Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Ce te conduce Cunoştinţa sau Superstiţia?
 
    Deşi trăim într-o lume ce se mărturiseşte din ce în ce mai mult ateistă şi mai puţin avînd credinţă în Dumnezeu, totuşi superstiţia tinde să se dezvolte în toate societăţile, indiferent de religie.
    Cu toate că mijloacele de informare vorbesc tot mai puţin despre Biblie, totuşi despre tradiţii, obiceiuri, superstiţii se aminteşte în fiecare zi. Să presupunem că dimineaţa deschideţi radioul; pe lîngă ştirile informative, la loc de cinste se află rubrica HOROSCOP. Dorinţa de a auzi fie şi spre amuzament numai această rubrică, denotă interes faţă de previziunile astrelor.
    Rămîne dar o întrebare deosebit de importantă la care în modul cel mai serios trebuie să răspundem „Ce ne conduce, ce ne stăpîneşte, cunoştinţa sfintei scripturi sau superstiţiile omeneşti?”

    Să observăm avertismentul Biblic: „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!” – Proverbe 4:18-20 „Dar pe voi, cari părăsiţi pe Domnul, ... cari puneţi o masă 'Norocului', şi umpleţi un pahar în cinstea 'Soartei'...” Isaia 65:11.

    Ai văzut vreodată un copilaş căruia să-i fie teamă într-o cameră întunecată? De îndată ce în încăpere este aprinsă lumina, toate temerile lui se risipesc. El vede toate lucrurile care sunt în încăpere şi înţelege că acolo nu este nimic care să-l rănească. Cu această informaţie el se simte satisfăcut; el se simte în siguranţă. Putem spune că este firesc pentru un copil să se sperie de întuneric; dar astăzi milioane de oameni maturi sunt plini de teamă, neîncredere şi superstiţie deoarece ei se află în întunericul pe care Satan diavolul l-a adus asupra lumii. Pavel descrie condiţia spirituală a umanităţii, zicând: “a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” (2 Cor. 4:4). Aceste stări de frică obsedantă, superstiţii ce întunecă oamenii, sunt demne de milă în ochii oricărei persoane ce înţelege clar lucrurile.

    Profetul Isaia prezicând despre zilele noastre: “Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare popoarele” (Isa. 60:2). De-alungul veacurilor Satan a dominat peste rasa umană şi a observat că ei ajung să creadă o mulţime de lucruri ciudate. Astăzi, în orice comunitate, superstiţii specifice influenţeaza vieţile oamenilor. Din ţinuturile Arctice până la tropice, se regăsesc superstiţiile lui Satan. Eschimoşii cred în fantome. Mulţi alţii cred în reîncarnarea sufletelor, că spiritele se reîntorc în animale, vânturi, roci, gheaţă sau apă şi acestea pot fi împăcate prin diverse ritualuri. Pentru a schimba cursul vântului ei descântă, fac zgomot şi strigă împotriva lui, şi ca o ultimă încercare dau foc mormintelor celor morţi. Atât de multe superstiţii, fără nici un raţionament! Chiar dacă ei nu vor fi în stare niciodată să schimbe cursul vântului, superstiţiile lor oarbe îi vor întreţine să încerce aceasta.

    În unele ţinuturi ale Groenlandei când un copil moare, localnicii îngroapă alături de el un câine viu, care va fi folosit de către copil ca şi îndrumător spre “lumea cealaltă”. Când au fost întrebaţi cu privire la această stranie superstiţie, ei au răspuns: “Un câine poate găsi calea sa oriunde.” – Enciclopedia Americană.

    Starea morţii este un mare mister pentru mulţi. Pe o arie largă, este părerea că oamenii posedă un suflet nemuritor, şi în legătură cu acest crez nescriptural sunt multe idei şi superstiţii ciudate. În mod deosebit, în Orient, milioane şi milioane de oameni susţin ideea reîncarnării sufletului. Dar credinţa în reîncarnare nu este nouă. Vechii egipteni au propovăduit teoria că sufletul uman este nemuritor, crezând că sufletele trec de la un trup la altul. Nu este nici o îndoială că tradiţia Egipteană a conservării mumiilor de pisici, crocodili şi alte câteva animale îşi are originea în concepţia că ele au fost locuite de spirite care s-ar putea într-o zi să-şi ceară înapoi propriile trupuri.

