Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Care este "spiritul Crăciunului"?
 
    Ce este ceeace oamenii numesc “minunatul spirit al Crăciunului”? Este freamătul înflăcărat al mulţimilor ce se îmbulzesc pe străzi, frenezia din mijloacele de transport supra-aglomerate, zgomotul apăsător din înghesuiala metrourilor sau claxoanele automobilelor din blocajele de trafic interminabile? Este un raion aglomerat al unui magazin încărcat cu emoţii şi exaltare, plin de obiecte strălucitoare cu exagerate “preţuri reduse”?
    Ce este acest “spirit al Crăciunului”? Este febrila căutare a darului potrivit care nu pote fi găsit, aşteptarea mereu crescândă în ochii tânărului care îşi doreşte jucării, dar încă nu poate citi etichetele cu preţuri? Este o masă acoperită cu bomboane şi nuci, de turtă dulce şi placintă, friptură de porc sau pui prăjit? Este o petrecere cu muzică tare împreună cu băuturi oferite şi musafirilor nepoftiţi, sau a ajunge în starea de “beat vesel” şi de cele mai multe ori depăşind buna-cuvinţă?
    Este acesta spiritul lui Dumnezeu şi al lui Cristos? Este acesta spiritul care vesteşte “pace pe pământ între oamenii plăcuţi lui”? Acesta este spiritul care preamăreşte pe cel mai mare Dumnezeu al Universului? Sau acest spirit defaimă şi detestă închinarea curată la Dumnezeu? “Preaiubiţilor,” zicea Apostolul Ioan, “nu daţi crezare oricărui spirit,” ci cercetaţi spiritele să vedeţi dacă sunt de la Dumnezeu. “Cercetaţi toate lucrurile,” îndeamnă Pavel, “păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău.”
    Ce este acest spirit al Crăciunului, care este originea lui, ce are a face acesta cu Dumnezeu şi Cristos? Articolul următor lasă ca istoria şi cuvântul lui Dumnezeu să ne răspundă. – 1 Ioan 4:1; 1 Tesaloniceni 5:21,22.
    Spiritul Crăciunului nu este creştin, deoarece el nu îşi trage originea de la Cristos. A precedat erei creştine cu multe secole. Spiritul şi întreaga festivitate de celebrare a Crăciunului şi-au avut începutul la scurt timp după Potop. A început cu Nimrod, nepotul lui Ham, fiul lui Noe, un dictator crud şi fără milă, răspunzător pentru marea răscoală organizată a lumii împotriva lui Dumnezeu, care continuă şi astăzi. Fară a ţine seama de Dumnezeu şi de buna-cuvinţă, Nimrod s-a căsătorit cu propria lui mamă, Semiramis. După moartea sa prematură, mama-soţie a lui, Semiramis, a iniţiat minciuna că fiul-soţ al ei a fost un Dumnezeu Spirit. Ea a susţinut că un copac veşnic verde a crescut peste noapte dintr-un ciot de copac, ceea ce simboliza pe mai departe originea unei noi vieţi din moartea lui Nimrod. Ea a susţinut că la aniversarea naşterii sale, care a fost pe 25 Decembrie, Nimrod va vizita copacul veşnic verde şi va lăsa daruri deasupra lui. Istoricul, Profesor Hislop, zice: “Acum butucul aprins în Ajunul Crăciunului este în amintirea morţii lui Nimrod, idealizat ca şi dumnezeu-fiu, dar secerat de către duşmanii lui; pomul de crăciun este Nimrod readus la viaţă – dumnezeul ucis, revenit din nou la viaţă.” – Cele 2 Babiloane, paginile 97, 98.
