Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
Isus, fiul credincios al lui Dumnezeu
 
    Nici o naştere a vreunui om nu se poate egala, în ceea ce priveşte importanţa, cu naşterea omului Isus. El care a fost purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, sau Logosul, a fost prima şi singura creatură (fiinţă) creată direct de Dumnezeu. Acela prin care toate lucrurile au fost create, a părăsit existenţa s-a invizibilă ca spirit şi a fost născut în carne umană într-o formă modestă de om. Când s-a născut, o oaste cerească a cântat minunat: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui”. (Ioan 1-14, Apocalipsa 3:14, Luca 2:13,14)

    Pentru ce a fost nevoie ca El să-şi părăsească gloria şi locul ceresc şi să devină om? (1 Ioan 4:9). Sunt mai multe motive importante. Născut de Maria, fiica lui Eli, Isus a devenit un descendent natural al regelui David; tatăl său adoptiv a fost şi el un descendent natural al regelui David şi astfel a fost în măsură să-i înmâneze lui Isus dreptul legal la tronul lui David. (Matei 1:1-17; Luca 3:23-38). Fiind născut sub legământul legii, Isus a putut să împlinească acea lege şi să o încheie. (Galateni 4:4; Matei 5:17). Chiar şi având forma modestă a unui om, El s-a împotrivit lui Satan, şi-a menţinut integritatea şi s-a dovedit calificat ca să fie justificatorul lui Iehova Dumnzeu. (Filipeni 2:5-8)

    Mai mult decât atât, Isus a fost un om perfect exact ca si Adam. Astfel El a fost capabil să depună o viaţă umană perfectă ca preţ de răscumpărare pentru toată pierderea lui Adam, adică dreptul la viaţă umană pentru posteritate.

    Când s-a născut Isus? În toamna anului 2 î.d.C. în jurul datei de 1 Octombrie înainte de începutul timpului de iarnă ploios al Palestinei. Păstorii erau încă în câmpul deschis când un înger i-a informat despre naşterea miraculoasă a lui Isus. (Luca 2:28). O zi de iarnă ca 25 Decembrie nu prea ar fi fost timpul potrivit de a naşte într-un grajd şi de a pune pe noul născut într-o iesle. Însuşi Isus spune: “Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat” (Matei 24:19,20). Pentru detalii suplimentare despre naşterea lui Isus vezi şi profeţia celor 70 de săptămâni.

    La numai 12 ani el i-a uimit pe doctorii învăţaţi şi pe oamenii înţelepţi ai acelor zile cu întrebările şi răspunsurile lui. Crescând, El a învăţat meseria de dulgher de la tatăl său vitreg şi “Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” (Luca 2:52).

    Ajungând la vârsta maturităţii, potrivit legii iudaice, Isus a fost botezat în râul Iordan. Oamenii nu sunt botezaţi în Iordan în luna rece Decembrie. A fost toamna anului 29 d.C; dovadă că Isus nu s-a născut în 25 Decembrie. (Luca 3:21-23). Dar, de ce Isus, omul fără păcat, a fost botezat? Din acel moment, El a făcut o consacrare sau un “contract” pentru ca pe mai departe să facă voia Tatălui Său Iehova şi nu voia Sa. (Psalmii 40:7,8; Ioan 4:34). Botezul său a simbolizat că El a făcut această învoială sau înţelegere.

    Imediat după botez, Isus s-a dus în pustie şi acolo a stat patruzeci de zile pregătindu-se pentru serviciul său public. La sfârşitul celor patruzeci de zile, Diavolul a venit la El cu ispite foarte subtile, dar Isus le-a respins cu „sabia spiritului”. (Matei 4:1-11). Primul său miracol l-a înfăptuit la Cana, transformând apa în vin cu ocazia oficierii unei căsătorii.

    După şase luni de predicare în anul 30 d.C, atenţia întregii ţări era îndreptată spre prezenţa lui Mesia. Isus a ajuns la Ierusalim la sărbătoarea anuală a Paştelui unde i-a găsit pe cei ce schimbau bani, pe cei ce vindeau animale şi porumbei chiar în templu. Fiind înflăcărat de zelul lui Iehova Dumnezeu, a răsturnat mesele cu bani şi a scos afară negustorii şi animalele. (Ioan 2:13-17).

