Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
DE CE SĂ EVITE CREŞTINII TUTUNUL?
 
Mulți oameni ajung la o cunoştinţă a adevărurilor din Biblie şi se hotărăsc să facă o consacrare lui Dumnezeu. Mulţi dintre ei fumau înainte, dar acum au renunţat. Alţi câţiva ajung la o cunoştinţă a adevărului, dar nu renunţă să fumeze. Când este făcut, cu tact, un efort pentru a-i instrui, ei răspund că Biblia nu interzice fumatul, că atunci când li se va arăta din Biblie că este greşit vor renunţa.

Este adevărat că Biblia nu numeşte în mod clar tutunul şi fumatul ca pe un rău ce trebuie evitat. Dacă creştinii ar trebui să-l evite, atunci de ce nu îl menţionează Biblia, în mod precis? Pentru că în timpurile când a fost scrisă Biblia fumatul tutunului era necunoscut. Sub titlul „Tutun”, Encyclopedia Americana, ediţia 1942 spune:

„De origine din America, folosirea tutunului s-a extins, practic, în toate colţurile lumii, şi, într-adevăr, a devenit incomparabil cel mai utilizat dintre toate narcoticele. … Tutunul era utilizat pe scară largă de către indieni în timpul descoperirii Americii de către Columb şi relicvele arheologice arată că fumatul pipei era un obicei foarte vechi printre aborigeni. La debarcarea în Indiile de Vest, în 1492, membri ai echipajului lui Columb au observat că localnicii fumau frunze răsucite de tutun uscat. Când spaniolii au debarcat în Mexic, în 1519, au găsit localnicii cultivând tutun cu grijă şi îndemânare. … Indienii americani dezvoltaseră metode de cultivare şi pregătire în toate felurile a tutunului, care sunt folosite şi acum. … Cultura si folosirea tutunului au fost introduse în India, Persia şi alte ţări Asiatice, devreme, în secolul al 17-lea.”

Deci tutunul nu a fost folosit în ținuturile Biblice decât cincisprezece secole mai târziu după ce a fost scrisă ultima carte a Bibliei. Cu toate acestea, sfatul inspirat conţinut în Scriptură este de aşa natură încât cuprinde, în mod clar, şi folosirea tutunului. Persoana smerită si umilă, care doreşte să primească instrucţiuni, ar putea analiza, cu folos, scripturi ca: Proverbele 30:12, Isaia 52:11, Galateni 5:19, Coloseni 3:5, Iacov 1:22, Efeseni 5:3, 4 şi alte texte despre curăţia atât fizică, cât şi spirituală. Aceste texte stabilesc un principiu de puritate şi curăţenie care ar trebui să-i călăuzească pe creştini, iar 2 Corinteni 7:1 este explicit când porunceşte: „Să ne curăţăm de toată mizeria trupului şi a spiritului, desăvârşind sfinţenia în frică de Dumnezeu”. O traducere modernă spune: „Să ne curăţim de tot ce contaminează carnea sau spiritul; să fim consacraţi pe deplin închinării lui Dumnezeu.” 

Nu este fumatul de tutun mizerabil pentru că pătează carnea, este urât mirositor pe haine şi corp, şi lasă în urmă gunoi? Oare nu exprimă egoism nepăsător, mai degrabă decât iubire, când cineva poluează aerul cu fum pentru ca alţii să-l respire, şi care irită ochii? Oare nu contaminează acest viciu trupul, păgubind sănătatea? Indiscutabil reduce respiraţia, slăbeşte rezistenţa, încetineşte reflexele, înceţoşează creierul, cauzează boli ale inimii şi ale vaselor de sânge, reduce vitalitatea, irită sinusurile şi membranele nasului, ale gurii, ale gâtului şi ale plămânilor, produce cancer, afectează funcţiile reproducătoare atât la bărbaţi cât şi la femei, slăbeşte moralul şi scurtează durata vieţii. Cu ce avantaje pot contrabalansa aceste dezavantaje fumătorii de ţigarete? Poate cineva să-şi consacre întregul potenţial pentru Dumnezeu dacă și-l slăbește trăgând din ţigară? Sunt puterea, timpul şi banii unui creştin consacrat bine cheltuite când sunt risipite şi pierdute cu viciul fumatului? Nu este necesar ca martorii lui Iehova să-i bată la cap sau să-i bombardeze pe fumători cu aceste întrebări şi cu altele similare. Este suficient pentru orice fumător, mai ales pentru cei care au ajuns la o cunoştinţă a adevărului şi care s-au angajat în serviciul lui Iehova, să analizeze, cu sinceritate, aceste întrebări şi să caute, cinstit, răspunsul în mintea şi inima lui.