    Acesta este începutul Crăciunului şi a “spiritului” său. Aceasta este de asemenea originea butucului aprins, a pomului de Crăciun, celebrarea zilelelor de naştere, “spiritul” schimbului de cadouri, “spiritul” sărbătorilor şi festivităţilor de nuntă, a petrecerilor şi beţiilor. Toate acestea sunt dezvoltarea primei minciuni cultivată prin spiritul lui Satan Diavolul, pe care el a rostit-o. În Eden el a zis Evei: “Hotărât că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” (Gen. 3:4, 5). Asemenea Evei, Semiramis a crezut în minciuna lui Satan şi a proclamat pe Nimrod ca un dumnezeu spirit. Prin această declaraţie o sărbătoare sălbatică a început odată cu data naşterii lui care a continuat prin secole până în zilele noastre. În lumea din Vest ea este numită Crăciun.
    Nimrod a început să fie zeificat ca şi “fiu divin al cerurilor”, “Mesia, fiul lui Baal, dumnezeu-fiu”. Păgânii închinători la diavol, creadeau că viaţa şi nemurirea îşi au originea de la Nimrod şi astfel ei se închinau soarelui nemuritor din ceruri ca şi la întruchiparea şi reprezentarea lui Nimrod. Mamă şi copil, Semiramis şi Nimrod, au devenit obiectele primordiale ale închinării. Lumea păgâna idolatriza această combinaţie. În Egipt ei se închinau la Isis şi Osiris, în Asia la Cybele şi Doius, în Roma păgână la Fortuna şi Jupiter. Asemenea în China, Japonia, Tibet şi în alte ţinuturi ne-Crestine este de regăsit copia Fecioarei, păstrată cu sfinţenie în creştinătate. Păgânii au adorat aceste simboluri cu mult înainte de naşterea lui Cristos, iar acum creştinătatea salută acestea ca fiind creştine şi cu venerare vorbesc despre ele ca fiind “minunatul spirit al Crăciunului”.
    Iehova Dumnezeu, pe de alta parte, a poruncit poporului Său Israel: “Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor, … Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte.” “Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, în purtarea lor, … şi să le dărâmi stâlpii de închinare.” “Să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă pentru tine.” Declaraţia lui Iehova împotriva dumnezeilor păgâni nu s-a schimbat şi nici atitudinea Sa împotriva închinării păgâne, deoarece EL zice: “Căci Eu sunt Iehova, Eu nu Mă schimb;” Ieremia 10:1-3; Exod 23:24; Deuteronom 7:16; Maleahi 3:6
    Biblia evită înregistrarea datei de naştere a vreunei persoane şi nici nu exista vreo înregistrare a sărbătoririi zilei de naştere pentru servii lui Iehova, fie înainte sau după Cristos. Izbitoarea tăcere a Bibliei în ceea ce priveşte zilele de naştere este o mărturie puternică, că în acelaşi timp ele nu au fost ţinute şi au fost dezaprobate ca şi păgâne. Origene din Alexandria (254 - 185 i.d.C) discerne cu înţelepciune: “În Scripturi doar păcătoşii sărbătoreau zilele de naştere, nu şi sfinţii.” Singurele zile de naştere menţionate în Biblie sunt cea a lui Faraon, când un om a fost spânzurat, şi cea a adulterului Rege Irod, a carui fiică vitregă Salomeea prin dansul ei a făcut sărbătoarea “fericită”, da fericită, prin a avea capul lui Ioan Botezatorul.