    Vechii Pitagoreici, în acelaşi mod au crezut în metempsihoza sau transmigraţia sufletelor, şi în consecinţă, au predicat împotriva consumării a orice animal, peşte sau chiar ouă. Dacă strămoşii lor au transmis urmaşilor informaţiile date de Dumnezeu lui Noe, ei ar fi trebuit să ştie că “Tot ce se mişcă şi are viaţă, poate să vă slujească de hrană” – Gen. 9:3.
În timp ce astăzi milioane de oameni de pe pământ pot privi la aceaste practici şi crezuri ca fiind ridicole, sunt ei atât de luminaţi, încât să nu cadă victimă la superstiţii asemănătoare? Având în vedere pentru o clipă sutele de milioane de oameni care practică acum Creştinismul şi care încă cred în mod deschis în nemurirea sufletului uman şi că cei dragi, la moartea lor, chinuie în flăcările purgatoriului şi pot fi eliberaţi din suferinţă numai oferind bani unui preot pentru a îndeplini anumite ritualuri religioase. Persoana luminată de Cuvântul lui Dumnezeu ştie că aceia care au murit nu se află în flăcările purgatoriu sau vii altundeva, ci sunt morţi, inconştienţi şi în mormite, aşteptând învierea, după cum Isus Cristos spunea. Dar aceia care au căzut victime învăţăturii purgatoriului prin întuneric şi superstiţie, nu cunosc că omul este un suflet şi nu posedă un suflet nemuritor; astfel ei sunt supuşi multor griji şi unor considerabile pierderi băneşti. Ce binecuvântare ar fi pentru ei cunoştinţa exactă din Cuvantul lui Dumnezeu! – Gen. 2:7; Ecl. 9:5,10; Ezec. 18:4; Ioan 5:28,29.

    Biblia ne oferă cunoştinţa exactă furnizată de Dumnezeu. Ea ne vorbeşte despre originea omului, de la creaţie. (Gen. 1:27) Evoluţioniştii pot gândi că au o idee mai bună care este modernă şi actualizată; însă de secole, multe popoare străvechi au ţinut la idei false care sunt foarte asemănătoare, chiar fără sprijinul aşa-numiţilor oameni învăţaţi sau de ştiinţă. Spre exemplu, sunt unii oameni în Madagascar care cred că sunt descendenţi din crocodili. Ei, prin urmare, procedează cu aceaste animale ca şi cum acestea ar fi oameni, proprii lor fraţi. Ei nu ucid niciodată un crocodil, cu excepţia cazului în care un crocodil omoară un om. Când un crocodil ucide pe cineva, acesta este prins cu ajutorul unui cârlig cu momeală, fiind stabilit un proces de condamnare la moarte, apoi omorât şi îngropat cu atât de multă ceremonie ca şi cum animalul ar fi unul din familie. Absurdă superstiţie! vom spune; dar ei cred în ea. – Prezentarea Africii, de Carveth Wells.

    Superstiţiile şi ideile ciudate găsite în întreaga lume nu s-ar sfârşi niciodată de povestit. Satan a derutat complet pe indivizii săi aflaţi în întuneric şi le-a adus în acest mod un prejudiciu şi mai mare. Superstiţiile sunt dăunătoare pentru omenire. Superstiţia nu va conduce pe cineva către serviciul acceptat de Atotputernicul Dumnezeu şi viaţa veşnica în lumea nouă a Sa. Există doar o singură cale de a fi liber de superstiţiile dăunătoare şi credulitate, aceasta prin câştigarea cunoştinţei exacte de la Iehova Dumnezeu. Cunoştinţa este atât de importantă în vieţile noastre, încât Iehova spune că oamenii pot pieri datorită lipsei acesteia. – Osea 4:6,10.

    În lume există astăzi mai multe instituţii de învăţământ decât oricând înainte în istoria omului. Guvernele accentuează programele educaţionale şi construirea de noi şcoli, chiar şi în cartierele izolate. Însa ce fel de studiu este urmărit? Ce fel de cunoştinţă au oamenii? Nu tot ceea ce învaţă este folositor. Nu orice cunoştinţă poate aduce viaţă. Anii de pregătire în universitate şi lectura a munţi de cărţi nu vor garanta câştigul protecţiei cunoştinţei vieţii. Unii oameni, după cum spune Biblia, “tot timpul învaţă şi niciodată nu ajung la cunoştinţa exactă a adevărului”. – 2 Tim. 3:7.

