Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Sărbătorirea Paştelor între umbră şi realitate
 
    În curând, popoarele aşa zisei creştinătăţi se pregătesc pentru a sărbători una din cele mai mari sărbători din calendarul lor, sărbătoarea „Paştelui”.
    Marele post al „Paştelor” introdus cu câteva săptămâni înainte de marea sărbătoare, are menirea de a pregăti pe adepţii acestor religii pentru măreţul eveniment. Deşi nenumărate discursuri rostite şi difuzate prin mijloacele mass-mediei atrag atenţia asupra acestei sărbători, totuşi domneşte o mare confuzie cu privire la originea ei, la semnificaţia ei şi la multiplele obiceiuri pe care omul le-a introdus ulterior, complet străine de relatarea biblică.
    Putem noi spune că remarca apostolului Pavel cu privire la zilele de sărbătoare ale naţiunii lui Israel, cum că acestea ar fi umbre ale unor lucruri viitoare, se potriveşte şi la sărbătoarea Paştelor introdusă în Egipt?
    Desigur răspunsul este „da” şi acest lucru îl vom demonstra pe parcursul articolului nostru.
    Este absolut necesar să stabilim dacă numele sărbătorii celebrată în amintirea lui Isus Christos este corect a fi „sărbătoarea Paştelui”! Noua comemorare introdusă de Isus în seara zilei în care El a fost răstignit a fost numită de El „sărbătoarea Paştelor”? Unde putem găsi noi un răspuns corect la aceste întrebări legitime?
    Unul din scriitorii care au avut o contribuţie esenţială la completarea canonului biblic, apostolul Pavel, spune în epistola sa către Timotei următoarele: 2 Tim. 3:15,16. Devine evident faptul că numai în paginile Sfintei Scripturi vom găsim un răspuns competent la întrebările de mai sus. Când şi cu ce ocazie este pentru prima dată menţionată în Biblie sărbătoarea Paştelor? Era ea destinată, aşa cum se afirmă astăzi, creştinilor din toate naţiunile?
    Cercetând cu atenţie relatarea biblică din Exod cap. 12 şi 13, observăm că ea era destinată exclusiv israeliţilor. Ea urma să fie o comemorare a unor evenimente ce au avut ca final eliberarea israeliţilor de sub cruda robie a Egiptului faraonilor.
    Alegerea momentului special când a fost introdusă această comemorare este şi o cheie a înţelegerii semnificaţiei sărbătorii şi a rolului ei de umbră în ce priveşte unele evenimente majore ce urmau să se petreacă în viitor. Nouă plăgi loviseră Egiptul, cauzându-i pagube enorme, dar „împietrirea inimii” lui faraon nu a avut sfârşit. Urma o teribilă plagă, anunţată prin Moise şi Aron şi anume; nimicirea tuturor întâilor născuţi ai fiecărei familii din Egipt, precum şi a animalelor. Exod 11:4-6. Cu toate măsurile extreme de securitate pentru protejarea lor, îngerul executor trimis de Iehova, Dumnezeul israeliţilor, a curmat viaţa întâiului născut a lui Faraon şi a celorlalţi întâi născuţi ai Egiptului. Ce ţipete mari au fost în întreaga ţară! Exod 12:29,30.
    Pentru ce însă, întâii născuţi ai israeliţilor au fost ocoliţi de îngerul nimicitor? Pentru că ei au respectat instrucţiunile transmise prin Moise, pentru protecţia lor. Exod 12:3-7 şi 12,13. În Exod 12:14 este poruncită comemorarea acestei zile a eliberării pentru israeliţi. Cât de des trebuia comemorată ea în fiecare an? Răspunsul îl găsim la Exod 13:10.
    Fiind o umbră a unor evenimente viitoare, care urmau să se întâmple, care era realitatea?
    Mielul pascal simboliza adevăratul Miel care urma, să fie jertfit pentru răscumpărarea omului. Ioan Botezătorul a spus despre El: Ioan 1:29. La fel, apostolul Pavel spune: 1 Cor. 5:7. Cele patru zile de pregătire pentru miel reprezentau cei 4000 de ani scurşi de la promisiunea din Eden a unui răscumpărător, menţionat în Gen. 3:15, până la venirea lui în realitate. Biblia relatează: 2 Petru 3:8; Psalm 90:4. Faptul că mielul trebuia să fie fără cusur, de un an, simboliza că jertfa răscumpărătoare pentru om trebuia să fie perfectă. 1 Petru 1:18,19. Sângele mielului pascal, care a servit ca protecţie pentru israeliţi, prin stropirea uşiorilor uşilor şi a pragului de sus a locuinţelor israeliţilor, reprezenta sângele scump a lui Isus Christos, vărsat pe Golgota, pentru răscumpărarea omului. Apoc. 13:8.
    În timpul activităţii Sale de tei ani şi jumătate, de la botezul Său în râul Iordan şi până la răstignirea Sa, Isus Christos, care s-a născut sub legământul Legii lui Moise, a sărbătorit, după mărturia Evangheliilor, de patru ori această sărbătoare a Paştelor. De ce însă, El a declarat despre ultimul Paşte următoarele: Luca 22:15,16? De ce a fost acesta deosebit de celelalte trei, sărbătorite împreună cu ucenicii Săi? Pentru că era ultimul Paşte, ce mai trebuia sărbătorit de ucenici, după aranjamentul instituit în Egipt, la eliberarea israeliţilor şi deoarece valoarea de simbol a mielului pascal a fost înlocuită cu realitatea Mielului lui Dumnezeu, care a venit să aducă adevărata jertfă eliberatoare.