Ei şi-ar mai putea aminti, de asemenea, că organizaţia văzută a lui Iehova este cea pe care Dumnezeu o foloseşte ca să le elibereze mintea de doctrinele religioase, să-i înveţe adevărurile Împărăţiei, să le ilustreze binecuvântările pământului nou şi să-i instruiască în lucrarea de predicare a evangheliei, care duce la asemenea bucurie şi viaţă veşnică. Ei au avut încredere în organizaţie în aceste lucruri; cu siguranţă că Dumnezeu a folosit-o şi încă o mai foloseşte. Oare nu este, de asemenea, rezonabil ca Dumnezeu să o utilizeze ca să-Şi cureţe poporul de asemenea obiceiuri mizerabile ca fumatul? După ce începătorul devine martor cu ajutorul organizaţiei, oare devine, dintr-o dată, mai înţelept decât învăţătorul lui văzut, în ce priveşte subiectul curăţiei şi al explicării scripturilor legate de aceasta?

Orice necurăţie, fie ea a cărnii sau a spiritului, este dezgustătoare în ochii lui Dumnezeu. Curăţia trupului şi a spiritului este exact opusul mizeriei, şi înseamnă că creatura trebuie să fie curată la trup şi la minte şi să folosească facultăţile naturale cu care a fost înzestrată, spre gloria lui Dumnezeu. După ce a luat poziţie de partea lui Iehova în marea chestiune de discuție şi după ce i-a fost acordat de Iehova marele privilegiu de a fi asociat cu organizaţia Sa teocratică, trebuie să se comporte în armonie cu această organizaţie sfântă.

Armatele acestei lumi şi organizaţiile religioase împreună cu ele, se îngrijesc ca soldații să fie bine aprovizionaţi cu tutun. Encyclopædia Britannica (Vol. 26) spune: ‘Pe măsură ce continentul America era deschis şi explorat, a devenit evident că folosirea tutunului, mai ales prin fumat, era universală şi din timpuri imemoriale, în multe cazuri LEGATĂ DE CELE MAI IMPORTANTE ŞI SOLEMNE CEREMONII TRIBALE.’ Aceasta înseamnă că folosirea acestei ierbi era asociată cu demonismul, pentru a-şi aduce amăgiţii sub puterea demonilor. Este consumul de tutun, deci, curat sau mizerabil, în înţelesul Scripturilor? Folosirea tutunului este extrem de necurată, indiferent de forma în care este utilizat. Pângăreşte trupul şi toceşte facultăţile mintale. Îl face pe utilizator neplăcut pentru cei cu care vine în contact, produce mare pagubă celui care-l foloseşte şi este o necinstire a lui Dumnezeu şi a lui Cristos. Întrebuinţarea tutunului a demoralizat enorm rasa umană. Creează o poftă pentru alte lucruri necurate şi mizerabile. Sub nici o formă folosirea tutunului nu este aprobată de Cuvântului lui Dumnezeu, deşi nu este menţionat pe nume.

Prin urmare, nu pare potrivit pentru nici unul din organizaţia lui Dumnezeu sau pentru cei care sunt privilegiaţi de harul Său să intre în ‘cetăţile de scăpare’, să utilizeze tutunul. Cei care persistă în folosirea ierbii dăunătoare nu pot fi consideraţi exemple potrivite în cuvânt, în iubire, în spirit, în credinţă sau în puritate şi, prin modul lor de acţiune, exemplul pe care îl dau este negativ pentru aproapele lor. Ei se revoltă împotriva unei cerinţe raţionale a organizaţiei Domnului.

Dacă un om alege să se păgubească singur prin consumul de tutun, nimeni nu are dreptul să spună că el nu ar trebui să-l folosească, dar, cu siguranţă, nimeni nu are dreptul să sufle fum de tutun în nările altora. Fumatul tutunului este unul dintre cele mai egoiste obiceiuri practicate de creaturile umane, iar a fi egoist este exact opusul iubirii. Fumătorul nu reuşeşte să respecte drepturile şi privilegiile celorlalţi, cărora tutunul le este dăunător. Toate argumentele sunt împotriva întrebuinţării tutunului; nu există nici un motiv care să sprijine utilizarea lui.

Tutunul este iarba Diavolului, întrebuinţată în scopul demoralizării creaturilor umane, mai ales în ‘timpul sfârşitului’. Avându-şi originea în demonism, ar trebui să fie de aşteptat ca ‘prinţul demonilor’ să introducă folosirea tutunului în creştinătate prin religioşi şi să o popularizeze printre practicanţii religiei. Influenţa contaminatoare a acestuia s-a răspândit, astfel, în toate colţurile pământului. Imaginaţi-vă ‘marea mulţime’ de supravieţuitori ai Armaghedonului, sub conducerea dreaptă a ‘prinţilor văzuți pe întreg pământul’, cu ţigări în gură şi încercând să îndeplinească mandatul divin de a umple pământul cu o rasă dreaptă cu sânge sănătos!”


ATITUDINEA CORECTĂ FAȚĂ DE ORGANIZAŢIE


Şi încă un punct pe care ar trebui să şi-l amintească creștinii, relativ la utilizarea tutunului: Este scopul lor să aducă necurăţia în organizaţia lui Iehova şi să-i strice reputaţia pe care o are pentru puritate? Faptul că martorii lui Iehova, ca grup, nu fumează a devenit un semn al lor, un semn care îi diferenţiază de cei lumeşti, un motiv pentru observaţie şi comentariu speciale din partea observatorilor din exterior. Doresc cei ce intenționează să se asocieze cu Martorii lui Iehova să strice acest standard de curăţie care a făcut remarcabilă organizaţia văzută a lui Iehova?