    DE LA SATURNALIA PĂGÂNĂ LA CRĂCIUNUL “CREŞTIN”

    Cum, atunci, aceste datini păgâne au devenit o parte a celei mai mari sărbători “creştine”, Crăciunul? Faptul că acei creştini ai primului secol nu sărbătoreau Crăciunul este susţinut de catre primii scriitorii “creştini”. Enciclopedia Catolică adminte următoarele: “Crăciunul nu a fost dintre cele mai timpurii sărbători ale Bisericii. Irenaeus şi Tertillian l-au omis de pe lista sărbătorilor lor.” Când Creştinii apostaţi au început să decadă în practici păgâne, Tertullian se plânge: “Prin noi, ce suntem străini de Sabate, luni noi şi sărbători ce au fost odată acceptate de Dumnezeu, Saturnalia [şi alte sărbători păgâne] sunt acum obişnuite, cadouri sunt date frecvent, … şi sporturi şi banchete sunt sărbătorite cu zarvă” – Galateni 4:10,11; Coloseni 2:8
    Într-un effort de a câştiga cât mai mulţi păgâni, clerul Romano Catolic în al IV-lea secol dupa Cristos, au luat această sărbătoare păgâna Saturnalia din 25 Decembrie şi au adoptat-o ca şi “celebrarea lui Cristos”, sau “Crăciun”. Crăciunul, de altfel, nu este ceva mai mult decât o copie la indigo a păgânei Saturnalia. Aceasta este în general acceptată de către învăţaţi istorici şi religioşi. O istorie a lumii “Pe drumul către civilizaţie” afirmă la pagina 164: “Sărbătoarea lui Saturn, Saturnalia, a fost un festival de iarnă care dura o săptămână până în a 25-a zi a lui Decembrie şi a fost celebrată dansând, schimbând cadouri şi arzând lumânări. Saturnalia a fost mai apoi preluată de către creştini ca şi “Crăciun” şi i-au dat o noua semnificaţie.”
    Intrând în amănunte despre obiceiurile Saturnaliei, “the New Americanized Encyclopedia Britannica” din 1900 Vol IX, pagina 5236, afirmă: “Saturnalia … celebrată pe data de 19 dura 7 zile. Era un timp de voioşie generală. Legăturile de lână erau luate de la picioarele icoanei lui Saturn, şi fiecare bărbat oferea în schimb un porc. Pe durata festivalului, şcolile erau închise … Era practicat jocul de zaruri, ilegal în alte timpuri. Toate categoriile de oameni schimbau cadouri, cele mai comune fiind lumânările subţiri şi păpuşile de lut. Aceste păpuşi erau în special oferite copiilor. Varro gândea că aceste păpuşi reprezentau sacrificiile de început ale fiinţelor umane (Copii pentru ‘Dumnezeul Infernului’)” – Ieremia 32:34,35
    Ultimul Decembrie, Pastorul A.E. Palmer al Bisericii sfintei Trinităţi, intervievat de către reporter, spunea: “Nu a fost nici o evidenţă, zicea el, că Isus a fost născut în 25 Decembrie, dar biserica a preluat multe din vechile sărbători păgâne şi le-a dat o însemnătate creştină. În 25 Decembrie a fost celebrată întoarcerea soarelui, când zilele deveneau mai lungi şi biserica alege aceasta ca şi simbol al luminii ce strălucea prin întuneric.”
    James M. Gillis, C.S.P., redactor sef al “Lumii Catolice” (2 Decembrie, 1945), face această mărturisire sinceră: “Este un bine-cunoscut fapt că papii şi sinoadele din biserica timpurie, în mod deliberat au poziţionat o sărbătoare creştină în sau aproape de ziua unui anterior carnaval păgân existent, cu scopul de a elimina festivităţile păgâne şi în general imorale.” Ca şi Haman din vechime, biserica Catolică s-a prins în capcană cu propiul ei plan. – Estera 7:10.
    În spatele noului şi depravatului “creştinism” instalat, a fost masca Crăciunului şi nu este nimic mai mult decât vechea Saturnalie păgâna. Şi acesta este spiritul acestei sărbători păgâne care este salutat ca “minunatul spirit al Crăciunului.” Ce este atât de minunată această sărbătoarea păgâna ce dezonoreaza pe Dumnezeu? Ce este atât de frumos la o sărbătoare care este ţinută în sfidarea poruncilor lui Dumnezeu? Ce este aşa de minunat la o sărbătoare care perpetueaza o minciună? Nu face aceasta făţarnici pe cei care participă la ea? Aceasta a orbit pe oameni de la adevăr şi dreaptate! Ce este frumos la un lucru “dezgustator”?

    IDENTIFICÂND “SPIRITELE”

