Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Cuvântul lui Dumnezeu, un îndrumător sigur
 
    Soarele care încălzeşte pământul nostru este doar unul din sutele de mii de milioane de astfel de stele din Calea Lactee. Calea Lactee este una din milioanele de milioane de galaxii din universul cunoscut. Toate aceste milioane, bilioane, trilioane de stele se mişcă rapid prin spaţiu, fiecare rămânând pe orbita care i-a fost stabilită, fiecare mişcându-se după un program de sincronizare la milisecunde, atât de perfect încât ne potrivim cele mai precise ceasuri după mişcarea lor. Le poate omul dirija? Nu. La aceasta i-a atras atenţia Iehova lui Iov, când a zis: „Poţi tu să faci să răsară Mazarot la vremea ei şi să conduci Ursa Mare cu sateliţii săi? Ştii tu legile cerurilor?” - Iov 38: 32, 33.
    Păsările migrează sute şi mii de kilometri, fără hartă sau compas, fără chiar să mai fi făcut călătoria înainte. Poate omul să călăuzească păsările în zborul lor spre miazăzi? Dumnezeu l-a întrebat pe Iov: „Prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi întinde aripile spre sud?” (Iov 39:26). Iehova a zis iudeilor rebeli, căzuţi din nou în păcat: „Chiar şi barza îşi ştie timpul pentru adunare şi migrare, cocorul şi rândunica îşi respectă sezonul venirii lor, doar poporul meu nu cunoaşte legile Celui Nemuritor [Iehova].” - Ieremia 8:7.
    Dumnezeu călăuzeşte stelele prin legile Sale ale mişcării şi gravitaţiei. Omul nu le poate dirija. Dumnezeu călăuzeşte păsările călătoare prin legile instinctului date de El. Omul nu le poate călăuzi. Omul nu se poate conduce nici chiar pe el însuși. Ieremia 10:23 declară: „O, Iehova, ştiu că nu-i aparţine omului calea sa, şi nu poate omul care umblă să-şi îndrepte paşii”. Stelele ţin seama de legile lui Dumnezeu, păsările se supun legilor migraţiei, dar oamenii se opun legilor lui Dumnezeu date pentru ei. Dar dacă Dumnezeu este capabil să călăuzească stelele prin legile naturii şi păsările prin instinct, atunci nu este el capabil să călăuzească omul prin Biblie? „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” - Psalm 119:105.
    Examinaţi câteva din domeniile în care Cuvântul lui Dumnezeu ne dă îndrumare sigură.
    Acesta este un îndrumător în chestiunile căsătoriei. Când izraeliţii au intrat în Canaan, li s-a spus cu privire la păgâni: „Să nu închei căsătorii cu ei; să nu daţi pe fiicele voastre de soţii pentru fiii lor şi nici pe fiicele lor să nu le primiţi de soţii pentru fiii voştri, pentru că ele vor face pe fiii voştri să nu Mă urmeze, pentru a servi dumnezei străini”. (Deuteronomul 7: 3,4) Aceeaşi interdicţie a trecut asupra creştinilor când li s-a spus să se căsătorească „numai în Domnul”. (1Corinteni 7: 3,9) Bineînţeles că mereu există câţiva încăpăţânaţi cărora le displace orice amestec în treburile lor personale, chiar şi venind din Cuvântul lui Dumnezeu. Solomon a fost unul din aceştia. Cuvântul călăuzitor al lui Dumnezeu a avut dreptate şi respingerea acestuia de către Solomon l-a costat viaţa veşnică. (1 Regi 11:1-11) Acest lucru încă se întâmplă şi în ziua de azi.
    După căsătorie şi naşterea unor copii, Cuvântul lui Dumnezeu dă sfaturi pentru educarea lor. Deuteronomul 6:6, 7 declară: „Aceste instrucţiuni pe care ţi le dau azi să le fixezi în mintea ta; trebuie să le imprimi copiilor tăi, să vorbeşti despre ele când eşti acasă, când mergi în călătorie, când te culci şi când te scoli”. Părinţii creştini sunt sfătuiţi să îşi crească copii „în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova”. (Efeseni 6:4) Aceasta nu înseamnă să aştepte până când copilul este destul de mare să decidă pentru el însuşi, să voteze democratic dacă doreşte să fie crescut „în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova”. Dumnezeu învaţă pe părinţi cum să îşi educe copilul, iar acesta nu are nici un drept de veto împotriva poruncii divine. Rânduiala teocratică este ca părintele să-l crească pe copil, nu copilul pe părinte. - Proverbe 22: 6.
