Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Anul 1914, un an însemnat
 
    “Sfârşitul tuturor împărăţiilor în 1914!” Acesta a fost titlul izbitor al unui articol publicat despre martorii lui Iehova într-o revistă veche din Statele Unite numită „Revista Lumii Noi” în ediţia din 30 august 1914. Un pasaj din articol continuă astfel: „Teribilul război izbucnit în Europa a împlinit o profeţie extraordinară. „Fiţi atenţi la anul 1914” a fost strigătul a sute de evanghelişti călători care, reprezentând această credinţă ciudată, au străbătut ţara în lung şi-n lat, rostind doctrina că „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape”.
    Evenimentele lumii din şi după anul 1914, începând cu Primul Război Mondial, împlinesc profeţiile cu privire la sfârşitul acestei lumi şi în felul acesta se arată ca un semn vizibil al stabilirii împărăţiei lui Iehova prin Cristosul Său, în acel an remarcabil. Toate acestea înseamnă că suveranitatea divină, aşa cum a fost odată exercitată de Dumnezeu peste pământ, a fost restaurată în realitate în anul 1914. Aşa cum a fost prezis, evenimentele importante s-au întâmplat exact la timp, iar lucrurile care continuă să se petreacă, afectează într-o mare măsură destinul tuturor oamenilor de pe pământ
    Cu toate ca foarte putini oameni au luat in seama acel mesaj ciudat, anul 1914 a fost intr-adevar un an crucial! A fost anul unor schimbari radicale atat in cer cat si pe pamant. Scriitori, sociologi si oameni de stiinta au recunoscut ca nu a mai existat un an asemeanea lui 1914.
    Unul dintre creatorii bombei atomice a spus “Nu mai avem o lume linistita din 1914”. Un profesor de istorie de la Universitatea Columbia a scris: “Anul 1914, este intr-adevar momentul de cotitura al timpurilor noastre, mult mai mult decat a fost Hiroshima. Indiferent de ce ne rezerva viitorul, anul 1914 a fost anul primului razboi mondial, care ne-a dus in mijlocul unei ere de tranzitii confuze, prin care inaintam cu greu”. Cu acest punct de vedere a fost de acord si un jurnalist care dorea o comparare a celor doua razboaie mondiale: “Primul razboi a dus la o mare schimbare in istorie. A inchis o lunga era de pace generala si a inceput o noua epoca de violenta, in care cel de-al doilea razboi mondial este doar un simplu episod. Incepand cu 1914 lumea a avut un nou caracter; un caracter de anarhie international … Acest prim razboi mondial a constituit punctul culminant din istoria moderna”. Un alt observator competent a spus: “In 1914 lumea a pasit cu pasi mici, peste noapte, din epoca de aur, intr-o epoca vulcanica, marcata de razboaie sangeroase”. Iar autorul britanic Bertrand Ruussell remarca: ”Incepand cu 1914, lumea s-a imbatat dintr-o inghititura, de dezastru”.
    Chiar daca majoritatea nu vor sa recunoasca faptul ca evenimentele referitoare la acel an au fost prezise cu mii de ani in urma in Cuvantul lui Dumnezeu, totusi, realitatea demonstreaza aceste lucruri. A nega acele schimbari, inseamna sa negam faptele realitătii.

    De ce 1914?