Obiectivul organizaţiei văzute nu este de a fi îngustă la minte sau dogmatică, sau să îi lipsească toleranţa şi iertarea. Ea își dă seama că celor noi le va lua timp să se cureţe de mizeria lumească, atât fizic, cât şi spiritual, iar cei care alcătuiesc organizaţia văzută ar trebui să exercite răbdare şi înţelegere unii faţă de alţii. Cei noi ar trebui să fie smeriţi şi dispuşi să înveţe şi să nu se împotrivească, în mod încăpăţânat, din motive egoiste, la mustrările Scripturale împotriva necurăţiei obiceiului fumatului. Pe de altă parte, aceia din organizaţie care sunt curaţi de această contaminare a cărnii, nu ar trebui să dea greş în a fi iertători şi îndelung răbdători, ci ar trebui să acorde timp celor noi să se adapteze şi să se conformeze căilor Scripturale ale organizaţiei lui Iehova.

Multe metode diferite de desprindere de obiceiul fumatului sunt recomandate de teoreticieni lumeşti, cum ar fi: diete speciale, exerciţii, medicamente, reducerea treptată a fumatului, etc. Cea mai bună metodă de a renunţa este de a avea o bună motivaţie să faci asta şi apoi să te opreşti brusc. Aceasta este metoda folosită de mulţi când devin martori ai lui Iehova şi doresc să înceteze să se mai pângărească cu tutun. Mulţi martori ai lui Iehova au fost la un moment dat în sclavia tutunului împreună cu restul lumii, dar s-au eliberat de legăturile ei necurate, şi nu pentru că ar fi urmat o dietă specială sau vreun fel de exerciţii, ci pentru că și-au dat seama că le pângăreşte trupul, le vatămă sănătatea şi îi face necuraţi pentru serviciul lui Iehova. Oare nu au învăţat ei că martorilor lui Iehova li se porunceşte să fie curaţi atât la minte, cât şi la trup? – Isa. 52:11; 2 Cor. 7:1

Cum, atunci, sunt atâtea mii capabili să renunţe la viciul tutunului? Cei mai mulţi oameni nu reuşesc să aprecieze că mintea este factorul care controlează, guvernează şi direcţionează trupul şi obiceiurile lui. Dar martorii lui Iehova își dau seama perfect de acest lucru şi ştiu că lupta împotriva tutunului trebuie purtată şi câştigată în minte. Ei ştiu foarte bine că cel mai mare adversar, Diavolul, ca un leu care răcneşte, caută pe cine să devoreze atacându-i mintea, şi de aceea ei îşi caută refugiul mental sub mâna protectoare a lui Iehova Dumnezeu. (1 Pet. 5:8) Sub asemenea umbră protectoare ei sunt învăţaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Dar, pe lângă o minte hrănită, întărită şi călăuzită de Cuvântul lui Dumnezeu, El le dă acea forţă sau energie nevăzută atât de necesară pentru dreptate, spiritul Său sfânt. Celor care Îi cer stăruitor, El le dă acest spirit mai uşor decât dau daruri copiilor iubiţi părinţii pământeşti. Astfel, întăriţi şi mişcaţi de spiritul Său sfânt şi cu o cerere sau rugăciune sinceră către Dumnezeu pentru ajutorul Său de a birui viciul înrădăcinat, ei sunt legaţi să justifice puterea Lui în câştigarea victoriei.

Hrana şi exerciţiul sunt, de asemenea, factori importanţi pentru martorii lui Iehova. Dieta lor specială este cea prescrisă de Marele Doctor: „Omul nu trebuie să trăiască numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Mat. 4:4) Ei nu devin greu de mulțumit şi nu resping cu încăpăţânare hrana spirituală care le pune obiceiurile necurate într-o lumină nefavorabilă, ci se împărtăşesc din hrana spirituală pentru a se întări ca să învingă necurăţia.

Acesta, deci, este tratamentul sigur și absolut pentru viciul tutunului, şi oricine va face o renunţare curată şi bruscă la această capcană şi va urma această cale de acţiune va constata că în scurtă vreme îşi va pierde pofta pentru iarbă. Apoi, va avea mai multă sănătate, putere şi energie de cheltuit în serviciul lui Iehova. Va avea timp şi bani răscumpăraţi pentru o întrebuinţare care merită și se va curăţa, din punct de vedere Scriptural, de această „întinăciune a cărnii”. După aceea, în loc să strice reputaţia pentru curăţie a organizaţiei, va fi un asociat neîntinat al organizaţiei curate, care azi predică vestea bună despre lumea nouă și dreaptă a lui Iehova Dumnezeu, cu binecuvântări fără sfârşit.