    Conducătorii oamenilor şi naţiunilor ar putea găsi o bună îndrumare în Biblie, aşa cum regilor Israelului li s-a poruncit să o găsească: „Imediat ce s-a aşezat pe tronul regal, trebuie să scrie pentru el într-o carte o copie a acestui cod aprobat de preoţii leviţi; trebuie să o ţină cu el şi să o studieze în toate zilele vieţii sale; să înveţe să-L respecte şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul său, fiind atent să respecte toate prevederile acestui cod şi dispoziţiile lui, ca să nu se considere mai privilegiat decât concetăţenii săi.” - Deuteronomul 17:18-20.
    Nici un privilegiu special pentru domnitor sau membrii partidului unei maşinării politice. De asemenea nici o mită, pentru că Psalmul 26:10 îi condamnă pe cei a căror „mână dreaptă este plină cu mită”. (margin) Acest cuvânt, „mită”, este un cuvânt murdar, iar folosirea lui îi face pe unii politicieni să fie agitaţi şi neliniştiţi. Pentru a scăpa de acest sentiment incomod şi pentru a-şi calma nervii şi agitaţia, astăzi mita este adesea numită „cadou”. Dar nici aceasta nu funcţionează, deoarece Deuteronomul 16:19 spune funcţionarilor: „Să n-atingi nici un drept, să nu cauţi la faţa oamenilor, şi să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi sucesc cuvintele celor drepţi.” Această regulă biblică ar putea fi aplicată în favoarea oamenilor în zilele de azi, când acceptarea de cadouri pentru favoruri politice este atât de obişnuită, încât Preşedintele S.U.A. a sugerat ca funcţionarii publici să declare toate cadourile primite în relaţiile lor de afaceri.
    Sunt multe alte domenii în care Biblia stabileşte o bună călăuzire. Aceasta îndrumă în alimentaţie, nu atât cu privire la ce mâncăm, ci cât mâncăm, interzicând lăcomia. Aceasta îndrumă cu privire la băutură, nu atât ce bem, ci cât bem, interzicând beţia. Ea ne-ar scoate din colapsul moral prezent, interzicând minciuna, concubinajul şi adulterul. Ar reduce contrazicerile şi certurile, sfătuind că răspunsurile blânde potolesc mânia. Îl interzice pe acel mare cauzator de probleme în relaţiile umane, bârfitorul şi purtătorul de poveşti. Ar împiedica mult rău din faşă, spunându-ne să nu răsplătim nimănui răul cu rău. Ar amuţi armele şi bombele războiului, interzicând omorul. Ar elimina prejudecata rasială, amintindu-ne că toţi oamenii au ieşit dintr-unul singur, Adam, şi că toţi pot fi făcuţi una în Cristos. Toate diferenţele de clasă şi standardele false instituite de oameni religioşi ar dispărea sub îndrumarea Bibliei. Această lume ar ajunge de nerecunoscut dacă ar urma doar câteva din principiile călăuzitoare ale Bibliei.
    Cel mai important din toate, Biblia călăuzeşte în adevărata închinare la Creator. Aceasta explică scopurile Sale cu privire la pământ şi la noi, ne învaţă despre împărăţia lui Cristos, ne porunceşte să predicăm această Împărăţie. (Matei 24:14; 2Timotei 4:2). Profeţiile ei ne arată semnele care anunţă apropierea Armaghedonului, bătălia divină care va îndepărta răul de pe pământ pentru a face loc unei lumi noi a dreptăţii. Despre această bătălie este vorbit simbolic ca despre iarnă, şi noi ar trebui să vedem semnele venirii acestei ierni simbolice. (Matei 24:20, Apocalipsa 16:14, 16) Instinctul dat de Dumnezeu le călăuzeşte pe animale şi păsări să reacţioneze la semnele venirii iernii literale şi să-şi facă pregătirile necesare pentru a trece iarna în viaţă; inteligenţa dată de Dumnezeu ar trebui să facă omenirea să reacţioneze la Cuvântul lui Dumnezeu şi la semnele pe care acesta le dă despre apropierea Armaghedonului, şi să ne facă să ne pregătim pentru a-i supravieţui.

    Călăuze false

    Unii oameni care sunt modelaţi după acest sistem de lucruri, resping Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au noi călăuze, noi dumnezei. Mulţi se iau pe ei înşişi ca şi călăuze, gândindu-se că, dacă fac așa cum cred ei că e cel mai bine, totul va fi în regulă. Biblia nu este de acord: „Ceea ce omul crede a fi o cale dreaptă, se poate dovedi în final ca fiind drumul spre moarte”. „Căile omului sunt mereu drepte în ochii lui, dar cel Etern este cel care dă verdictul vieţii lui.” – Proverbe 14:12; 21:2.