    În toamna anului 1914 venise timpul ca Iehova, Suveranul Universului, să acţioneze! O acţiune la scară uiniversală avea să aibă loc. Perioada de aşteptare se terminase iar acum venea dorinţa tuturor celor drepţi. Isus Cristos, adevăratul Rege aprobat al Lumii Noi, a fost întronat şi împuternicit cu suveranitate din cer. În sfârşit, împărăţia cerurilor a fost stabilită în persoana conducătorului său uns, Cristos Regele. Pentru prima dată în aproape 6 mii de ani, este în existenţă acum, din respect pentru întregul pământ, o nouă guvernare teocratică a cărei conducere vine chiar de la Dumnezeu, adevăratul Suveran. Biblia ne oferă o licărire despre glorioasa întronare care a avut loc în 1914. „M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.” (Daniel 7:13,14) Astfel, la 1 octombrie 1914 suveranitatea divină a împuternicit un guvern teocratic să preia controlul asupra întregului pământ. „Cel mai mic dintre oameni”, Isus Cristos, a fost ridicat în Împărăţie pentru totdeauna. Ce bucurie a fost în cer! „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Cristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor” - Apocalipsa 11:15.
    Ce dovezi fizice există care indică faptul că anul 1914 a fost un an însemnat cu privire la sfârşitul „timpurilor fixate ale neamurilor”, dupa cum Bibla de asemenea declară? (Luca 21:24). Referitor la aceste lucruri, ucenicii l-au intrebat pe Isus: “Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului acestui sistem de lucruri?” (Matei 24:3). În răspunsul lui la această întrebare, Isus a descris multe lucruri care se vor întâmpla pe pământ ca dovadă că stabilirea Împărăţiei a fost un fapt împlinit. Aceste lucruri trebuie sa se întâmple pe parcursul scurtei perioade cunoscută ca ”sfârşitul acestui sistem de lucruri”. Niciodată în istorie nu s-au întâmplat toate aceste lucruri în acelaşi timp pentru a cuprinde un semn compus aşa cum a fost cazul din 1914.
    Să luăm în considerare următoarea enumeraţie a câtorva din lucrurile prezise de Isus Cristos in raspunsul Sau la întrebarea ucenicilor, despre care există o abundenţă de fapte fizice drept suport. In Matei cap.24 gasim aceste dovezi si semne vizibile care vor insoti prezenta lui Isus Cristos si astfel le putem localiza foarte usor in timp.

    „Războaie şi veşti de războaie”
    „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii” - Matei 24:6,7
    Totul a inceput in vara anului 1914. Scanteia primului război mondial s-a declanșat pe neașteptate, iar evenimentele s-au derulat într-un timp foarte scurt. Austria a declarat război Serbiei în 28 iulie 1914. Germania a declarat război Rusiei pe 1 august; Franţei, pe 3 august. Germania a invadat Belgia, încălcând tratatul garantat de Britania. Britania a cerut Germaniei să garanteze neutralitatea Belgiei până pe 4 august, miezul nopţi; Germania a refuzat. Britania a declarat război pe 4 august. Turcia, Bulgaria si Romania s-au ataturat puterilor centrale. Japonia a declarat razboi Germaniei pe 23 august 1914. Într-adevăr, lumea păgână a înnebunit între 28 iulie şi 4 august în lansarea celui mai sângeros război din istoria pământului până la acel timp. Exact aşa cum au prezis scripturile, „o naţiune se va scula împotriva unei alte naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţiei” - Matei 24:7.

    Dezastre naturale, foamete și epidemii
    „şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete, ciumi” - Matei 24:67
    Pe 15 august 1950, în NE-ul Indiei, Assam, Nepal şi sudul Tibetului a avut loc cel mai sever cutremur al secolului XX, “cel mai mare din generaţia prezentă”, “cea mai drastică transformare naturală într-o regiune populată pe care lumea a cunoscut-o vreodată”. Atât de violent a fost acest cutremur, încât unele râuri din regiune au dispărut iar altele şi-au schimbat cursul. Afluentul lui Brahmaputra, Subansiri, a lăsat în ruină 1.500 de sate. S-au prăbuşit munţi din imprejurime, îngropând sate intergi.
    Si totusi inainte de 1914 nu au mai fost cutremure?
    Desigur ca au fost, dar cifrele statistice arata ca media anuala a ratei mortalitatii a fost accelerata din si dupa anul 1914. Ştiinţa observă o schimbare ciudată în comportamentul cutremurelor de la Primul Război Mondial. Recista „Scientific American”, din Septembrie 1950, scrie: „Cutremurele majore se întâmplă de obicei în grup, fiecare perioadă de activitate fiind urmată de o perioadă de repaus. Dar perioadele de activitate au devenit în mod progresiv mai scurte şi mai apropiate una de cealaltă. Din 1948, modelul a intrat într-o nouă fază, cu aproximativ un cutremur major pe an.”. Aceasta este intr-adevar o alta avertizare că ne aflăm în “zilele din urmă”. O bombă atomică ca de exemplu cea de la Hiroshima este echivalentul a 20k tone de TNT. Cutremurul din Assam din vara anului 1950 a egalat puterea a 1.100.000 de bombe atomice. S-a simțit pe o rază de 11.000 km pătrați, iar replicile au durat aproape o lună.
    După primul război mondial au urmat lungi perioade de foamete și epidemii mortale. Numai gripa Spaniolă dintre anii 1918-1920 a cauzat moartea a mai mult de 80 de milioane de oameni.

