicând: „Locuitorii unei cetăţi vor merge la altă cetate şi vor zice: ‘Să mergem în grabă să implorăm favoarea lui Iehova şi să căutăm pe Iehova al oştirilor. Vrem să mergem şi noi!’ Da, multe popoare şi naţiuni puternice vor veni să caute pe Iehova al oştirilor în Ierusalim [Noul Ierusalim ceresc] şi să implore favoarea lui Iehova”.
    Vrei să te afli printre aceste „multe popoare” care „caută pe Iehova al oştirilor” şi care, aşa cum a fost simbolizat prin familia lui Noe, vor supravieţui războiului Armaghedonului pentru a oferi pentru eternitate rugăciuni de un miros plăcut lui Iehova? Dacă vrei, atunci părăseşte rugăciunile fără rost şi obositoare ale acestei lumi vechi, muribunde! În schimb, roagă-te pentru Împărăţia lui Dumnezeu prin Fiul Său, Isus Cristos, şi caut-o totdeauna mai întâi pe aceasta!