    Unii se agaţă de religia ortodoxă ca fiind un îndrumător sigur. Totuşi, Isus a spus că preoţii erau călăuze oarbe şi că aceia care îi urmau aveau să cadă cu ei în groapă. (Matei 15:14) De ce erau religia lor falsă? Isus le-a spus de ce. Ascultaţi: „De ce încălcaţi porunca lui Dumnezeu din cauza tradiţiilor voastre? ... Aţi anulat Cuvântul lui Dumnezeu lipsit de valoare din cauza tradiţiilor voastre. Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, când a zis: „Poporul acesta mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de mine. În zadar mă cinstesc, deoarece învaţă pe alţii porunci ale oamenilor ca doctrine.” (Matei 15: 3-9) La fel este şi azi. Tradiţiile şi crezurile au înlocuit Cuvântul lui Dumnezeu în religiile fundamentaliste.
    Clerul modernist îndepărtează în întregime Cuvântul lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeul Vechiului Testament este un dumnezeu tribal al iudeilor, un dumnezeu sângeros. Sau, aşa cum un pastor proeminent l-a numit pe Iehova, „un tiran ticălos”! Ei se întorc spre filozofie şi ştiinţă, susţinând psihologia şi psihiatria pentru minte. (Coloseni 2:8). Dar ascultaţi ce are de spus doctorul James Tucker Fisher, un important psihiatru, în cartea sa A Few Buttons Missing: the Case Book of a Psychiatrist: „Dacă ar fi să luăm toate articolele autorizate scrise vreodată de cei mai calificaţi psihologi şi psihiatri pe tema sănătăţii mintale, dacă ar fi să le combini, să le curăţi şi să înlături excesul de vorbărie, dacă ar fi să opreşti numai esenţa, şi dacă ar fi să ai toate aceste veritabile fragmente de cunoştinţă ştiinţifică pură exprimate concis de cei mai mari poeţi în viaţă, vei avea o stângace şi incompletă însumare a Predicii de pe Munte”. Este aşa cum Anthony Standen spune în cartea sa Science Is a Sacred Cow, pag. 151: „Un savant în sociologie preferă de fiecare dată exprimarea tărăgănată, deoarece aceasta dă o impresie cu totul falsă de „caracter ştiinţific” la ceea ce face”.
    Pentru mulţi, conducătorii politici sunt călăuzele lor. Egiptenii divinizau Faraonii, romanii divinizau Cezarii, comuniştii îl divinizau pe Stalin, parlamentul albanez numindu-l „Zeul” şi „Salvatorul glorios”. Eva Perón a zis despre soţul său, preşedintele Argentinei: „El este Dumnezeul nostru în aşa măsură încât nu ne putem imagina Raiul fără Perón… El este soarele nostru, aerul nostru, apa noastră, viaţa noastră”. Japonezii întotdeauna i-au considerat pe împăraţii lor dumnezei, deşi recent această poziţie a fost abandonată oficial.
    Revenind la S.U.A.: nimeni nu poate acuza poporul că îi considera pe preşedintele Truman şi asociaţii săi politici nişte dumnezei. Astfel, Truman şi apropiaţii săi politici vorbeau mereu despre rugăciune la Dumnezeu pentru ajutor, luându-L de partea lor. Dar cum poate avea succes acest lucru? Dumnezeu spune că Împărăţia Sa nu este o parte a acestei lumi, că Satan este dumnezeul acestei lumi, că întreaga lume este sub controlul acestui duşman nelegiuit şi că un prieten al acestei lumi este duşmanul lui Dumnezeu. Îl vor face rugăciunile lor pe Dumnezeu prietenul acestei lumi şi propriul Său duşman? (Ioan 18:36, 2Corinteni 4:4; Iac. 4:3, 4; 1Ioan 5:19). Deci, cum îl pot ademeni politicienii pe Dumnezeu în planurile lor?
    Biblia spune despre Dumnezeu: „El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa; El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?” (Psalmii 147:16, 17). Din nou Biblia ne spune despre Dumnezeu: „Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.” Din nou citim: „Al DOMNULUI este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmii 24:1). Totul este al Său, sută la sută. Nu este de nici un folos să încerci să cumperi influenţa lui pentru 5%! Oricum, Dumnezeu este împotriva mitei sau cadourilor, fie pentru a-L băga în guvern, fie pentru a scote suflete inexistente dintr-un purgatoriu mitic.