    Mai sunt și alte evenimente pe care Isus Cristos le amintește, evenimente care vor însoți prezența Sa ca Rege din 1914 și in acelși timp vor fi semne ale “sfârșitului acestei lumi”:
    Persecuția creștinilor – “Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.” – Matei 24:9.
    Apariția multor secte și religii așa zise creștine – “Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: "Eu sunt Hristosul!" Şi vor înşela pe mulţi.” - Matei 24:5
    Propovăduirea la nivel mondial a veștilor bune a Împărăției – “Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor.” - Matei 24:14
    Formarea Ligii Națiunilor și a Națiunilor Unite – “De aceea, când veţi vedea ‘urâciunea pustiirii’, despre care a vorbit prorocul Daniel, aşezată în locul sfânt - cine citeşte să înţeleagă!” – Matei 24:15. Liga Națiunilor a luat viață in anul 1919 pentru ca mai apoi, în anul 1945 să ia un nou nume: „Organizația Națiunilor Unite”. Despre această organizație Biblia vorbește în Apocalipsa 17:11: “Si fiara care era și nu mai este, ea este al 8-lea împărat – este din numărul celor 7 și merge la pierzare.”
    Creșterea delicvenței juvenile – “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” - 2 Timotei 3:1-4
Indiferența generală cu privire la cuvântul lui Dumnezeu – „În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” - Matei 24:38,39
    Judecata lui Isus Cristos prin separarea oamenilor în oi și capre – “Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.” - Matei 25:31-33
    Apariția clasei omului fărădelegii și a servului credincios și înțelept – „Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!” - Matei 24:45,46
    Nimeni nu poate nega faptul că anul 1914 a anunţat o perioadă îngrozitoare şi crucială, una care continuă până în prezent. Războaie globale mai înspăimântătoare prin mărimea şi consecinţele lor decât toate războaiele istoriei dinainte la un loc! Crize de mâncare fără precedent! Epidemii şi boli cărora nici medicina modernă nu le poate face faţă! Delincvenţă morală şi socială la nivel mondial şi din toate părţile, la orice nivel al societăţii, în fiecare naţiune, frică, durere şi dezorientare umplu mintea şi inima oamenilor cu necazuri şi suferinţă! Isus a declarat că toate la un loc vor constitui un semn incontestabil.