    Iehova Dumnezeu a oferit Biblia, aşa ca omul să poată câştiga cunoştinţa şi lumina exactă. Însă există multe obstacole în cale, care împiedică oamenii. Guvernele comuniste protestează împotriva învăţării Bibliei. În unele ţări, Biblia nu este disponibilă oamenilor, în general. Dar unul din cele mai mari obstacole în calea oamenilor de a împiedica câştigarea cunoştinţei exacte este religia. Nenumăraţi preoţi pun superstiţiile şi tradiţiile oamenilor înaintea Cuvântului lui Dumnezeu, pretinzând în mod decepţionant că reprezintă pe Dumnezeu şi în acelaşi timp reţinând adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, faţă de oameni. Aceşti preoţi fac parte din clasa pe care Isus Cristos a judecat-o, spunând: “Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.” (Luca 11:52). Liderii “Creştinătăţii” au Biblia şi ei vorbesc despre Dumnezeu. Ca şi vechii evrei, “ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.” (Rom. 10:2,3). Ei nu se vor umili în sine pentru a învăţa de la Dumnezeu prin Cuvântul Său. În mod egoist, ei caută să stabilească propriile lor false idei religioase, o cunoştinţă falsă. Unii dintre ei au devenit atât de superstiţiosi în sine, încât ei sunt înşişi convinşi că sunt drepţi. Dar cugetând, este drept că nu procedează corect şi în deplin acord cu principiile lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: “Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Prov. 14:12). Astfel de oameni care resping adevărata cunoştinţă a lui Iehova, sunt cei despre care Osea a vorbit în mod profetic: “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda … pentru că au părăsit pe Domnul şi poruncile Lui.” – Osea 4:6,10.

    Deşi clerul şi conducătorii lumii pot gândi că ei au multă cunoştinţă, nimeni nu poate avea cu adevărat cunoaşterea completă, decât dacă el acceptă cu umilinţă instrucţiunile de la Iehova, sursa tuturor cunoştinţelor şi a luminii. “Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.” (Prov. 1:7). Această cunoştinţă fundamentală a lui Iehova este partea primară; ea este fundamentul tuturor cunoştinţelor adevărate.
Există doar un singur mod de a creşte în cunoştinţa adevărului şi a ţine departe de superstiţiile dăunătoare – având lumina. Iehova spune: “Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.” – Prov. 2:1,2,4-6.

    Da, cunoştinţa exactă este ca o comoară ascunsă. Ce ar putea fi mai de preţ decât cunoaşterea lui Iehova şi Cristos, ce înseamnă viaţa veşnică? (Ioan 17:3). Însă comoara trebuie căutată şi găsită. Apoi trebuie păstrată. Ea poate fi chiar extinsă sau mărită. Toate acestea necesită efort din partea noastră. Cum poate fi câştigată această comoară?
Iehova are propria lui metodă bună în furnizarea hranei spirituale, aşa după cum o face. Ceea ce El oferă este bun şi noi trebuie să studiem pentru a învăţa. Atunci când o persoană îşi dă seama că el nu cunoaşte totul şi se lasă educat asemenea unui copil, atunci el poate învăţa; apoi el va câştiga discernământul spiritual. Dacă el se simte mândru şi înţelept, ca şi oamenii lumii care avanseaza teoriile lor în schimbul ţinerii de principiile lui Dumnezeu, el nu va înţelege. Iehova nu-I va da spiritul Său. Este dincolo de mândria oamenilor acestei lumi, a înţelege lucrurile spirituale. “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.” – 1 Cor. 2:14,15.

    Dar cineva poate întreba: clerul şi ceilalţi ce se pretind a fi înţelepţi nu au şi ei Biblia şi citează din ea? Ei nu ştiu ce spunea ea? Este o diferenţă mare între a cunoaşte câteva Scripturi şi a avea discernământ spiritual. În timpul ispitei lui Isus, Satan a arătat că el cunoaştea ceva din Scripturi şi a citat unele texte, aplicându-le complet greşit. Dar Isus a avut discernământul spiritul. Satan nu poate pătrunde înţelesul Scripturilor, deoarece el nu are spiritul lui Dumnezeu cu el. Isus ştia cum să folosească Scripturile şi el le-a folosit bine rezistând ispitelor lui Satan. Lucrurile spirituale sunt înţelese doar de către acei devotaţi lui Iehova, care cu umilinţă caută după comorile Sale şi cărora EL le oferă spiritul Său. “Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.” – 1 Cor. 2:10; Mat. 4:1-11.

    După cum se vede, Iehova încredinţează secretul Său sacru servilor Săi credincioşi şi nu înţelepţilor lumii care ar încerca totodată să se onoreze pe ei, şi nu pe Dumnezeu. Isus Cristos a văzut aceasta şi a exclamat cu recunoştinţă: “Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Mat. 11:25). Ucenicilor săi le-a fost dat să înţeleagă, deoarece ei au căutat cu umilinţă comoara de la Iehova Dumnezeu. Acest discernământ spiritual nu este ceva obişnuit, de a fi tratat cu uşurinţă. Nu este ceva ce poate fi cumpărat. Este un dar de la Iehova pentru acei care se apropie cu umilinţă de EL, care studiază Cuvântul lui Iehova şi care folosesc cunoştinţa în onoarea Lui. Este o măreaţă comoară ascunsă. Căutaţi-o, fiecare dintre voi!