    A fost cu adevărat un om de acţiune! A străbătut ţara în lung şi-n lat vorbind oamenilor despre Împărăţia lui Dumnezeu. Vorbea cu oamenii oriunde i se oferea ocazia: în casele lor, în pieţe, pe drum, oriunde şi în orice loc unde îl ascultau oamenii. De asemenea oamenii care erau interesaţi erau din nou vizitaţi şi ajutaţi ca să înţeleagă vestea cea bună. Pentru toate acestea nu a luat nici un ban nimănui.

    În următorii 2 ani, după Paştele din anul 30 d.C, Isus şi-a concentrat activitatea în jurul Galileei, răspândind mesajul: „Împărăţia cerurilor este aproape!”. Nu toţi vor accepta acest mesaj. Spre exemplu când a intrat în sinagogă în satul său natal, oamenii l-au batjocorit susţinând că este doar fiul unui tâmplar; ei chiar au încercat să-l omoare. În contrast izbitor au fost oamenii din Capernaum care Îl ascultau cu atenţie, deoarece “cuvântul Lui era cu putere”. (Luca 4:16-32).

    Activitatea acestui propovăduitor de veşti bune a deranjat conducătorii religioşi care vedeau cuvântul lui Dumnezeu o afacere.” Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.” (Marcu 11:18,19).

    Faima Lui a ajuns foarte mare şi a adunat mari mulţimi de oameni uimiţi de învăţătura lui. Isus le vestea mesajul Împărăţiei lui Dumnezeu. A făcut de asemenea multe miracole vindecând bolnavi, şchiopi şi orbi, înviind chiar şi oameni morţi! Cu alte ocazii Isus a hrănit mulţimi de mii de oameni. (Matei 14:13-21; Matei 15:32-38). Pe lângă aceste demonstraţii publice El i-a îndemnat la umilinţă, iubire faţă de aproapele, iertare şi milă. (Matei 18:1-35).

    Doar cu câteva zile înainte de marele şi ultimul Paşte, Isus s-a oferit ca rege în mijlocul unei bucuroase mulţimi din Ierusalim. (Matei 21:1-16). Apoi a curăţat din nou templul şi a demascat clerul, spunând că ei vor fi vinovaţi de respingerea şi uciderea Lui. (Matei 21:17 la 23:39).

    În 14 Nissan, anul 33 d.C, într-o cameră din Ierusalim, Isus a celebrat ultimul Paşte cu apostolii. Cu acea ocazie, Isus le-a spălat picioarele ca un exemplu de iubire şi serviciu reciproc, a instaurat Cina de Amintire cu unsprezece apostoli credincioşi şi le-a dat o mulţime de instrucţiuni foarte importante. (Ioan 13:2 pana la 17:26). Evenimentele care s-au întâmplat după aceea au avut o succesiune rapidă. După scena din grădina Gheţimani a urmat trădarea, arestarea şi judecarea lui Isus înaintea Sinedriului iudeu. Predat politicianului Pilat, El a fost trimis la Irod, care îl returnează batjocoritor înapoi la Pilat. Pilat deşi ştia că este nevinovat, este de acord să fie dat spre a fi omorât de clerul setos de sânge. (Matei 26:36 la 27:31). Ţintuit pe un nenorocit stâlp de tortură între doi hoţi, Acest preaiubit fiu al lui Dumnezeu, după ore de suferinţă şi batjocură, a strigat: “S-a sfârşit!”

    Isus a luptat într-o luptă bună; El şi-a încheiat mărturia ca fiind “credinciosul şi martorul adevărat” al lui Dumnezeu, a dovedit pe Diavol ca fiind un mincinos, a câştigat dreptul la viaţă pierdut de Adam şi a fost într-adevăr potrivit pentru a fi justificatorul lui Iehova Dumnezeu. Pentru o asemenea supunere, Iehova l-a înviat pe fiul Său credincios într-un corp spiritual şi l-a înălţat mai pe sus de toate creaturile din Univers. “Pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:10,11).