    Dar cum putem dovedi cu Biblia ca 1914 este anul întemeierii împărăției în ceruri și anul prezenței lui Cristos ca Rege?
    Să luăm din nou cuvintele lui Isus ca o continuare la răspunsul său dat ucenicilor, dar de aceasta dată din Luca 21:24: “Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor”. În ce durată de timp putem încadra acestă perioadă - “timpurile neamurilor” - despre care vorbește Isus?
    Să ne întoarcem la istoria Biblică. În anul 1513 î.d.C., Iehova a luat pe Israel ca și popor al Său, scoțându-i afară din Egipt și organizându-i sub un guvern Teocratic tipic pe care l-a autorizat prin suveranitatea Sa, iar El a devenit, de asemenea, conducătorul lor invizibil. El a adus pe poporul Său în Țara Promisă pentru a o moșteni în anul 1473 î.d.C. Condiția impusă ca El să le fie Conducător și ei poporul Său ales, spre a moșteni țara care le-a fost dată, era credincioșia lor față de Legământul făcut cu ei. Însă cu timpul, cea mai mare parte a poporului lui Israel și Iuda, la fel ca și regii lor, au respins pe Iehova ca Suveran al lor și în schimb, ei au ales să urmeze căile lor rebele la fel ca și popoarele vecine ale Neamurilor lumii lui Satan care au făcut astfel secole la rând. Astfel Iehova Dumnezeu a dezaprobat acest guvern Teocratic tipic și a încheiat controlul Său suveran tipic pentru un timp, permițând ca Ierusalimul să fie sub dominația popoarelor Neamurilor.
    Ultimul rege necredincios, Zedechia, a fost înlăturat de la conducerea lui Iuda în anul 607 î.d.C. Atunci Iehova a declarat în Ezechiel 21:25-27: “Şi tu, domn nelegiuit, gata să fii ucis, domn al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme! ‘La o parte cu mitra, jos cununa împărătească!’, zice Iehova Dumnezeu; ‘Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat! Voi preface totul in ruine, ruine, ruine; totul va fi răsturnat, până când omul cel drept sosește – și Ii voi încredința Lui totul’”. O altă traducere redă astfel: “La o parte cu mitra, jos coroana împărătească! Nu mai este cum a fost. Ce este plecat va fi înălţat, şi ce este înălţat va fi plecat! Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Şi nu va fi mai mult, până la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mâna căruia o voi încredinţa.”
    Acest an conincide și cu anul în care Ierusalimul a fost complet distrus de către forțele babiloniene ale lui Nebucadnețar. Știm că este vorba de 607 î.d.C., deoarece profeția celor “70 de ani de pustiire a Ierusalimului” începe în acest an și se încheie în anul 537 î.d.C. Anul 537 î.d.C. este un an general acceptat de către istorici ca fiind anul în care Cir a dat decretul cu privire la reîntoarcerea evreilor și rezidirea tempului din Ierusalim.
    Din profeția celor ”7 timpuri”, din Daniel cap. 4 se poate deduce că sfârșitul “vremurilor neamurilor” va fi peste “7 timpuri” începând din anul 607 î.d.C. Nu vom insista asupra acestei profeții, ci doar asupra calculului matematic pentru deducerea acestei perioade.
    Pentru acest calcul vom apela bineînțeles tot la Biblie. În Apocalipsa 12:6 găsim cheia: “Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.”. Aceași idee o regăsim și în versetul 14 al acestui capitol, doar ca de aceasta data este enunțată într-o altă formă: “Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremuri, departe de faţa şarpelui.”. Aceast ultim verset concluzionează că durata a “3 timpuri și jumatate” însemnă 1260 de zile. Deci “7 timpuri” vor totaliza 2520 de zile.
    Daca urmărim regula Divină aplicată israeliților necredincioși la începutul călătoriei lor prin pustie, pentru lipsa de credință a poporului în suveranitatea și conducerea lui Dumnezeu, Iehova a condamnat națiunea la 40 de ani de pribegie prin pustie fără vreun control suveran pe pământ. “După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.” – Numeri 14:34.
    Dacă aplicăm acest calcul de la anul 607 î.d.C., rezultă că 2520 de ani se sfârșesc în anul 1914 d.C. Astfel din anul 607 î.d.C. pînă în anul 1 d.C. sunt 606 ani. Din anul 1 d.C. până în 1914 d.C. sunt 1914 ani. Deci 606 + 1914 = 2520.
    În timp ce Pământul este umplut cu durere la o intensitate pe care omul nu a experimentat-o niciodată, eliberarea se apropie de cei cu inima sinceră care suspină şi plâng din cauza tuturor nelegiuirilor care sunt făcute pe pământ. Către aceia dintre noi, care trec prin aceste timpuri cumplite de după anul 1914 și care dresc să ia aminte, Isus a spus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” - Luca 21:28.