    Cu ocazia ultimei comemorări a Paştelor iudaice, după ce Iuda a fost demascat şi a plecat de la locul unde erau toţi adunaţi, Isus a introdus pentru ceilalţi 11 ucenici care i-au rămas credincioşi, o nouă comemorare, o amintire a morţii Sale de jertfă pentru neamul omenesc.
    Emblemele noii comemorări erau altele decât simbolurile vechii sărbători a paştelor iudeilor. Vechile simboluri erau: mielul pascal, azimile şi verdeţurile amare, precum şi paharele cu vin, în număr de patru, introduse ulterior. Noile embleme erau: pâinea nedospită şi paharul cu vin roşu, a căror semnificaţie o arată Isus în Luca 22:19,20.
    Să ne întoarcem la acel lucru pe care l-am amintit mai înainte şi anume: de ce Isus a introdus noua comemorare exact în ziua în care israeliţii sărbătoreau Paştele? Pentru că data morţii Sale corespundea cu 14 Nisan, data Paştelor iudeilor şi astfel aceasta a rămas ca dată adevărată a acestei noi comemorări. Luna Nisan este prima lună a anului, după calendarul iudeu şi cade, în parte în luna martie şi în parte în luna aprilie a calendarului nostru. În ziua a 14-a a acestei luni, seara, după apusul soarelui, creştinii adevăraţi trebuie să comemoreze amintirea morţii lui Isus Christos. De ce este totuşi deosebire între religia catolică şi cea ortodoxă în stabilirea datei comemorării? Respectă ei data corectă? Răspunsul Biblic este categoric NU! În primul rând ele doresc să comemoreze învierea şi nu moartea lui Isus, aşa cum a lăsat El. În al doilea rând întrebăm: naşterea sau moartea cuiva sunt la date fixe sau variabile? Dacă presupusa dată a naşterii este fixă, adică 25 decembrie, şi poate cădea pe orice zi a săptămânii, atunci de ce comemorarea morţii nu poate cădea şi ea pe orice zi a săptămânii şi nu numai duminica? De asemenea observăm că ea este legată de fazele lunii, iar 14 Nisan trebuie să cadă când luna este plină. Aceasta regulă biblică de ce nu este respectată de biserica catolică sau ortodoxă? De ce numai Duminica să cadă sărbătoarea? Numai pentru că aşa a fost în acel an 33 d. Chr? Acestea nu sunt argumente corecte după Biblie!
    Ce înseamnă împărtăşirea cuiva din aceste embleme ale Cinei memorabile? Să lăsăm pe apostolul Pavel să ne spună: 1 Cor. 10:16,17.
    Tot apostolul Pavel, care deşi nu a fost prezent la introducerea comemorării, dar a primit descoperirea de la Isus Christos după înălţarea Sa la cer, ne arată în 1 Cor. 11:23-29 că numai aceia ce fac parte din trupul Său, adică Biserica, trebuie să se împărtăşească din aceste embleme. De ce? Pentru că împărtăşirea din vin arată împărtăşirea comună în moartea lui Christos şi faptul că ei sunt botezaţi în moartea lui Christos. Romani 6:3,4. Iar împărtăşirea din pâinea nedospită, reprezintă participarea lor comună în necazurile şi ocările sale, întrucât această pâine simbolizează trupul Său spiritual, adică Biserica. Coloseni 1:18,24.
    Este stabilit aşadar că acei care fac parte din „marea mulţime de oameni”, arătată în Apoc. 7:9-17, ce vor primi viaţă veşnică pe acest pământ, sub domnia lui Isus Christos şi a Bisericii Sale (Apoc. 20:6), nu au dreptul să se împărtăşească din aceste simboluri, pentru că nu fac parte din Biserica celor 144.000 de membrii arătată în Apoc. 14:1-4. Cu atât mai mult această interdicţie se extinde asupra restului omenirii, indiferent că practică o religie sau alta!
    Având în vedere, că emblemele cinei sunt doar cele amintite, rezultă că folosirea mielului literal, a ouălor roşii şi a altor obiceiuri ce se practică cu ocazia acestei sărbători nu poate fi justificată din punct de vedre biblic.
În final, să aducem răspunsul la cele două întrebări aduse în legătură cu denumirea acestei sărbători: Este incorect s-o numim „sărbătoarea Paştelor” deoarece „Paşte” înseamnă „eliberare” şi a fost numită aşa în amintirea eliberării evreilor din robia Egiptului.
    Denumirea corectă este „Serbarea cinei de amintire” în amintirea morţii lui Isus Christos.
    Ea trebuie sărbătorită odată pe an şi nu de mai multe ori pe an, la data care corespunde zilei de 14 Nisan în calendarul nostru. În Lumea Nouă, care va fi în curând o realitate pe acest pământ, cetăţenii ei veşnici nu vor mai celebra „Cina de amintire”. De ce nu? Pentru că Isus a spus: 1 Cor. 11:26. Despre ce venire este vorba aici? Despre venirea pentru completarea numărului final de 144.000 de membrii ai Bisericii Sale, care va fi realizată când ultimii din Biserică vor fi schimbaţi la slava cerească, spre a domni împreună cu El o mie de ani. 1 Cor. 15:51,52; Apoc. 20:6.