Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vestitorul Imparatiei lui Iehova
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Acesta este site-ul oficial al
Asociației Internaționale
Martorii lui Iehova

Arhivă Teme

 
ÎN CE CORP A APĂRUT EL?
 
    În ziua în care Isus a fost înviat din morţi şi cu mai multe ocazii după aceea, El a apărut discipolilor Lui. Faptele arată că El nu a apărut în acelaşi corp în care a fost răstignit, nici în aceeaşi îmbrăcăminte cu care a fost înmormântat. Relatarea scripturală este că îmbrăcămintea şi o pânză au fost împăturite şi aşezate în mormânt. Dacă El ar fi apărut în acelaşi corp în care a fost răstignit, cei care au fost cu El timp de trei ani şi jumătate L-ar fi recunoscut imediat. Cu siguranţă că Maria Magdalena L-ar fi cunoscut în grădină şi nu putem spune că ea a fost orbită de lacrimile sale. Isus a apărut înaintea ei ca un grădinar şi numai atunci când El i-a rostit numele cu un glas atât de familiar ei, ea L-a recunoscut (citeşte Ioan 20:11-18). El s-a mai arătat, după cum urmează:
    • În aceeaşi zi a învierii Sale, femeilor care se întorceau de la mormântul gol. – Mat. 28:9,10.
    • În aceeaşi zi, lui Simon Petru singur, lângă Ierusalim (Luca 24:34) şi la doi discipoli, în timp ce mergeau spre Emaus. - Luca 24:13-21.
    • În seara zilei învierii Lui, apostolilor (cu excepţia lui Toma) la Ierusalim, unde ei s-au întâlnit în spatele uşilor închise. - Ioan 20:19-25.
    • O săptămână mai târziu, în prima zi a săptămânii, apostolilor, Toma fiind de această dată prezent. - Ioan 20:26-29.
    • La câteva zile după aceasta, El a apărut pe ţărmul Mării Galileei la şapte dintre discipolii Lui care se întorseseră de la pescuit. „Şi nici unul dintre discipoli nu a îndrăznit să-L întrebe: cine eşti? ştiind că El era Domnul” datorită miracolului pe care tocmai îl înfăptuise, asemenea celui dinainte de moartea Sa pe stâlp. - Ioan 21:1-14.
    • Puţin mai târziu, El a apărut celor unsprezece discipoli pe un munte din Galileea. „Şi când L-au văzut, ei I s-au închinat; dar unii s-au îndoit [de ce?]” – Mat. 28:16-20.
    • La scurt timp după aceasta, El a apărut din nou unei adunări de peste cinci sute de urmaşi ai Săi, adunaţi în Galileea. - 1 Cor. 15:6.
    • El a apărut apostolului Iacov singur. - 1Cor. 15:7.
    • Apoi El a apărut, pentru ultima dată, pe Muntele Măslinilor, la est de Ierusalim, discipolilor, în momentul înălţării Lui, când îngerii le-au spus: „acelaşi Isus, care este luat dintre voi în cer, va veni în acelaşi fel [observaţi: nu în acelaşi corp], cum L-aţi văzut mergând în cer”. – Fap. 1:6-11.
    A apărut El într-un corp spiritual sau într-un corp uman? Şi cum a obţinut El corpul, dacă acesta nu era cel în care a fost răstignit? Cu siguranţă, El nu a fost înviat din morţi cu un corp uman, deoarece cu o ocazie El a apărut discipolilor atunci când ei erau într-o cameră cu uşile încuiate (Ioan 20:19-26). Un martor ocular scrie: „Cristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, … fiind pus în moarte în carne, dar făcut viu în spirit”. (1Petru 3:18, ARV) Singurul răspuns este că acum, ca spirit divin, Isus avea puterea de a crea un corp de carne şi îmbrăcăminte, şi de a apărea în orice moment şi cu orice ocazie atunci când dorea, întocmai cum făcuseră înainte îngerii-spirite. Maria Magdalena a crezut că Isus Cel înviat era un grădinar; doi dintre discipolii care mergeau cu El la Emaus gândeau că era un străin din comunitate. Din nou, nici unul dintre discipoli nu L-a recunoscut datorită corpului Său pe ţărmul Galileei (Ioan 21:12); la fel s-a întâmplat cu alte ocazii când El a apărut lor. Şi atunci El a fost recunoscut prin acţiunile Sale, prin cuvintele şi tonul familiar al vocii Lui. A fost greu a-l convinge pe Toma, care a afirmat că el trebuia să aibă mai multe dovezi; de aceea, Domnul a creat un corp, având pe el semnele cuielor, pentru ca Toma să poată fi convins.