    Spiritul lui Dumnezeu care aduce roadele “iubirii, bucuriei, păcii, suferinţei îndelungate, bunătăţii, generozităţii, credinţei, cumpătării, stăpânirii de sine” nu se regăsesc în Saturnalia împrumutată de la păgâni. Aşa dupa cum bine se ştie, James Murdock, autoritate Biblică şi istorică, raportează într-o notă de subsol în traducerea sa a Institutului Mosenheim din Istoria Ecleziastică: “De la prima instituire a acestei sărbători de [Crăciun], naţiunile Vestice se pare că au adus în ea multe din nebuniile şi practicile condamnabile care predominau în festivităţile păgâne ale acelui anotimp, ca şi împodobirea bisericilor într-un mod fantastic, amestecând teatrul de păpuşi şi dramele cu închinarea, petrecerile generale şi distracţiile, vizitele şi saluturile, cadourile şi umorul, desfrâul şi beţiile.” – Galateni 5:22-25
    În schimbul convertirii păgânilor la “creştinism”, creştinii apostaţi au căzut victimă pasiunilor şi dorinţelor lor proprii şi au fost înghiţiţi de către practicile păgâne. Dumnezeu a prezis: “Să nu slujeşti dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă pentru tine.” – Deuteronom 7:16
    Campania care acum este pornită de a “pune pe Isus Cristos în sărbătoarea Crăciunului“ este o acceptare deschisa că, Cristos nu se află în propria lui celebrare. Cristos nu s-a aflat niciodata în sărbătoarea Crăciunului, şi nici Crăciunul nu a fost vreodata în Cristos. Pur şi simplu a eticheta păgâna Saturnalie ca şi Creştină, nu o face aşa. Un lup nu devine un miel pur şi simplu, pentru că noi aşa îl numim. NU, şi nici Crăciunul nu devine creştin, datorită creştinilor declaraţi ce iau parte în această sărbătoare. Sărbătorirea ei de către anumite organizaţii religioase nu o face creştină.
    Se regăseşte spiritul lui Dumnezeu în practicile împrumutate din cultul închinării păgâne la demoni? Este spiritul lui Dumnezeu în afacerea anuală de milioane de dolari prin vânzarea de brazi ce comemoreaza minciuna imortalităţii umane? Se află în globurile strălucitoare de aur ce aduc un omagiu lui Baldur, zeul veşnic al soarelui? Se regăseşte spiritul lui Dumnezeu în milioanele de soldaţi şi tancuri de jucărie, puşti şi avioane care glorifică războiul şi nu “pace pe pământ între oamenii plăcuţi lui”? Se regăseşte el în lăcomie, beţie, imoralitate şi crimă săvârşite în aceasta zi numită “Crăciun”?
    Puţin probabil. “Nu va înşelaţi”, spune apostolul Pavel, inspirat. “Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vesnică.” Spiritul Crăciunului este atât de bine descris pentru noi de către Apostolii Pavel şi Petru în Galateni 5:19-21 şi 1 Petru 4:1-4. După roadele lor îi veţi cunoaşte. – Galateni 6:7,8

    O RUŞINE ÎN OCHII LUI DUMNEZEU

    Sărbătoarea Crăciunului este ţinută de către marea majoritate a oamenilor din lume. Dar aşa cum Isus spunea: “Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.” În timp ce clopotele bisericii sună şi oamenii fac o cerere ca rugăciune în această zi, Dumnezeu priveşte sărbătorile lor ca o celebrare păgâna dezgustatoare. Creştinilor care s-au împărtaşit de practici similare, apostolul Pavel le spune: “Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.” De aceste lucruri oamenii au fost facuţi liberi de Cristos, dar creştinatatea s-a reîntors la ele. Ea a devenit o ruşine pentru Dumnezeu tot atât ca şi un câine care “s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată care s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” – Luca 16:15; Galateni 4:10,11; 2 Petru 2:22
    Atunci, care este spiritul Crăciunului? El este “pământesc, firesc, drăcesc”. Este spiritul păgânismului defilând în veşminte creştine. Este spiritul Divolului care a înşelat întreaga omenire. Sărbătorirea Crăciunului nu poate trece ca şi o distracţie inocentă pentru copii, deoarece sunt implicate numele şi închinarea la Dumnezeu. Festivităţile şi decoraţiunile sunt demonice, deoarece preamăresc păgânismul care este de la diavol. Asocierea numelui lui Dumnezeu şi a lumii cu datinile păgâne, pângăresc acest nume, făcându-l lipsit de valoare. Una din cele 10 Porunci este: “Să nu iei în deşert Numele lui Iehova, Dumnezeului tău; căci Iehova nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.” – Iacob 3:15, Exod 20:7
    Nu pot creştinii să sărbătorească Crăciunul cu o inimă curată în onoarea lui Iehova Dumnezeu? Dumnezeu însusi răspunde prin Cuvântul Său: “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ‘Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.’ De aceea: ‘Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.’” Este o alegere, acceptând Crăciunul cu spiritul lui şi pierzând pe Dumnezeu, sau acceptând pe Dumnezeu şi primind spiritul şi favoarea Sa, pierzând Crăciunul. Alegerea corectă n-ar trebui să fie greu de făcut. – 1 Corinteni 6:14-18