    Dar Iehova Dumnezeu este un Dumnezeu care cunoaşte guvernarea şi se califică drept călăuză în probleme de guvernare. În timpul când Asiria era a doua putere mondială, Dumnezeu, prin profetul Său Naum, a prezis căderea ei. (Naum 1:8; 2:6, 8). Isaia a prezis căderea Babilonului, a treia putere mondială, în favoarea lui Cir Persanul, în timp ce Asiria era a doua putere mondială, iar Babilonul nici nu devenise încă putere mondială. (Isaia 44:28; 45:1) Daniel, în timp ce Babilonul era a treia putere, a prezis căderea celor de-a patra şi a cincia, care urmau să vină, precum şi ridicarea celei de-a şasea. (Daniel 8:20-25). Şi când Roma era a şasea putere, Ioan a prezis ridicarea şi căderea celei de-a şaptea şi venirea celei de-a opta, care va fi o alianţă internaţională de puteri conducătoare care va cădea, va reveni, apoi va merge la pierzare (Apocalipsa 17:8-14). Această alianţă internaţională s-a ridicat ca Liga Naţiunilor, a decăzut şi s-a întors ca Naţiunile Unite. Căderea sa finală va veni, cel mai târziu, la Armaghedon. Dumnezeu cunoaşte guvernarea umană din trecut şi din viitor. Judecând după rezultate, conducătorii umani o ştiu doar pe cea din trecut.
    Iehova Dumnezeu este pentru o guvernare curată, guvernarea lui Cristos, care este o guvernare teocratică. Dumnezeu nu se va identifica cu o guvernare în care escrocii trag sforile şi politicienii joacă precum marionetele. Astăzi se pare că declaraţia de la Gettysburg, „guvernarea oamenilor, de către oameni, pentru oameni, nu va pieri de pe pământ”, a fost înlocuită de soluţia apărătorilor marionetelor politice ale escrocilor, soluţie nouă care pare să fie: „un guvern al corupţiei, de corupţi, pentru corupţi nu va pieri niciodată”. Dar acesta va pieri. Aşa sperăm, aşa credem, aşa ştim, pentru că Dumnezeu zice: „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui vecinic.” - Daniel 2:44
    Aceasta va fi o guvernare a lui Dumnezeu, de către Dumnezeu, pentru închinătorii la Dumnezeu; şi ea nu va dispărea de pe pământ, ci va continua atât timp cât va străluci soarele şi va da belşug de pace, atât cât va dăinui luna. Regele, Isus Cristos, va judeca în mijlocul multor popoare şi va mustra naţiuni puternice, iar săbiile vor fi transformate în pluguri şi săgeţile în cosoare, nici o naţiune nu va ridica sabia împotriva altei naţiuni, nici nu vor mai învăţa războiul. Împărăţia Sa este o împărăţie veşnică şi stăpânirea sa dăinuieşte pentru toate generaţiile. Prin El, Dumnezeu îşi deschide mâna şi satisface dorinţa fiecărei fiinţe, pentru că atunci orice fiinţă care respiră Îl va lăuda pe Iehova. El va aduce sănătatea şi vindecarea pentru oameni, şi va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi, nici jale, nici ţipăt, nici durere. Nimic nu va mai răni sau distruge în toată această lume nouă, deoarece fostele lucruri ale aceste lumi vechi vor fi trecut şi vor fi uitate după ce Iehova face toate lucrurile noi. - Psalmii 72:7,8; 145:13, 16; 150:6; Isaia 11:6-9; Ieremia 33:6; Mica 4:1-4; Apocalipsa 21:1-5.
    Noi trebuie deci să evităm călăuzirea falsă a oamenilor şi religiile lor, psihologii şi psihiatrii vorbăreţi şi politicienii corupţi, care toţi şi-au construit nişte reputaţii de eşecuri colosale. Cunoaşteti-L pe Dumnezeu drept călăuză după roadele Sale şi acceptaţi-L datorită acestor roade. V-ar plăcea să fiţi călăuziţi la fel de sigur ca pasările în migraţiile lor? Atunci faceţi-l pe Călăuzitorul lor, Călăuzitorul vostru. V-ar plăcea să fiţi îndrumaţi în Lumea Nouă la fel de sigur precum stelele sunt călăuzite pe orbitele lor? Atunci faceţi-L pe Îndrumătorul lor, Îndrumătorul vostru.