    Scopul apariţiei lui Isus discipolilor a fost pentru a putea fi stabilit faptul că El a fost înviat şi era viu. El a avut putere să creeze un corp de carne şi să apară în acesta şi să-l dizolve în orice moment. Fără îndoială că atunci când El a apărut discipolilor Lui în spatele uşilor închise, El a creat corpul chiar în prezenţa lor şi l-a dizolvat atunci când a dispărut. Corpul cu care Isus s-a înălţat şi pe care-l are în cer este un corp glorios, la care nici un om nu poate privi şi după aceea să trăiască, decât prin puterea miraculoasă a lui Iehova. Apostolul declară (1Cor. 15:50, 51): „carnea şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”. (citeşte şi 1Ioan 3:2) Lui Pavel i-a fost dată o vedere miraculoasă a Domnului în glorie. El nu a văzut corpul lui Isus, ci numai lumina corpului Său glorios. Atât de strălucitoare a fost această lumină, încât timp de trei zile Pavel a fost orb. Numai un miracol a îndepărtat orbirea lui.
    Toate faptele arată că corpurile de carne în care Isus cel înviat a apărut, nu au fost nici corpul în care a fost răstignit, nici corpul Său spiritual glorios, ci corpuri create special cu scopul de a apărea discipolilor Săi. Corpul Său uman, cel în care a fost răstignit, a fost îndepărtat din mormânt prin puterea lui Dumnezeu. Dacă acesta ar fi rămas acolo, ar fi fost un obstacol în calea credinţei discipolilor, care nu au fost instruiţi în lucrurile spirituale până când nu le-a fost dat spiritul sfânt mai târziu, la sărbătoarea Penticostei. Scripturile nu arată ce s-a întâmplat cu acel corp răstignit, ci numai că acesta nu a putrezit. (Fap. 2:27, 31) Isus, fiind înviat ca spirit divin, „imaginea exactă” a lui Iehova, nici un om nu poate privi direct către Isus cel glorificat şi să trăiască. – Ex. 33:20.
    Isus Cristos, Domnul, acum în cer, este o persoană glorioasă, „cel mai frumos din zece mii şi complet încântător” şi nici un ochi uman nu L-a văzut vreodată de când este glorificat, cu excepţia viziunii miraculoase a lui Saul, care a devenit apostolul Pavel. Scopul învierii Domnului Isus, atunci când este înţeles, este dovada pe mai departe că El nu a fost înviat uman, ci divin. Răscumpărarea pentru neamul omenesc trebuia să fie furnizată de o creatură umană perfectă mergând în moarte, şi anume Isus Cristos, care „a fost făcut carne”. (Ioan 1:14) Acest preţ de răscumpărare, valoarea vieţii umane perfecte, trebuia să fie prezentat în cer ca o jertfă pentru păcat, în interesul omenirii. Dacă acest lucru nu ar fi fost făcut, răscumpărarea nu ar fi fost de nici un folos şi nu ar fi fost o răscumpărare a rasei umane din moarte şi rezultatele ei. Apostolul Pavel afirmă clar (Evr. 9:24) că Isus Cristos a intrat în cer, ca acum să apară în prezenţa lui Dumnezeu pentru noi. El este acum un Mare Preot, care a trecut în ceruri, devenind Marele Preot în folosul celor care vin la Dumnezeu prin El. (Evr. 4:14-16) Aceasta ar fi fost imposibil dacă Isus nu ar fi fost înviat ca persoană divină, deoarece „carnea şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”.